Blog Archive

duminică, 28 iulie 2013

Castelul Meung-sur-Loire

Numarul de locuitori 6388.

Photobucket

Castelul este resedinta episcopilor de Orleans, seniori de Meung. Ei sunt proprietarii tuturor cladirilor construite aici.

Castelul cu doua fete

Photobucket

Primul castel, în apropiere de colegiu a fost construit pentru Manase de Garland – episcop din 1146 pana in 1185. Manase de Seignelay (episcop 1207 - 1221) a construit la câţiva metri de primul, un castel nou. Acesta este o constructie mare, dreptunghiulara, limitata cu cate un turn la fiecare colţ (3 sunt încă vizibile, al patrulea a fost daramat la inundatiile din secolul al optsprezecelea ). La inceputul sec. al XVI-lea, corpurile din sec. al XIII-lea au fost dublate cu un corp si un turn de intrare ( amplasarea podului mobil este inca vizibila). In sec. al XVIII-lea se construieste o fatada spre parc de catre Floriau D’Armonville ( episcope intre 1716 si 1733 ) care construieste si o noua fatada in spate si comanda importante extinderi.

Photobucket

Photobucket

Apoi Luis Sextius de Jarente de la Bruyere (episcop din 1758 in 1788, exilat la Meung in 1768 dupa caderea in dizgratie a ducelui de Choiseul) contribuie la adaugarea capelei si vestibulului (probabil datorita lui Louis Francois Trouard mare capelan activ aici intre 1765 si 1773) si un pavilion de gradina (atribuit lui Louis Denis Le Camus , architect al ducelui Choiseul a Chanteloup, langa Amboise). In subteran pot fi descoperite o capela, o inchisoare, o sala de tortura si baza donjonului, unde prizonierii (asemenea lui Nicolas d’Orgement sau Francois Villon) erau inchisi. Marile lucrari de restaurare au inceput din 1971 si astfel castelul cu cele 131 de camere mobilate este deschise acum vizitelor.

Photobucket

Capela Notre Dame de la Vierge

Photobucket

Marele salon

Photobucket

Un dulap din nuc, lucrat in sil gotic, care se pare ca a apartinut cineastului Abel Gance.

Photobucket

Holul de la intrare
Aceasta camera e situata in centrul partii din sec. al XIII-lea si in mijlocul curtii de onoare. Aici era situata intrarea principala a castelului.

Photobucket

Holul episcopului
In interiorul caminului a fost montata o placa din sec. al XVIII-lea, de 100 kg, cu un blazon ornat cu 3 flori de crin deasupra unei coroane regale. La stanga caminului e o masa birou, din stejar, in stilul Henri II. La dreapta e un scaun si o mobila de sprijin din sec. al XVII-lea.

Photobucket

Bucataria din podul mobil
Aici era intrarea principala a castelului in sec. al XVI-lea. Inca se mai vad in exterior urmele deschiderilor pe unde treceau lanturile care miscau podul. Arhitectura este de la inceputul sec. al XVI-lea si proprietari au fost atunci episcopii Francois si Cristophe de Brillhac.

Photobucket

Camera de onoare
Aceasta camera care da in curtea de onoare, era rezervata pentru trecerea oaspetilor in castel.

Photobucket

Camera Evelyne
Aceasta camera comunica in curtea de onoare.

Photobucket

Camera roz
Aceasta camera comunica in domul capelei castelului.

Photobucket

Hambarele

Photobucket

Photobucket

Sala de mese a episcopilor

Photobucket

Sala de mese Prestige

Photobucket

Biblioteca

Photobucket

Micul budoar

Photobucket

Photobucket

Camera printesei necunoscute

Photobucket

Salonul de muzica

Photobucket

In centrul incaperii e un salon stil Ludovic al XVI-lea, recapitonat in rosu si auriu. Aproape de plafon este amplasata o panza din sec. al XVIII-lea, dupa Ingres, intitulata Apollo vanand Tenebrele.

Photobucket

Partea de baza a unuia din turnurile din sec. al XIII-lea

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Sala de baie a episcopilor
Aceasta este unica intre monumentele istorice din Franta. In alcov, intre cele doua cabine de dezbracare se gaseste baia de piatra, in stil roman al epocii sec. al XVII-lea. Vana cu scari e o cada de baie cu dus din sec. al XVIII-lea. Apa era incalzita intr-unul din marile cazane incadrate in cuptoare, asa cum se vede la partea despre incalzitoare.

Photobucket

Sala de baie de zinc
In fata ferestrei sunt doua cazi de baie, din zinc, pentru adulti. Un prosop de baie era intotdeauna asezat pe suprata cazii pentru a evita contactul direct cu pielea. In unghi o tava de dus din zinc. Aproape de usa o cada de baie, tot din zinc, pentru copii. Si cateva accesorii: un cos de rufe din rachita, un ulcior din zinc, o cadita de spalat picioarele, din zinc, o portservieta.

Photobucket

Incalzitorul din sec. al XVIII-lea
Cuptoarele cu lemne serveau la incalzirea marilor cazane de apa care umpleau baile.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Sala de baie din sec. al XIX-lea si al XX-lea

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Subteranele

Photobucket

Photobucket

Photobucket

O coborare de 49 de pasi ne duce in inima subteranelor. La baza scarii, imediat in dreapta, se afla un teasc de vin folosit de la sfarsitul sec. al XIX-lea pana in 1940. In fundul galeriei se gaseste Capela subterana care servea ca adapost si ascunzatoare pentru femei si copii in timpul raidurilor impotriva orasului si a castelului. Coloanele erau din epoca policroma de albastru si rosu si arcadele erau aurite cu aur foarte fin. La intoarcere e temnita unde erau adusi prizonierii de catre soldatii regelui pentru “interogatoriul cu apa” inainte sa compara in fata judecatorilor. Francois Villon, poet din sec. al XV-lea, a fost supus de mai multe ori la acest supliciu, pentru ca a refuzat sad ea numele complicilor care l-au asistat la furtul potirelor de aur din biserica din Baccon, o localitate vecina cu Meung-sur-Loire. In continuarea galeriei si inainte de sfarsitul vizitei se gaseste o alta celula care era rezevata nobililor si clericilor.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Colegiul Saint Liphard

Photobucket

Pe mormantul lui Saint Liphard (cca 565) a fost ridicata o manastire, care a fost apoi inlocuita in sec. al XI-lea de un capitoliu de canoane. Turnul clopotnita dateaza in principal din sec. al XI-lea, iar la baza din sec. al XIII-lea pentru camera clopotului si sageata.

Photobucket