Blog Archive

duminică, 19 februarie 2017

Marin Sorescu

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

Poezia
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona,Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană. A fost un cautator de aur.

Proza
Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română.[judecată de valoare] Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.


Distinctii
§  Premiul Academiei Române (1968, 1977)
§  Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
§  Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
§  "Le Muse", acordat de Accademie delle MuseFlorența, 1978
§  Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", MadridSpania, 1983
§  Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate

§  Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)


Redactor sef
În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori
Către,
Șt. Aug. Doinaș, președinte de onoare al U.S.
Mircea Dinescu, președinte al U.S.
Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă;
Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Ana BlandianaN. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice;
Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen IonescuEmil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»);
Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni;
Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri».
Menționăm că laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roșca și de femeia de serviciu.
Ion Buzera
Valentin Bazaverde
Gabriel Chifu
Romulus Diaconescu
Marius Ghica
Sabin Gherman
Ion Lascu
George Popescu

Constantin Barbu.


Opera
1964 - Singur Printre Poeți
1965 - Poeme Sorescu
1966 - Moartea Ceasului
1966 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești
1967 - Poeme Sorescu
1968 - Iona
1968 - Tinerețea Lui Don Quijote
1969 - 80 Poezii - 80 Poesie
1969 - Lirice Pasternac
1969 - Teoria Sferelor De Influență
1970 - Paraclisierul
1970 - Tușiți
1970 - Unghi
1972 - Rame - Douăzeci Și Cinci De Poezii
1972 - Singur Printre Poeți
1972 - Suflete, Bun La Toate
1973 - 1980 - La Lilieci
1973 - Astfel
1973 - Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic
1974 - Setea Muntelui De Sare
1975 - Insomnii - Microeseuri
1975 - Norii
1976 - Descîntoteca
1976 - Matca - Piesă În Trei Acte
1976 - Poeme Sorescu
1976 - Starea De Destin
1977 - Trei Dinți Din Față
1978 - Sărbători Itinerante
1978 - Trei Dinți Din Față
1979 - Ceramică
1979 - Tinerețea Lui Don Quijote
1980 - Teatru Sorescu
1982 - Fîntîni În Mare
1982 - Viziunea Viziunii
1983 - La Muerte Del Reloj
1984 - Drumul Sorescu
1984 - Ieșirea Prin Cer
1985 - Tratat De Inspirație
1985 - Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare
1986 - La Lilieci
1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva
1987 - Apă Vie, Apă Moartă
1987 - Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor
1989 - Augustin Buzura Și - Drumul Cenușii
1989 - Ecuatorul Și Polii
1990 - 1993 - Poezii Sorescu
1991 - Poezii Alese De Cenzură
1992 - Vărul Shakespeare Și Alte Piese
1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare
1993 - Trei Dinți Din Față
1994 - Traversarea
1995 - Iona
1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor
1995 - Poemele Tuturor Tainelor
1996 - Din Grădina Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV
1996 - Moment Poetic
1996 - Poezii Sorescu
1996 - Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)
1997 - Puntea (Ultimele)
1998 - Diligența Cu Păpuși
1998 - Douăzeci Și Cinci De Poeme
1998 - Efectul De Piramidă
1999 - Japița - Inedit
1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal Inedit
2000 - Încoronare
2000 - Iona
2000 - Scrinteala Vremii
2002 - 2006 - Opere Sorescu
2003 - Iona
2003 - Parodii - Fabule - Epigrame
2003 - Unde Fugim De-Acasă?
2003 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2
2004 - Bile Și Cercuri
2004 - Ceramică
2004 - Iona
2005 - Între Linii
2005 - Iona Și Alte Două Piese
2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
2006 - Poezii Sorescu
2006 - Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar
2006 - Teatru Sorescu
2006 - Trei Dinți Din Față
2009 - Trei Dinți Din Față
2010 - La Lilieci
Este prezent în:
§  Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119




Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
 

In groapa cu cuvinte

Ma aflu-n groapa cu cuvinte,
În care nu te joci:
Nu-s numai lei, ca la Samson,
Ci tigri, lupi si foci.

Racnesc la ele, le lovesc
Cu pumnul peste falca,
Dar ele iarasi se reped
Si-mi smulg câte o halca.

Ca într-o apa ma scufund,
Cu cât mai mult ma-ncaier,
Ci sufletul eu vi-l trimit
Prin bulele de aer.

Iar daca într-o zi cu soare
Voi disparea de tot:
Catati-ma-n acele vorbe
Care se ling pe bot.
 


Trebuiau sa poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn, 
Stefan cel Mare, 
Sau mai simplu : ciobani si plugari, 
Carora le placea sa spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii, 
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii, 
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate, 
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei, 
Întrebîndu-i ce se tot leagana fara vînt ?

Acest tînar cu ochi mari, 
Cît istoria noastra, 
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii, 
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii, 
ai iubirii, 
Care îi ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei, 
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sa poarte un nume, 
Un singur nume, 
Li s-a spus
Eminescu.