Blog Archive

luni, 17 aprilie 2017

Magda Isanos

Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași - d. 17 noiembrie 1944, București) a fost o poetă, prozatoare și publicistă română.
S-a născut la Iași, ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.
Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău.
A fost soția lui Eusebiu Camilar.
Biografie
1915 - Din actul de căsătorie datat 14 iulie 1915 al Oficiului de stare civilă de pe lângă Municipiul Iași, rezultă că domnul Mihail Isanos de profesie medic, domiciliat în Iași, str. I. C. Brătianu, fiu al d-lui Iosef Isanos, de profesie mecanic și ai d-nei Peița, născută Papadopol, de profesie casnică, se căsătorește cu Elisabeta Bălan, în vârstă de 26 de ani, de profesie doctorandă, domiciliată in Iași, str. Sărăriei.
Și-au început cariera ca medici psihiatri Ia Spitalul Socola, lucrând cu profesorul C. I. Parhon1916 - 17 aprilie se naște fiica lor Magda (conform cu Actul de naștere nr. 767 din anul 1916, luna aprilie, ziua 20. Registrul de stare civilă pentru născuți, 1—2/1918, oraș Iași).
1917 - La vârsta de un an si șase luni s-a îmbolnăvit de poliomielită, a fost salvată numai datorită grijei deosebite a mamei sale, despre care poeta spunea mai târziu : Mama m-a născut a doua oară. Sechelele bolii au fost reduse la minimum, a rămas numai cu o sănătate delicată și cu o vizibilă dificultate la mers.
1920 - Soții Isanos ocupă posturile de medici la spitalul din Coștiugeni, părăsind astfel Iașul și spitalul Socola.
De mic copil, fiica lor avea o adevărată pasiune pentru lectură, citea zi și noapte din biblioteca părinților și din biblioteca școlii. A urmat liceul la Chișinău, pasionând-o chiar de la început limba română și istoria, iar, mai târziu, filosofia. Acum se afirmă și pasiunea sa pentru literatură.
Magda Isanos eleva-1928

1932 - Elevă a Liceului Eparhial din Chișinău (în clasa a VI-a) publică în revista liceului de băieți, Licurici, an. 1, nr. 2 clin 28 mai 1982 poeziile Aș vrea un basm și Primăvara.
1933 - În revista Licurici, an. II, nr. 2 din 1 aprilie apare poezia Gelozie. în același an ia ființă pe lângă Liceul Eparhial de fete din Chișinău Societatea culturală „Iulia Hașdeu", la înființarea căreia aportul Magdei Isanos a fost determinant. Poeta participă, împreună cu alte colege, la concursul organizat anual de Societatea „Tinerimea română", la București. Obține premiul II la tema privind drepturile femeilor. La ceremonia de înmânare a premiilor, președintele Societății, profesorul Nae Dumitrescu, declară : De dumneata sunt convins că am să mai aud ! Ai mari posibilități.
1934 - Publică în Viața Basarabiei, anul III, nr. 3, martie, poezia Ploaie; în Crai nou, an. I, nr. 3 din 31 martie poezia Toporași. Contribuie la apariția revisteiGhiocei, organul Societății culturale a școlii, având ca redactor pe eleva Magda Isanos, clasa a Vll-a. în același an publică în aceeași revistă (Ghiocei, an. I, nr. 2, aprilie) schița Creionări, recenzii asupra revistei Crai nou, iar în nr. 2 (mai 1934) poezia Macii și schița Inseparabilele. Ține o conferință cu temaFemeia în literatura noastră. În luna mai elevele din clasa a Vll-a, care lucrau la revistă, predau ștafeta seriei următoare.
În toamna aceluiași an își începe la Iași studiile universitare. Inițial, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, urmând paralel cursurile Facultății de Drept. în cele din urmă, renunță la Litere, hotărându-se să urmeze Dreptul.
1935 - Locuia la familia avocatului M. Călinescu, lângă grădina Copou, într-un cartier liniștit și foarte aproape de Universitate.
La 18 septembrie se căsătorește la Chișinău cu Lev Panteleev, (Acesta își făcuse studiile la Iași, urmând limbile clasice. Avea calități intelectuale remarcabile, scria poezii și era și el un cititor pasionat). Poeta publică în Viața Basarabiei, an IV, nr. 11—12 nov.-dec. poezia Rochia.
1936 - La 31 ianuarie căsătoria ei s-a desfăcut prin consens.
Continuă să publice în Viața Basarabiei, devine colaboratoare a revistei Însemnări ieșene, (unde publică cu regularitate până la sfârșitul anului când revista va fi suprimată). Paralel publică în Cuget moldovenescPagini basarabene, poezii ca DorințaGrădinărieAtavismToamnăCaisulCuvântul EveiJucărie, și altele.
Locuiește împreună cu sora sa Silvia, studentă la medicină, într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi strada Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuință a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 Magda Isanos participă la conferințe și la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol.

