În seara aceea
ai fost ca o ploaie
de stele : lacrimi
pe geamul rece-fumuriu
dintre două anotimpuri
Îți mângâiam atunci
căderea tremurândă
printre norii verticali
sărutându-ți minune
de zâmbete din alt vis
Acolo , mi-am pierdut
somnul prea drept
din măduva florilor
atât de albe , minune
de zăpadă udă
și rece .