Blog Archive

luni, 15 iunie 2015

Gând pribeag de Emil Marian

Stătea în poart-un gând pribeag,
Privind căsuța cu zorele,
Se sprijinea într-un toiag
Și-n barbă înnoda mărgele.      

Fuse plecat în lumea mare,
Mulți ani trecut-au precum zile
La munca fără încetare.
-Pe unde-oi fi acum copile?

Anii s-au scurs, vremea s-a dus,
Te-ntorci mai gârbov și-obosit,
Ți-e viaț-acum către apus,
Dar sufletul, e liniștit?

Te-ai surghiunit doar pentru bani,
La toți un sprijin să le fii,
Te-ai risipit străin prin ani
Și-acas-acum târziu revii.

Găsești în poartă amintiri,
Te simți străin și destrămat,
După atâtea risipiri,,
Rămâne numai un oftat.

Te uiți încet către trecut,
Mergi aplecat ca un moșneag,
Iar viitorul e cărunt,
Nu ești decât un gând pribeag...