1937 - Publică în Însemnări ieșene, aproape număr de număr, poezii ca ÎnvrăjbiriLa marginea cimitiruluiBlestemLaculCalul de la birja de noapteUltimul sărutDupă scripturăLogodnă de primăvarăRisipireGreșeala de tiparVis vegetalCapriciiMurimRomanță, iar în Lumea (23 decembrie) poezia Cîntarea păstoriței.
În același an, ziarul Lumea (din 13 decembrie) va fi prima publicație în care se remarcă talentul poetei: descoperire prețioasă a Însemnărilor ieșene. La 26 decembrie, același ziar anunța un nou talent în plină ascensiune, acel al d-rei M. I. (Magda Isanos), poetă a preocupărilor transcedentale, minunat redate in versuri, versuri de o temeritate care depășește feminismul.
1933 - Magda Isanos are o activitate intensă. Colaborând la mai multe reviste, publică poezii ca Rugăciune în pădurea de bradBuniculRegret, în Însemnări Ieșene. Apoi, Întoarcerea gospodaruluiFragmentZoriMoartea buniculuiLeagănulInteriorInsulăPoemPomii cei tineri, în ''ziarul Iașul'' și, în același ziar, recenzii despre ''Enigma Otiliei'' de George Călinescu șiTâmple în flăcări, poeme de Victor Măgură.
La 31 martie se căsătorește cu Eusebiu Camilar (martori: George Lesnea și avocatul M. Călinescu, la care locuise Magda în primii ani de studenție). În vara anului 1938, Camilar o duce pe Magda la Udești, unde-i cunoaște familia, prietenii și locurile copilăriei. Participă la ședințele Societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui G. Călinescu, citind din poeziile ei. Toamna își ia licența înDrept. Prietena sa Veronica Zosin consideră că a fost cea mai veselă și fericită perioadă din viața Magdei.
1939 - Se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar, la 13 ianuarie. Colaborează la Jurnalul literar, an. I, nr. 1 din 1 ianuarie, cu recenzia la Moldovenii de Georgeta Mircea Cancicov, în nr. 2 din 8 ianuarie, cu recenzia la Vulpea de Mary Webb și poezia Dimineața, reprodusă în Viața Basarabiei, an VIII,nr. 2—3 (februarie-martie). în Jurnalul literar, nr. 17 din 12 februarie, publică recenzia la Cartea cu amintiri de Marcu Beza. Ulterior, în aceeași revistă, semnează versuri intitulate Poem (Florile și fiecare sens luminos al lumii)RugăciuneZiua mea netrăităNoapteÎn cimitir și Amurg.
În același an are un succes răsunător în avocatură.

