Traind
fara de tine in timpuri absolute,
Amiezi
cu soare ne inconjoara Luna,
Doar
moartea mortii mele mai poate s-o sarute,
Iubitule,
noi suntem Una…
Nici
cerul nu mai stie cum e sa traiesti in moarte,
A-ncaruntit
arzand intr-una
Doar
clipa ce de veacuri in noi se desparte…
Iubitule,
eu si cu tine suntem Una…
Ma
doare bucuria ce vine din Lumina,
Adanc
in Moartea grea de veacuri ma cufund,
Si
ancestrale vremuri astept zadar sa vina
Plutind
pe Styx, sa nu mai stau la rand.
Sa-mi
fie trecerea spre adancuri – drum,
Sa nu
ma-ntreb intr-una a cui e vina,
Sa nu
ma plang ca lacrima mi-e scrum,
Sa-mbratisez,
pe netacute, doar Lumina.
Tot
ratacind zadarnic, doar umbra peste timp,
Tot
confundand iubirea cu furtuna ,
Dau Moartea-mi pe Viata ta, la schimb…
Iubitule,
noi nu mai suntem Una?
Adapostind
in mine ce mi-a ramas de-atunci,
Cand
Moartea ne era singura Viata,
Iubitule,
de doru-mi sa nu plangi,
Iti voi
veni in ganduri doar inspre dimineata
Incet,
prin piele, iubite-ti voi patrunde,
Si,
serpuind prin vene-ti, intr-un penultim ceas
Tu lasa
doar Lumina, `ncet sa te inunde,
Doar
ea, lumina, si eu, in tine, sa iti fi ramas…
Imi
sfasii nemurirea pierduta in petale,
Eu,
scrum de vise si spini intepatori,
Eu, ce
credeam ca Moartea e singura mea cale,
Iubitule,
mi-e frica… eu am sa plec in zori…
Chiar
intre nemurire si Iad de tine-mi este dor,
Iti
cant prin vremuri sa stii pe unde-ti sunt
Ma
iarta, doar, ca am ales sa mor,
Si din
iubirea noastra eu sa ne fac mormant…
Ma
picuri cu iubire, pierdut intre petale,
Cuprins
adanc de mine, ma-mbratisezi tacut,
Ma-nvalui
in Lumina, `mi saruti gura moale,
Eu
tac…as vrea sa nu te fi durut…
.jpg)
