Blog Archive

miercuri, 4 mai 2016

Mănăstirea Corbii de Piatră

Mănăstirea Corbii de Piatră este o mănăstire din România situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi, (județul Argeș). Mănăstirea este un ansamblu rupestru din secolul XIV, reînființat în anul 1512, în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521).
Începuturile vieții monahale la Corbii de Piatră sunt mai puțin cunoscute. Cele mai multe așezări monahale au apărut în locul altora mai vechi coborând pe firul istoriei până în vremuri imemoriale. Așa vor fi stat lucrurile și cu mănăstirea de la Corbi, așezată în inima unei misterioase și extrem de timpurii vetre ascetice românești. Cu siguranță prima atestare documentară, 23 Iunie 1512, nu este și data înființării mănăstirii existând informații certe conform cărora sfântul locaș ar fi existat și înainte de această dată. Biserica rupestră de la Corbi derivă tipologic din bisericile sală, cu două altare dedicate unui hram dublu și caracteristice lumii bizantine din sec. X. Ea se înrudește tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, dar particularitatea altarului dublu racordat la o singură navă este unică la noi in țară. Ea poate fi regăsită numai în Bulgaria la Saborenata Tarcva și Tarcvata. Această soluție apare probabil în cazul unor mici comunități de călugări care se pot lipsi de diaconicon. Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, însoțite în exclusivitate de inscripții grecești, coroborate cu știrile documentare, permit datarea cu certitudine a ansamblului la începutul sec. XIV. Ansamblul rupestru de la Corbii de Piatră constitue dovada concretă a existenței unor nuclee monastice de tip anahoretic în Þara Românească încă înainte de organizarea bisericii muntene din sec. XIV.
Biserica mănăstirii este săpată în stâncă (gresie). Lângă biserică, săpat tot în stâncă, se află trapeza mănăstirii, sala de mese a mănăstirii, un spațiu dăltuit la rându-i în stâncă, despre care tradiția afirmă că a fost folosit de Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, pentru a face judecăți publice. Este situată la 400 m de centrul comunei Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei (județul Argeș). Această localitate este atestată ca fiind locul de baștină al Corvineștilor. În prezent încă se mai pot observa în zonă ruinele castelului lui Voicu, tatăl lui Ioan Corvin. Biserica rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată în peretele masiv de stâncă, înalt de circa 30 m și lung de 14,5 m.
La 23 Iunie 1512, monahia Magdalina (în mirenie Musa, fiică și soție de boier, proprietara ereditară a moșiei de la Corbi) (re)înființează mănăstirea de la Corbii de Piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o închina domnitorului Neagoe Basarab, mănăstirea căpătând astfel încă de la (re)înființarea ei statutul de mănăstire domnească. Este și prima mănăstire de calugărițe atestată documentar la noi în țară. Cum s-a redeschis mănăstirea ne spune diaconul Paul de Alep, care în 1658, însoțindu-l pe patriarhul Macarie al Antiohiei în Þara Românească, vizitează și biserica din piatră de la Corbi despre care spune că este "o biserică mică dar foarte frumoasă în care se mai pot încă vedea pe pereți urmele vechii zugraveli și care a fost redeschisă în urma viziunii pe care a avut-o un eremit sfânt". După doar trei ani, probabil din cauza condițiilor vitrege de viețuire, la Corbi sunt aduși calugări, maicile fiind mutate la mănăstirea Cornetu, unde după moartea domnitorului se va calugări și doamna Despina, sub numele de Platonida monahia.
În prima jumătate a sec. XVIII mănăstirea devine biserică de mir, ca urmare a așezării în jurul ei a unei puternice colonii de români veniți din motive de prigoană religioasă din Jina Sibiului, iar la începutul secolului următor, biserica este modificată, luând înfățișarea pe care o are și astăzi. Atunci, arhiereul Iosif de Sevasta, ia hotărârea de a mări sfântul locaș, dăltuind în stâncă un pronaos de 5.5m/4.5m cu intrare spre nord în naos. Tot atunci se sparge zidul despărțitor dintre cele două altare, din care ia naștere noua sfântă masă, și se construiește o nouă catapeteasmă, care va fi pictată de un oarecare Ștefan zugravul. În anul 1882 în timpul slujbei de Înviere peretele vestic al naosului s-a surpat, nerănind pe nimeni, iar credincioșii, în vara aceluiași an, au adus niște meșteri italieni cioplitori în piatră de la Albeștii de Argeș, care au cioplit din stânca surpată niște cărămizi imense, ca de cetate, cu care au reconstruit peretele surpat. În imediata vecinătate a pronaosului în partea sudică se află trapeza mănăstirii dălțuită la rându-i în piatră și care în vechime slujea și de divan, când domnitorul țării lua parte la hramul mănăstirii cu care ocazie judeca cele mai grele procese și stingea anumite neîntelegeri. Deasupra bisericii, încastrată în stancă, se află crucea de piatră de la 1700, iar în fața bisericii este paraclisul de lemn cu clopotnița construit în 1890.
În ultimul timp, în bisercă se slujea rar, o dată pe an, de Sf. Ap. Petru și Pavel, praznic care a fost preluat în mod eronat de evlavia localnicilor ca hram al bisericii. Hramul mănăstirii de la întemeierea ei a fost Adormirea Maicii Domnului, așa cum apare și în toate documentele ulterioare. Cum se explică mutarea lui de la 15 August la 29 Iunie? După trecerea la cele veșnice a noului ctitor, voevodul Neagoe Basarab, s-a preluat și s-a perpetuat tradiția ca de 29 Iunie să se facă parastasul ctitorului așa cum el însuși a cerut în actul de la 17 Iunie 1517, ca după moartea lui să i se facă parastas o data în an, în orice zi. Și pentru că de 29 Iunie mergeau călugării să ia dania anuală a domnitorului, s-a menținut această zi și ca pomenire după moartea lui. Și, cu timpul, nemaislujindu-se în biserică decât la 29 Iunie, pentru tradiția parastasului, s-a adoptat acest praznic și ca hram al bisericii.
Deasupra peretelui vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel piramidal detașabil de la anul 1761. La aproximativ 280 m de biserică se află piatra și stânca haiducului corbean Zdrelea.
Astăzi, la Corbii de Piatră, prin purtarea de grijă a Prea Sfinției Sale P.S. Calinic Argeșanul, de la 23 martie 2003 s-a reînnodat firul vieții monahale întrerupt acum mai bine de 200 de ani, scopul acestui demers fiind acela de a demara lucrările pentru construirea unui complex chinovial alcătuit din corp de chilii, paraclis și clădiri anexe, precum și pentru începerea operei de restaurare a picturii, lucrari prin care vestitul locaș de cult să-și recapete, pe cât va fi cu putință, strălucirea de odinioară.
Sursa - Crestin Ortodox