1940 - Magda Isanos publică în Însemnări ieșene (an V, nr. 4 din 1 aprilie) poezia Flori adevărate. În Iașul poeziile Săracii și Flori (aceasta din urmă, reprodusă în Revista Fundațiilor din 1 iulie același an) și în 15 iulie Elegie (datată 2 iulie 1940) inspirată din actualitatea istorică.
În septembrie se aprobă apariția la Iași a ziarului Avântul, unde, alături de George Ivașcu, Alexandru Pini, Eusebiu Camilar, Magda Isanos face parte din personalul redacțional. Suspectată de cenzură, gazeta nu mai apare.
În octombrie, soții Camilar se mută pe strada Săulescu, unde au locuit până în primăvara anului 1944, când vor pleca în refugiu.
1941 - Prefectura județului Iași aprobă, începând cu luna aprilie, apariția ziarului de informații Voința, redactor responsabil Eusebiu Camilar, care — convocat sub arme — lasă toată munca redacției în grija poetei. Ziarul a fost opera Magdei, scrie amica sa, Veronica Zosin (căsătorită Gorgos). Primul, număr apare la 2 aprilie 1941. Din lipsă de fonduri, ziarul își încetează însă apariția în a doua jumătate a lunii mai.
Se naște Elisabeta, fiica poetei.
În același an, boala Magdei se agravează. În luna decembrie 30, Baroul Iași înregistrează cererea sa din 28 XI 1941, prin care Magda Isanos Camilar, avocat stagiar, domiciliată în București, strada Popa Nan nr. 49, înaintează un certificat medical, dând delegație pentru amânarea proceselor sale d-rei Veronica Zosin, deoarece din motive independente de voința mea sunt ținută să nu activez. În primele certificate medicale aflate la dosarul Baroului se invocă o indurație la baza unuia din plămâni. Boala de inimă, ca o consecință a unui reumatism, apare în ultimul certificat.
1942 - Vizitează familia poetului Mihai Codreanu, care - așa cum declară mai târziu E. Camilar a călăuzit cu grijă de părinte primii pași în arta poetică a Magdei Isanos.
Publică în Vremea și Cetatea Moldovei poeziile: Pădurea și Ion.

1943 - Publică în Cetatea MoldoveiVremeaRevista FundațilorCuget moldovenesc poezii ca SpitalAuzPoemul femeii care iubea primăvaraCând cel iubit...PăsărileSolii ceruluiZeii,Fata bătrânăBărbatulMai sunt câteva veri, și altele.
În același an, apare la Iași, în editura Bravo, primul volum: Poezii al Magdei, sub îngrijirea lui Eusebiu Camilar. La 2 martie, Baroul Iași înregistrează cererea prin care Magda Isanos Camilar, avocat stagiar, domiciliată în Iași, strada Săulescu 19, înaintează alăturatul certificat medical, din care se vede că sufăr de o boală de inimă ce m-a împiedicat un timp nedeterminat să depun vreo activitate profesională.
1944 - VremeaRevista FundațiilorVictoriaOrizont și Tribuna poporului publică sub semnătura Magdei Isanos poezii ca BunavestireOglinziOameniiToamnăDuhurile pământuluiAm văzut și eu oameni plecândAștept anul unuDoamne, n-am ajuns pînă la tineMunții lumii pe inima meaOspățAceste mini ș.a.
La sfârșitul lui martie, soții Camilar pleacă în refugiu. In noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei, care l-a descoperit în grădina casei.
În 17 noiembrie poeta se stinge la București, în locuința părinților săi din strada Popa Nan - Nr. 49.
1945 - Apare volumul postum Cântarea munților, drama în patru acte, Focurile de Magda Isanos și Eusebiu Camilar, în colecția Operele premiate ale scriito¬rilor tineri româniFundația pentru literatură și artă' precum și Minunata istorie a lui Nastratin Hogea de Leonid Soloviev, traducere din limba rusă de Magda Isanos și Eusebiu Camilar,
1946 - Apare volumul Țara luminii.

Opera
Poezie
1943: Poezii - Iași
1945: Cântarea munților - București
1946: Țara luminii - București
1955: Versuri - București
1964: Versuri - București
1989: Confesiuni lirice - Chișinău
1996: Poezii/Poésies- ediție bilingvă română-franceză, traducere de Elisabeta Isanos - București

Teatru
1945: Focurile- dramă - în colaborare cu Eusebiu Camilar - Bucureștihh

Proză
1934 Creionări
1934 Inseparabilele
Despre iubirile mari
Îngerii
Magistrata
Studenta
Orașul cu minuni (Domnișoara Vanda)
Omul cu cizme roșii

Dimineata

Vreau sã descopãr lumea, niciodatã


n-am crezut, cum spun poetii, cã-i frumoasã.

