Blog Archive

vineri, 31 octombrie 2014

Opt suflete pierdute
În cas-au adăpost,
În viaț-au fost redute,
Acum nu mai au rost

Greu îi să se trezească,
Să ia micul dejun,
Uitat-au să iubească,
Nu mai știu ce e bun.

În rarele lor clipe,
Cînd au luciditate,
Își simt a lor aripe,
Ce au fost retezate.

Și-a lor privire mută,
Cu lacrimi mari, sărate,
Se uită-n lumea slută,
Cătînd eternitate.

Speranța reînviată,
Acum trage să moară,
Căci viața-i terminată,
Trăiesc așa-ntr-o... doară.

Uitați acum de lume
Și de ai lor copii,
Nici nu-și mai zic pe nume,
Sunt morți, deși par vii.