Blog Archive

duminică, 26 octombrie 2014

Toamnă olfactivă de Augustin Septimiu Ion

Miroase a toamnă, miroase a tine,
Când vântul mă mână nebun pe alei
În suflet am rece, un strașnic polei
Ș-alunec spre iarnă, alunec în mine.


Miroase a toamnă, miroase a tine,
Mi-s pleoapele grele și stă ca să plouă
Sub luna rănită, crăpată în două
O umbră mă-mpinge, o alta mă ține.

Miroase a toamnă, miroase a tine,
Tăceri ruginii se adună perechi
Și anul își scutură zilele vechi
Iar eu le adun, să le țin amintire,

Miroase a toamnă, miroase a tine...