S-a luminat încet pământul,
Iar noaptea neagră s-a oprit
Şoptind în murmur legământul,
Iubirii-albastre ce-a-nflorit.
Prin gânduri se adună muguri,
Ca-ntr-o poveste de-nceput.
Pădurea-şi scutură amurguri,
În ploile ce-au apărut.
Printre rafale ameţite,
Doar dulci fiori mai robotesc
Şi în tăceri nebântuite
Dorinţele ne-adăpostesc.
În braţe tandre, aburinde,
Iubirile ne gânguresc,
Visând secundele flămânde
În frenezie ne gonesc.
Dar clipele ne par plăpânde
Când inimile ne vorbesc,
Simţim adânc cum ne pătrunde
Albastrul dar dumnezeiesc.
.jpg)
