Pe-un mal de
durere zăcea un descîntec,
Din timpuri
uitate adus pîn’ la noi,
În gură de babă
se-nalță un cîntec,
Ce zboară c-o
buhă pe-un nor de puroi.
E leacul
năpraznic venit din vechime,
Din gură în gură
el a fost rostit,
Cîntat și vorbit
pînă și de prostime,
Blestem el a
fost, dar și leac de iubit.
O fată nubilă îl
bombăne-acum,
Zdrobind între
dinți cuvinte uitate,
Afară e zloată și
ceață și fum,
Vorbele ei zboară
în neagra noapte.
Din nou și din
nou ea-l rostește cu sîrg,
Nu-i pasă că-i
noapte și este tîrziu,
Ea e-nvățăcelul
cu viața în pîrg,
Menirea ei este
să îl țină viu.
.jpg)
