Plou-a toamnă,
așa mărunt,
Și-a plecat
gandul sprințar,
Până nu-i părul
cărunt,
Să mai umble iar
hoinar.
Vagabond și
vânător,
Iar îți
iese-acuma-n cale,
Stă călare pe un
nor
Și alunecă la
vale.
Și-n parfum de
romanițe,
Se desprinde și
plutește,
Ți se prinde în
cosițe,
Tot șoptind că te
iubește.
Iar în toamna
amintirii,
Te
sărută-mbrățișat,
Și îi fură iar
iubirii,
Sufletul
ne-mperecheat...
.jpg)
