vineri, 31 octombrie 2014

Casa de batrîni de Emil Marian

Opt suflete pierdute
În cas-au adăpost.
În viaț-au fost redute,
Acum nu mai au rost.

Greu îi să se trezească,
Să ia micul dejun.
Uitat-au să iubească,
Nu mai știu ce e bun.

În rarele lor clipe,
Cînd au luciditate,
Își simt a lor aripe
Ce au fost retezate.

Și-a lor privire mută,
Cu lacrimi mari, sărate,
Se uită-n lumea slută,
Cătînd eternitate.

Speranța reînviată
Acum trage să moară,
Căci viața-i terminată.
Trăiesc așa-ntr-o... doară.

Uitați acum de lume
Și de ai lor copii,
Nici nu-și mai zic pe nume.
Sunt morți, deși par vii.