joi, 20 iulie 2017

Gand de Gabriela Dangu

Centimetru cu centimetru, te-am tăcut,
Cântărindu-ți lacrima și plansul
Am scormonit huma, la sânge, până m-a durut,
La ceasul când ziua-și îneacă apusul.

Cu mâinile goale, am  cautat un singur cuvânt,
Cenușa suflată peste neanturi de vreme,
Ruptă de timpul adormit într-un avid mormant
Mai am doar puterea să-mi strâng timpul ce-mi geme.


`mi înec răsăriturile în palma stangă
Strânsă căuș; râurile vieții adunate de veacuri, iubind,
Îmi scapă printre degete și stau să mă plângă
Sorbind visele scrijelite pe-n colț de curcubeu, murind…

În nopti râncezite și reci, tu mă iartă,
Iubitule, știi, că îți tac sau că-ți mor,
Doar veacul din noi am să las să despartă,
Secunda ce-mi trece `ntre speranță și dor…