„Simbol
= semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convențional sau
în virtutea unei corespondențe analoge) un obiect, o ființă, o noțiune, o idee,
o însușire, un sentiment”. Aceasta este definiția de dicționar. Pentru cei care
le utilizează însă, simbolurile sunt chei cu care pot fi deschise porțile
anumitor dimensiuni spirituale și energii. Ele reprezintă interfața lumii
fizice cu cea astrală. Vă invităm să cunoașteți câteva dintre multiplele
simboluri ale umanității și semnificația lor.
OBELISCUL
Obeliscul
este un pilon înalt, cu patru laturi care se îngustează la vârf sub forma unei
piramide. Dedicat de egipteni celui mai important zeu al lor, Zeul Soare Ra,
acest monument păgân, care reprezintă energia masculină, poate fi întâlnit astăzi
în foarte multe orașe importante din lumea creștină, musulmană, budistă etc.:
Roma, Londra, Paris, Istanbul, Washington, Montreal, Dublin, Delhi, Buenos
Aires, Jakarta, Rio de Janeiro, Phenian... Atunci când cele mai mari orașe din
lume și-au declarat independența, acestea au decis să ridice obeliscuri, ca
simbol al puterii lor depline.
SVASTICA
Cu
decenii înainte ca Hitler s-o adopte ca emblemă politică, svastica era deja
răspândită în Europa de Vest, ca semn al norocului și bogăției. Hitler a ales-o
cu același gând, ca semn distinctiv al Partidului Nazist. De fapt, svastica
este un simbol antic, găsit pe obiecte vechi de 4.000-10.000 de ani î.e.n.
Populațiile din Valea Indusului (Pakistanul de azi) și religii ca hinduismul,
budismul și jainismul încă folosesc acest simbol, care semnifică fie protecția
divină, fie razele soarelui benefic. În budism, se spune că, înainte de a fi
înmormântat, lui Buddha i-a fost desenată o svastică pe piept, cunoscută sub
numele de Sigiliul inimii. Cea mai veche atestare a svasticii pe teritoriul
României este în cultura Cucuteni, acum 7.000 de ani!
CRUCEA
Înainte
ca religia creștină să o adopte ca emblemă, crucea a fost un simbol păgân al
Zeului Soare Ra, divinitatea lor supremă, și semnifica uniunea perfectă dintre
energia masculină și cea feminină. Inițial, crucile aveau axele egale, iar Papa
încă mai poartă această cruce de formă originală, fapt explicabil, dacă ne
gândim că creștinii îl consideră pe Iisus fiul lui Dumnezeu, divinitatea lor
supremă, echivalentul lui Ra. Constantin cel Mare, primul împărat roman
convertit la creștinism, obișnuia să practice venerarea Soarelui, așa că este
posibil ca adoptarea creștinismului ca religie principală și apoi a crucii, ca
simbol principal, să nu fie o coincidență.
STEAUA LUI DAVID
Deși
hexagrama este astăzi simbolul primar al statului Israel, reprezentând Scutul
lui David, originea ei este mult mai veche. Prima consemnare istorică a
utilizării acestui simbol de către evrei datează din anul 1018 e.n. Templele
indiene, datând cu mii de ani înaintea erei noastre, aveau reprezentate
hexagrame (unele alături de svastici) care le împodobeau la exterior. Hindușii
utilizează hexagrama în mandala (simbol ritualic, reprezentând Universul),
pentru a ilustra chakra inimii. În „Cartea tibetană a morților” există imagini
cu svastici desenate în interiorul unei hexagrame, care simbolizează forța
creatoare a Universului. Așadar, când Hitler a folosit hexagrama pentru a-i
reprezenta pe evrei ca malefici, a greșit. Hexagrama este un simbol folosit în
multe religii din întreaga lume, semnificând întotdeauna un principiu pozitiv.
LUNA CRESCĂTOARE
MUSULMANĂ
Deși
utilizarea simbolurilor sfinte este interzisă prin lege la musulmani, luna
crescătoare împodobește steagurile câtorva națiuni de această religie, și a
fost adoptată pentru a simboliza, neoficial, credința islamică. Luna
crescătoare este unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanității,
reprezentând aspectul feminin al vieții, venerat sub forma zeiței grecești
Artemis, al cărei cap era întotdeauna înconjurat de o lună crescătoare. În
timpul Imperiului Roman, același simbol a însoțit-o pe Diana, zeița vânătorii
și a Lunii, despre care se spune că proteja fecioarele.
