Blog Archive

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Colinde

Sărbătoarea Crăciunului este începutul perioadei cu cele mai frumoase obiceiuri populare din tot ciclul anului calendaristic. În general, repertoriul folcloric al Crăciunului este asemănător pe tot cuprinsul ţării. Ar fi de semnalat, totuşi, unele obiceiuri specifice anumitor zone şi regiuni, cu elemente particulare interesante, care dau un colorit variat datinii. În principal, obiceiurile gravitează în jurul colindatului, obicei străvechi, care la noi coboară până în vremea daco-romană, de unde, trecând prin veacuri, s-a îmbogăţit tematic şi artistic şi a ajuns ca astăzi să fie un fenomen de suflet românesc, de măiestrie artistică şi de credinţă.
Cu 'Steaua', cu 'Vicleimul' sau 'Irozii', cu 'Moş Crăciun' sau numai constituiţi în cete, pe vârste, colindătorii vestesc ca Magii din Evanghelie ori ca păstorii Betleemului: 'Astăzi s-a născut Hristos'. Ca şi în vechime, Crăciunul este aşteptat cu nerăbdare şi bucurie de toată lumea. Aproape că nu există sat la noi unde să nu se colinde. În Moldova şi Bucovina se cântă numai textele de colindă, în timp ce în Transilvania se cântă şi alte poezii populare. Chiar şi 'Mioriţa' se colindă. Nicolae Boboc, în cartea sa 'Motivul premioritic în lumea colindelor' (1985), demonstrează faptul că imaginile baladei sunt frecvent întâlnite în colindele maramureşene
Stefan Hrusca - Deschide usa crestine


Create ca expresie a credinţei primite prin predică încă din epoca apostolică, când în ţinuturile dunărene s-a răspândit creştinismul propovăduit după tradiţie de Sfântul Apostol Andrei, şi de la el prin misionarii greci şi daco-romani, colindele sunt tocmai prelucrarea în spirit popular a învăţăturii creştine evanghelice, receptarea liberă a ideilor şi reproducerea lor într-o imagistică nouă, îmbogăţită de credinţele poporului. Ele vorbesc despre Mântuitorul Iisus Hristos ca om, ca Dumnezeu, ca Fiu al Tatălui ceresc, Mântuitor, Răscumpărător ş.a., chipul său fiind înfăţişat în imagini multiple şi variate.

Deşi au un pronunţat caracter hristocentric, colindele au primit şi teme noi, legate de aspecte ale vieţii sociale şi spirituale româneşti. În acest fel, unele colinde au un caracter liric, altele au, prin contaminare, un pronunţat accent de baladă.
Ziurel de ziua

Trei crai de la rasarit

O seamă de colinde sunt inspirate din teme laice. Aşa se face că avem colinda 'de cerb', 'de fecior', 'de fată', 'Ziurel de ziuă' sau 'colindul curţilor', cum este 'La poartă la Ştefan Vodă'. De asemenea, în unele zone, colindătorii poartă măşti sau recuzită asemănătoare cu obiceiurile de Anul Nou, ceea ce ne duce cu gândul la Calendele romane, care au supravieţuit la noi, nu în colindă, ci în obiceiurile şi alaiurile urătorilor.

Obiceiul colindatului este mai puternic în Transilvania şi Moldova. Aici, se reunesc cete de diferite vârste, care umblă, după datină, în seara Ajunului, chiar toată noaptea, şi cântă pe la casele sătenilor, vestindu-L pe Hristos, asemenea primilor creştini.
Photobucket
Dorinţa creştinilor de a reproduce scene de la Naşterea Mântuitorului, ca venirea Magilor după steaua călăuzitoare, a dat naştere la 'Umblatul cu 'Steaua''. Textele de stea relatează despre drumul Magilor până la Betleem şi închinarea lor cu daruri: aur, smirnă şi tămâie (aurul simbolizează demnitatea împărătească, smirna - suferinţă, tămâia - jertfă). Steaua, confecţionată asemenea astrului divin (uneori este foarte mare, ca în zona Neamţului), cu icoană pusă în mijloc, este purtată în faţă de cetaşi. Toţi colindă într-un glas în faţa gazdelor, iar în final le urează sănătate şi prosperitate. În general, 'Steaua' se detaşează, în tradiţie, de colinda propriu-zisă. Textele specifice sunt cunoscute cu numele de 'cântece de stea' şi sunt tipic religioase.

În Bucovina, de Crăciun, colindă mai mult fetele mici, flăcăii şi femeile măritate, iar fetele mari aşteaptă acasă colinda flăcăilor. După ce cântă la fereastră, aceştia intră în casă, unde sunt cinstiţi de gazdă. Mircea Eliade consideră că ospăţul colindei este partea cea mai veche a datinii, părere care trebuie primită cu oarecare rezervă, pentru că, dacă ea exprimă un adevăr în ce priveşte vechimea colindei, e mai puţin probabil ca ospăţul să fi precedat alte părţi ale datinii, precum cântarea în comun şi ritualul.

