Scriind poeme, mi-ai devenit , tu, lume,
M-ai imbracat în fire de cuvinte şi brocarte,
Iar versul tău e făcut parc-anume,
Să-mi fie cale-n viaţa asta, pân` la moarte.
Scriind poeme, nu mai contează a cui e vina,
Sau cum e timpul ce ne trece prin artere,
Noi, împreună, noi suntem Lumina,
Eu…îţi iubesc şi infinitul din tăcere.
Tăcerea ta îmi sfâşie silabe,
Te vreau, iubito, doar scriind poeme,
Nu-mi lăsa viaţa plină de coli albe,
Învăluie-mă in vii strofe şi în vreme.
Îmi scriu confesiunea pe coala ta, duhovnic,
Sărutul mi-l înmoi în apa-ţi vie,
Mă lasă, doar , pe sânu-ţi feciorelnic,
Să îmi aştern iubirea pe hartie.
Te-oi căuta în fiece poem,
Prin rime, prin distihuri şi-n fiece măsură,
Cu fiecare vers la mine eu te chem,
`ţi-nchin poeme , iubire tu îmi jură.
Mi-e versul plin de frumuseţea-ţi, toată,
De-a ta nemărginire şi de-un surâs stingher,
Tu eşti a mea şi fi-vom, înc-odată,
În mii de stele-i scris poemul meu, pe cer.
În lacrimile dimineţiii `nmoi dar, tocul,
Îţi scriu pe suflet eternul meu poem.
Doar morţii mele i-a venit, trist, sorocul,
De-o veşnicie, când tu plângi, şi literele-mi gem….
Scriind poeme, azi, în prag de toamnă,
De dor de tine, de dor de curcubee
Întru iubire tu, dară, mă condamnă,
Te regăsesc în fiece culoare, vers, crâmpeie…
În prag de rime, ţi-oi săruta avântul
Şi tresărirea dulce de pe ale tale buze,
Am să-ţi înnod între cosiţe vântul,
Pe frunte, împletită, coroană doar de frunze.
Tu vei pleca odata cu apusul,
Spre altă zi din noi, spre începuturi,
Mă lasă să-ţi sărut, la-ncheietura mâinii, pulsul
Şi-n colţul gurii să-ţi scriu, minune, fluturi…
Poţi să-mi iei tot, şi inima şi ploaia mea şi visul,
Nemărginirea ia-mi şi iarna ce-o să vină,
Să-mi laşi, te rog, iubirea ta şi scrisul,
Să pot cu el să-ţi dăruiesc lumină.
Am să te-mbrac în strofe-recviemuri,
De-ai să mă laşi să-mi scriu, pe veci, poemul,
Când ţi-oi picta pe trupu-ţi vremuri,
Căci scrisu-mi este viaţa şi blestemul.
Iar, întru clipa ce-n moarte mă apasă,
În vremea când nu mai credeam că vii,
Iubita mea, te rog, mă lasă
Să-ţi scriu un vers pe chip şi două solilocvii.
Pe-o coală albă poemul mi-l compun,
Îţi scriu, iubito, de dragoste şi dor,
În litere doar pentru tine eu mă descompun,
Le-adun apoi şi ti le dau, covor.
`ţi voi scrie, atunci, de-acum`nainte, vieţi,
Iubita mea, tu, muza mea dintotdeauna,
`ţi voi închina poeme în orice dimineţi,
Iubirea noastra, pe vecie, este Una.
.jpg)
