Blog Archive

sâmbătă, 16 iunie 2012

Haos - Gabriela Dangu


Traind fara de tine in timpuri absolute,
Amiezi cu soare ne inconjoara Luna,
Doar moartea mortii mele mai poate s-o sarute,
Iubitule, noi suntem Una…

Nici cerul nu mai stie cum e sa traiesti in moarte,
A-ncaruntit arzand intr-una
Doar clipa ce de veacuri in noi se desparte…
Iubitule, eu si cu tine suntem Una…

Ma doare bucuria ce vine din Lumina,
Adanc in Moartea grea de veacuri ma cufund,
Si ancestrale  vremuri astept zadar sa vina
Plutind pe Styx, sa nu mai stau la rand.

Sa-mi fie trecerea spre adancuri – drum,
Sa nu ma-ntreb intr-una a cui e vina,
Sa nu ma plang ca lacrima mi-e scrum,
Sa-mbratisez, pe netacute, doar Lumina.

Tot ratacind zadarnic, doar umbra peste timp,
Tot confundand iubirea cu furtuna ,
 Dau Moartea-mi pe Viata ta, la schimb…
Iubitule, noi nu mai suntem Una?

Adapostind in mine ce mi-a ramas de-atunci,
Cand Moartea ne era singura Viata,
Iubitule, de doru-mi sa nu plangi,
Iti voi veni in ganduri doar inspre dimineata

Incet, prin piele, iubite-ti voi patrunde,
Si, serpuind prin vene-ti, intr-un penultim ceas
Tu lasa doar Lumina, `ncet sa te inunde,
Doar ea, lumina, si eu, in tine, sa iti fi ramas…

Imi sfasii nemurirea pierduta in petale,
Eu, scrum de vise si spini intepatori,
Eu, ce credeam ca Moartea e singura mea cale,
Iubitule, mi-e frica… eu am sa plec in zori…

Chiar intre nemurire si Iad de tine-mi este dor,
Iti cant prin vremuri sa stii pe unde-ti sunt
Ma iarta, doar, ca am ales sa mor,
Si din iubirea noastra eu sa ne fac mormant…

Ma picuri cu iubire, pierdut intre petale,
Cuprins adanc de mine, ma-mbratisezi tacut,
Ma-nvalui in Lumina, `mi saruti gura moale,
Eu tac…as vrea sa nu te fi durut…