Blog Archive

duminică, 23 iulie 2017

Imposibila iubire de Gabriela Dangu

Zi de zi am sa-ti apun, mai trist, `ntr-o alta viata,
Inchisa in mine pana-n zori, far` de lumina, plang,
Sa pot, plina de tine, sa-ti sarut fiecare dimineata,

Si roua de pe buze-ti, incet, in pumn s-o strang…

Iti mai rasar atunci cand pleci incet catre apus,
Lasandu-mi noaptea, cerul si dorinta
De-ati spune tot ce a ramas nespus
`ntre zi si noapte ramane neputinta…

Ma doare ziua …si noaptea ce-ntr-una ne desparte,
Intre noi doi e un noian de timp,
Putem doar sa murim, si-atunci am fi aproape,
De as putea ca vremea noastra in vesnicie sa o schimb…

Eu stiu ca vei pleca in fiecare noapte,
Odat` cu ea, amarnic, milenii am sa rasar,
Ma vei gasi, intr-una, zambindu-ti printre soapte,
Eu -ziua ta, tu - noaptea mea, macar…

Si doar atunci, o clipa, pe veci, ne vom iubi,
Mi-e frig si frica…ma doare al tau dor…
Macar o vesnicie ca ne-am iubit vom sti,
Fara de tine, iubitul meu, eu am sa pot sa mor…