Aleasa de papadie de Emil Marian

Frumoasa si tulburatoare
Visele-i dulci le rascoleste.
Si o inspira, ca pe-o boare.
Incet, incet el o iubeste,

Se-mbata de al ei parfum
Si de sarutul cel fierbinte.
O pierde insa ca pe-un fum
Dar o adora din cuvinte.

In viata lui prea complicata
Teama ii este s-o aseze.
Dar o iubeste toata, toata
Si-n veci ar vrea s-o venereze.

In ochii mari, de unda verde,
Se lasa prad-a lui dorinta,
Simte lesin si cum se pierde,
Si este-n prag de neputinta.

Ma iarta tu copila draga,
Sopteste-i vocea in prag de plans.
Te-am asteptat o viata-ntreaga
Mult prea tarziu tu m-ai ajuns.

Nu vreau acum sa te ranesc
Cu-a mea simtire cam tarzie,
Si eu in taina te iubesc
Aleasa mea de papapdie.