Pe lângă colindatul propriu-zis, se joacă şi piese inspirate de evenimentul Naşterii Domnului. De un pitoresc aparte este piesa 'Irozii' sau 'Vicleimul' - reproduce întâlnirea Magilor cu regele Irod şi conflictul pe tema aflării Noului Împărat, vestit de steaua care li s-a arătat la răsărit. Transpusă din misterele medievale în mediul popular, piesa a circulat până în vremea noastră şi păstrează, frecvent, caracterul de dramă liturgică.

La fel de întâlnită este piesa 'Moş Crăciun', care însoţeşte în multe părţi colinda şi reproduce legendara întâlnire a Maicii Domnului cu bătrânul Crăciun (personaj apărut în antichitatea creştină, după un motiv apocrif elen şi transmis prin influenţa tradiţiei slave la noi, unde a dobândit o mare popularitate).

În Gârbovi, Ilfov, cu o seară înainte de Ajun, se umblă cu 'Neaţa', iar în ziua de Ajun, cu colinda 'Bună dimineaţa'. Tot aici se întâlnesc colinde speciale pentru băieţi şi colinde pentru fete.

De amintit că există şi alte teme, străine obiceiului creştin, fapt care i-a determinat pe unii cercetători să considere obiceiul ca fiind la origine laic, chiar păgân, prilej cu care au făcut o separaţie netă între colinda laică şi cea religioasă. Tentaţia unei asemenea aprecieri vine din faptul că repertoriul colindelor cuprinde, pe lângă elementele creştine, legate de Naşterea Domnului mai ales, şi o mulţime de motive laice, chiar mitologice.
Photobucket
Indiferent de tipologia întâlnită, colindele rămân cântece de cultură creştină. Chiar numele colindei vine din latinescul 'acolo,-ere' şi înseamnă 'a cinsti', în sens religios. Răspândite pe un spaţiu mare la noi, dar şi în alte părţi ale lumii, ele sunt cântate cu acel melos liturgic specific şi dau expresia unui sentiment de trăire a misterului Naşterii în cadrul spiritual al tradiţiei populare.
În ceea ce priveşte datinile teatrale întâlnite, acestea cultivă aspecte ale aceluiaşi mister, dar în forme proprii, cu elemente dramatice, menite să reproducă secvenţe din atmosfera nativităţii, într-o viziune care - fie că vine din surse canonice, fie apropiate de acestea, dar consacrate de multă vreme în repertoriul popular - este ilustrativă pentru sărbătoarea pe care o celebrăm. (Articol publicat în 'Ziarul Lumina' din data de 24 decembrie 2010)  
Steaua sus rasare
Steua sus rasare
Ca o taina mare 
Steaua lumineaza
Si adevereaza.
Steaua straluceste
Si lumii vesteste
Ca astazi curata
Preanevinovata
Fecioara Maria 
Naste pe Mesia,
In tara vestita 
Vifleem numita.
Magii cum zarira 
Steaua si pornira
Mergand dupa raza
Pe Hristos sa-l vaza.
Si daca sosira
Indata-l gasira
La dansul intrara
Si-I se inchinara.
Cu daruri gatite
Lui Hristos menite
Luand fiecare
Bucurie mare.
Care bucurie 
Si aicea sa fie
De la tinerete
Pana la batranete.

Trei crai de la rasarit 
Trei crai de la rasarit
Spre stea au calatorit
Si-au mers dupa cum citim
Pana la Ierusalim.
Acolo, cum au ajuns
Steaua-n nori li s-a ascuns
Si le-au fost a se plimba
Si prin oras a intreba:
“Unde s-a nascut” zicand
“Un crai mare de curand?”
Iara Irod imparat, 
Auzind s-a tulburat
Pe crai in graba a chemat
Si in taina, i-a intrebat
Ispitindu-i, vreun setos
Sa afle despre Hristos
Si cu grai adaugat
Foarte lor li s-aratat, 
Zicand : - “Mergeti de aflati
Si vrand, ma instiintati, 
Sa merg sa ma-nchin si eu,
Ca unuia Dumnezeu.”
Craii daca au plecat,
Steaua iar s-a aratat.
Si-au mers, pana-a strabatut
Unde era pruncul nascut.
Si cu toti s-au bucurat,
Pe Hristos daca-au aflat.
Cu daruri s-au inchinat
Ca la un mare-mparat.
Si-napoi daca au purces,
Pe alta cale au mers.
Precum le-a fost lor si zis,
Ingerul, noaptea in vis.
Iara Irod imparat
Vazand ca s-a inselat
Foarte rau s-a necajit
Oaste mare a pornit,
Si in Vitleem a intrat
Multi coconi mici a taiat.
Pana la paisprezece mii,
Toti prunci, maruntei copii
De doi ani si mai in jos 
Ca sa taie pe Hristos.
Muri in blestem de norod
Nefiind el bucuros
De nasterea lui Hristos.