OCHIUL LUI HORUS
Ochiul
lui Horus, sau ochiul atotvăzător,
aflat
deasupra porții de la intrarea în curtea Mânăstirii Neamț,
atestată
documentar din 1407
Ochiul
lui Horus este un simbol antic egiptean, de protecție și putere regală. Acest
simbol sacru se regăsește pe aproape toate operele lor de artă. Era considerat
o sursă de fluid magic, ochiul-lumină purificator. Americanii spun că faimosul
ochi de pe bancnota de 1 dolar a Statelor Unite reprezintă ochiul lui Dumnezeu,
veghind asupra teritoriului țării. Masonii spun că utilizează acest simbol
pentru a-și reaminti că gândurile și faptele lor sunt tot timpul vegheate de
marele arhitect al Universului. Egiptenii l-au înfățișat pe Horus, zeul
protector al țării lor, cu un singur ochi, înconjurat de raze de soare, în timp
ce în budism, „ochiul lui Dumnezeu” înseamnă porțiunea deschisă din vârful
piramidei, poarta Soarelui, care este conștiința divinității.
PEȘTELE
Peștele
este, desigur, un simbol al elementului apă. În mitologia indiană, el este
călărit de Varuna și asociat cu nașterea sau restaurarea ciclică. Peștele este
unul dintre avatarurile lui Vishnu, care-l salvează de la potop pe Manu,
legiuitorul ciclului actual; tot peștele îi înmânează apoi Vedele,
dezvăluindu-i știința sacră. În China, peștele este simbolul norocului, dar și
al fecundității, datorită uluitoarei sale capacități de a se reproduce. În
islamism, peștele este asociat tot cu ideea de fertilitate, fiind legat și de
cea de prosperitate. În iconografia popoarelor indo-europene, peștele este simbolul
înțelepciunii. Peștele trăiește în adâncurile insondabile ale creației, fiind
un purtător de mistere. Dar poate cel mai elevat simbol ezoteric al peștelui,
reprezentat prin două arcuri ce se intersectează, este acela de Salvator sau
Mântuitor, pe care este fundamentată religia creștină. Simbolul a fost inițial
folosit de creștini ca un semn secret de identificare, pentru a evita
persecuțiile.
HAMSA ARABĂ
Hamsa
este un simbol utilizat în producerea de amulete, obiecte de decor sau
bijuterii. Musulmanii o numesc „mâna Fatimei”, iar creștinii, „mâna Fecioarei
Maria”. Reprezintă o palmă deschisă, în mijlocul căreia se găsește un ochi
(evreii înlocuiesc uneori ochiul cu Steaua lui David). „Hamsa” în limba arabă
înseamnă „cinci”, după numărul degetelor de la mână. Sub formă de amuletă, este
folosită ca protecție împotriva deochiului. Simbolul mâinii deschise a fost
folosit în mai multe culturi vechi. În budism înseamnă a transmite învățături,
în timp ce în hinduism, palma deschisă cu degetele în jos semnifică „a
dărui”.
ȘARPELE
În
grădina Raiului, Lucifer a luat legendara formă de șarpe, strecurându-se pe
lângă pomul cunoașterii și îndemnând-o pe Eva să muște din fructul oprit de
Dumnezeu. Aceasta, la rândul ei, l-a convins pe Adam să facă același lucru și,
ca urmare, au fost alungați din Paradis. Însă înainte ca Vechiul Testament și
cartea Tora să demonizeze șarpele pentru totdeauna, acesta era un simbol sacru
în religiile gnostice, semnificând înțelepciune. Gnosticismul a împrumutat de
la hinduism conceptul de energie kundalini. În hinduism există credința că cei
doi nervi de la baza coloanei vertebrale pot oferi experiența iluminării. Cea
mai recentă reprezentare a doi șerpi încolăciți este cea a ADN-ului uman,
oglindind simbolul sumerian similar. Un al simbol modern al șerpilor încolăciți
în jurul unui baston înaripat este caduceul. În antichitate, era un simbol al
comerțului, asociat zeului Hermes, mesagerul zeilor. Caduceul este folosit în
America de Nord ca simbol al medicinii, în timp ce simbolul european, tradițional,
este „toiagul lui Esculap”, cu un singur șarpe și fără aripi.
PENTAGRAMA
Pentagrama
este o stea cu 5 colțuri, realizată din 5 linii drepte. Deși lumea modernă o
asociază cu venerarea diavolului, pentagrama se întâlnește pretutindeni în
istoria umanității și nu a fost niciodată asociată cu forțele răului. Cea mai
veche atestare a acestui simbol este cea din jurul anului 3.500 î.e.n., din
orașul Ur, în vechea Mesopotamie. Reprezenta puterea imperială și cu acest sens
s-a răspândit ulterior în restul lumii. În Sumer, cele 5 puncte ale pentagramei
erau legate de cele 5 planete cunoscute, iar grecii din vremea lui Pitagora
afirmau că este o perfecțiune matematică și cheia către o cunoaștere
superioară. Pentagrama este un simbol precreștin, asociat venerării naturii.
Este reprezentativă pentru componenta feminină a lucrurilor, un concept numit
în religii „femininul sacru”. Pentagrama inversată, cu un cap de țap în
interior (Baphomet), căruia i se închinau cavalerii templieri, este un simbol
folosit în timpurile moderne de către sataniști.