marți, 12 martie 2024

Anticorpii

Anticorpii
Din copilarie am fost un neadaptat. Toți pârau, eu nu. Eu îmi rezolavam conflictele de unul singur. De cele mai multe ori victorios, dar  erau și situații în care o încasam, dar dădeam și eu. Pâra mi s-a părut mereu ca o lașitate, ori a fi laș e pentru mine este cea mai mare rușine. Cu alte cuvinte, așa cum spun eu mereu, sunt sănătos într-o lume bolnavă. Sunt un anticorp, sunt un nimeni adică. Anticorpul e un nimeni, el luptă cu boala, o învinge sau nu, și se sacrifică. Așa mă simt și eu. Inadaptabil acestei lumi bolnave. M-am născut în socialism, am fost pionier și utecist. Ce-i drept mi-a plăcut școala și să învăț, ăsta a fost defectul meu... Ce n-am reușit, a fost să fiu membru de partid. În naivitatea mea credeam că partidul te cere pe tine ca membru, pentru rezultatele tale bune la învățătură sau în muncă. Așa că în facultate am aflat eu, prin anul IV, ca trebuie de fapt să faci cerere de intrare în partid. Așa că am făcut și eu, naiv fiind încă și crezând că socialismul e cea mai bună soluție. Numai că, în acel an s-au schimbat criteriile si condiția să fii membru s-a mutat de la media 8,50 anuală, la 9. Așa că....pas! Am terminat facultatea, am început să lucrez și stagiar fiind și mai documentat acum, am făcut cerere de intrare în partid, cu alți colegi, ca să luptăm din interior, împotriva nedreptății...hilar, nu? Nu s-a mai ținut ședința și asta a fost...Am zis  atunci că f...l p-ăla care mai face cerere pentru partidul lor.
Azi, fiind în libere, și gustînd ceva licori, mai mult sau mai puțin bahice, îmi amintii toate cele enumerate mai înainte și mă gîndeam, așa, în prostia mea, fara a mă compara cu astfel de Oameni, că și dacii cu ai lor regi Decebal, Burebista si ceilalți, precum și Basarab, Dragoș, Bogdan, Mircea, Vlad, Ștefan, Mihai și, mai ales, Domnul Brâncoveanu, au fost Mari Anticorpi, printre toți ceilalți din lume, care luptă pentru o lume normala și bună. Să mă ierte ceilalți martiri ai neamului meu și ai celorlalte neamuri, pe care nu i-am pomenit! Parafrazând pe un înaintaș al meu...asta e soarta noastră, a anticorpilor!
La fel ca în medicină, și în lume, anticorpii luptă ca să însănătoșească ceva bolnav! Dumnezeu veghează ca lupta lor să nu fie în zadar!