Blog Archive

duminică, 24 iulie 2016

Alexandre Dumas - tatal

Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut și ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl, (n. 24 iulie 1802,Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime)) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.
Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca Général commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare.
În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru.
În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata Franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluționară, ajungând la gradul de General înaintea împlinirii vârstei de 31 ani.
Thomas-Alexandre s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret, iar în iulie 1802, în Villers-Cotterêts, Aisne, lângă Paris, s-a născut fiul lor, Alexandre Dumas. Tatăl său, Thomas Alexandre Davy de La Pailleterie, general al Revoluției franceze a murit în 1806, când fiul său avea trei ani și jumătate. Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărți, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia. Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi. Deși săracă, familia tânărului de douăzeci și doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputația distinsă a tatălui său cât și legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei.
În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’OrléansDupă studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri. Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric.
A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei muschetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844.

Corpul său a fost mutat în Panteonul din Paris în 2002, nerespectându-se ultima sa dorință de „a reintra în noaptea viitorului în același loc în care am în viața trecutului”, „în acest fermecător cimitir (din Villers-Cotterêts) care are mai degrabă aerul unui țarc de flori, unde să lași copiii să se joace, decât al unui câmp funebru unde să calci cadavre” (1870). Fiul său, numit tot Alexandre Dumas, a fost și el scriitor, autor al cunoscutului roman Dama cu camelii.
Opera
§  Turnul din Nesles, 1832
§  Kean, 1836
§  Domnișoara de Belle-Isle, 1839
§  Regina Margot, 1845
§  Joseph Balsamo, 1846, inspirat din viața lui Giuseppe Balsamo
§  Laleaua neagră, 1850
§  O mie și una de fantome, culegere de povestiri fantastice, conținând:
§  O zi la Fontenay-aux-Roses: cele o mie și una de fantome
§  Femeia cu colierul de catifea, 1850, poveste a peregrinărilor unei tinere nemțoaice prin Parisul Terorii
§  Căsătoriile părintelui Olifus
§  Testamentul domnului de Chauvelin
§  O cină la Rossini, sau cei doi studenți din Bolonia
§  Gentilomii din Sierra-Morena și Minunata poveste a lui Don Bernardo din Zuniga
§  Iepurele bunicului meu, povestire sub formă de explicație
§  Georges
§  Ocnașul de la Operă (carte nu prea populară)
§  Robin Hood

§  Fiica regentului
§  Cavalerul de Mauleon
§  Ascanio
§  Signora San Felice
§  Cele doua Diane
§  Gemenele
§  Aventurile Capitanului Georges
§  Amaury
§  Venus in intimitate
§  Albii și Albaștrii
§  Tovarășii lui Jéhu
§  Cavalerul de Sainte-Hermine. Acest ultim roman, publicat inițial sub formă de foileton în 1869, a fost dezgropat din fondurile Bibliotecii naționale a Franței și a fost publicat pentru prima dată în 2005
§  Calaul din Paris
§  Capitanul Richard
§  Stapanul muntelui
§  Pajul ducelui de Savoia
§  Doctorul Misterios
§  Fiica marchizului
 Povestea adevarata a Traviatei
Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (nascuta în satul Nonant, nu departe de orasul Bayeux din Franța), a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsa la Paris, fara bani, a inceput sa practice prostitutia. La 18 ani devenise deja o cunoscuta și scumpa curtezana („curtezană” in limba italiană se numește „traviata”). Spre a scăpa de urmarirea familiei, și-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis. În această perioadă l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas (1824-1895), care s-a îndrăgostit de ea și cu care a întreținut strânse legături amoroase. Legăturile lor au continuat chiar și dupa căsătoria ei, pâna la prematura ei moarte, în urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o mulțime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre. În anul 1848, Alexandre Dumas a publicat „Dama cu camelii”, roman autobiografic, care a servit apoi ca sursă de inspirație pentru libretul operei luiGiuseppe Verdi „La Traviata” (în aceasta operă, apare însă sub numele de „Violetta Valery”).