sâmbătă, 3 octombrie 2015

SÂNII TĂI... de Constantin Cristescu

Iubito, azi ești mai frumoasă,
Privirea ta e cerul fără nori,
Sărută-mi fruntea și mă lasă
Prin sânii tăi ce-mi dau fiori.

Și dacă-mi ești așa cum ești,
În vise mândră ca o floare,
Prin trupul meu ades plutești,
Eu sunt romanța care moare.

De dorul tău mă sting încet,
Precum o umbră-n crâng.
Mă sting, dar încă te aștept,
Pe sânii tăi să pot să plâng.