Însã astãzi, cu luminã pieptãnatã,

dimineata mi-a intrat în casã.



Fumegam de somn, când am simtit

pasii cuiva lângã perete -

ea dansa cu trupul arcuit

sub priviri mirate de portrete.



Cu picioarele goale ea pãsea,

în oglindã rãsuna cristalul,
dimineata strãmutase balul
fetelor-lumini în casa mea.

Si privind, eu mã gândeam: e bine
sã fii tânãr când afarã-i soare.
Zi frumoasã, îti voi pune legãtoare
dupã gât si-o sã te iau cu mine.

Din volumul "Poezii/Poésies", 1996



La marginea cimitirului

Este la marginea cimitirului,


lângã bunic, un loc prea potrivit,

sã-mi uit de toate si sã-i tin si lui

când noaptea-i lungã, iarna, de urât.



Mi-ar fi-n pãmântul cald asa de bine

si trupu-n iarbã bunã mi-as preface,

sã-l pascã vite pripãsite si sãrace,

ce-or cere si-o-ndurare pentru mine,



la marea judecatã. Voi uita

ce-am fost, si-mprãstiatã-n forme noi
voi pierde pânã si-amintirea ta...
Legându-mi ochii prãbusiti si goi

cu vesnicia, mã voi odihni.
Si puf de pãpãdii m-a tãmâia
nici nu m-oi bucura, nici m-oi mâhni
cã-i neagrã tãrna de deasupra mea.

Dar ploile cu-ncetul m-or pãtrunde -
pãcatele sã-mi spele de pe oase -
si-asemeni rãdãcinii ce s-ascunde,
eu presimti-voi zilele frumoase

si-oi scoate-n chip de floare, din pãmânt,
obrazul tineretii de-altãdatã,
sã-l ardã soare si sã-l batã vânt,
voioasã sã si-l prindã-n pãr o fatã!

Din volumul "Poezii/Poésies", 1996



Zane de roua

Zâne de rouã,


mã rog vouã,

sã mã primiti

în pajistea unde dormiti.

Drept lumânare,

as vrea o floare.

Drept rugãciuni si tropare,

vântul sã batã, iarba s-aplece mai tare.



Voi, zâne bune,

zvârliti-mi un brâu,

sã se facã râu
si sã sune.

Apoi, sub torentul spumos,
îngropati-mã jos,
s-aud prin piatrã,
ca si cum as sta lângã vatrã,
povestile-acestui tinut luminos...

Asa mã rog vouã,
zâne de rouã,
sã mã dezmierde
si-n moarte
zarea pãmântului verde.

Din volumul "Tara luminii", 1946



Doamne, n-am ispravit

Doamne, n-am isprãvit


cântecul pe care mi l-ai soptit.

Nu-mi trimite îngeri de gheatã si parã

în orice sarã.



Nu pot pleca. Arborii îmi soptesc;

florile calea-mi atin si mã opresc.

Despre toate-am început o cântare

de laudã si naivã mirare.



Oamenilor voiam sã le las

sufletul meu, drept pâine la popas,
drept pãsune, livadã si cer.
Tuturor acelora care nu mã cer
si nu mã cunosc, am vrut sã le fiu
o candelã pentru mai târziu.

Cãutam în iarbã si-n mohor
tainele ascunse tuturor.
Mã uitam în fântânã si-n iaz,
si-ascultam - îndelung - sub brazi...

Atunci au venit îngerii si m-au chemat.
Doamne, nu pot pleca, n-am terminat!
Deschide colivia, fã sã zboare
cântecele mele nerãbdãtoare.

Din volumul "Tara luminii", 1946