Proiect
: Mario Botta
Colaboratori:
BMS, Milano
Responsabil
Elisabetta Fabbri
renovare:
Durata: 2002-2004
Client: Municipalitatea Milano
Teatrul Scala din Milano in sec. al XIX-lea
Acest
proiect, coordonat de Mario Botta, a demarat în mai 2002 şi s-a finalizat în
decembrie 2004, când s-a ridicat cortina, sezonul deschizându-se cu acelaşi
spectacol ce fusese pus în scenă în 1778, la inaugurarea Teatrului. În cele
aproape 30 de luni, cât au durat lucrările, s-au parcurs toate cele patru etape
prevăzute în proiectul de arhitectură: restaurarea, construirea turnului în
care se află scena, desfiinţarea anexelor de pe acoperişuri şi restructurarea
lor de-a lungul Via Filodrammatici şi, ulterior, înlocuirea fostei clădiri a
băncii San Paolo, aflate la unul dintre vârfurile triunghiului în care este
înscris Teatrul.
Prima
componentă, aceea de restaurare, a fost gândită ca o recuperare punctuală, conservatoare,
a ceea ce realizase Giuseppe Piermarini, arhitectul care a conceput proiectul
original, reprezentant al şcolii neoclasice. Prin urmare, auditoriumul conceput
de acesta, precum şi fostul Casino Ricordi, construit în secolul al IXI-lea, au
fost vizate de acest demers, prin care s-a urmărit o revenire la structura
originală, fiind astfel înlăturate elemente construite în cei peste două sute
de ani de istorie ai acestui loc.
Dat
fiind faptul că dezvoltarea acestei „instituţii” a atras după sine şi crearea
unor corpuri funcţionale anexe, care au fost construite independent unul de
celălalt de-a lungul anilor şi, totodată, modificările operate în urma
distrugerilor provocate de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, proiectul de faţă a optat pentru epurarea acestor inserturi şi
reintegrarea funcţiunilor într-un alt ansamblu. Înălţarea nivelului podelelor
din staluri şi renunţarea la covoare pentru a pune în valoare marmura
coridoarelor şi podelele veneţiene au fost singurele schimbări operate în
cadrul acestei etape, restul fiind restaurat până la cel mai mic detaliu,
păstrându-se inclusiv culorile specifice, auriu şi roşu, precum şi desenele
ornamentale.
Construirea
volumului-turn, în care se află scena, reprezintă unul dintre principalele
nuclee ale acestui proiect, deoarece presupune atât o mare concentrare de
funcţii, cât şi o adaptare la noile cerinţe ale structurii tehnice. Acoperişul
se află la o înălţime de 37,80 m, în timp ce spaţiul destinat orchestrei a
presupus o excavare de 16 metri sub nivelul străzii. În spatele acestui turn,
au fost construite şase săli de repetiţii, cu aceeaşi înălţime ca şi turnul.
Elementele
anexate de-a lungul timpului la nivelul acoperişurilor au fost desfiinţate,
fiind translatate de-a lungul Via Filodrammatici, intenţia fiind aceea de a
reveni la faţada originală. La rândul lor, anexele din curtea fostului Casino
Ricordi au fost demolate, locul acestor fiind luat de un singur volum eliptic,
în care se concentrează diverse funcţiuni, de la garderobe, la cantină.
Intervenţia
arhitecturală nu s-a limitat la recuperarea amprentei iniţiale, ci a
reintegrat-o în contextul actual al oraşului, atât turnul, cât şi elipsa nou
construite având autonomie stilistică ce contrastează cu aspectele figurative ale
proiectului iniţial.
Sursa - igloo.ro
.jpg)
