Eliazar Lotar Teodorescu este
un nume care nu spune nimic multor români. Eli Lotar, copilul ilegitim al celui
care a fost marele poet Tudor Arghezi, este însă un nume cunoscut în Franţa şi
o celebritate pentru francezii pasionaţi de cinematografie şi fotografie. În
memoria unuia dintre cei mai buni fotografi ai Parisului, francezii au botezat
un parc cu numele Eli Lotar.
În spatele autorului lui
"Zdreanţă" şi al "Florilor de mucigai" stă o personalitate
complexă,un destin remarcabil, dar şi o poveste de viaţă mai puţin cunoscută.
Viaţa lui Arghezi, înainte de a se aşeza la Mărţişor , alături de soţie şi cei doi copii,
Mitzura şi Baruţu, a fost una agitată. Arghezi a fost călugărul Iosif de la Mănăstirea Cernica
şi diacon. A muncit în străinătate ca bijutier şi ceasornicar. Nu şi-a încheiat
studiile liceale, a făcut închisoare de două ori din cauza convingerilor
politice exprimate ca ziarist şi a avut un copil ilegitim.
Pe vremea când căuta împlinirea prin
credinţă şi îmbrăcase haina monahală la mănăstirea Cernica, Arghezi a avut o
relaţia amoroasă cu profesoara Constanţa Zissu. În urma relaţiei, iubita lui Arghezi
a rămas însărcinată. Într-o epocă dominată de prejudecăţi, în condiţiile în
care tatăl copilului nenăscut era un călugăr, Constanţa n-a avut de ales şi s-a
refugiat la Paris
pentru a ascunde sarcina. Pentru iubita sa şi pentru copil, Arghezi a abandonat
haina de călugăr şi a plecat şi el la Paris. Aici s-a născut în 1905 primul copil al lui
Arghezi, Eliazar Lotar Teodorescu.
Fostul călugăr de la Cernica reglementează
situaţia copilului ilegitim şi îl recunoaşte cu acte în regulă. Alături de
Constanţa şi de copilul Eliazar, Arghezi pleacă din Franţa spre Eleveţia.
Pentru o vreme cei trei s-au mutat la Freiburg , iar mai apoi la Geneva. Aici a
vrut Arghezi să urmeze cursurile Universităţii Catolice de la Fribourg. Cum nu
avea bacalaureatul, visul lui Arghezi de a ajunge student s-a dovedit a fi imposibil.
A stat o vreme la
Mănăstirea Cordelierilor din Elveţia, unde i s-a propus să
treacă la catolicism, însă Arghezi a refuzat. În perioada în care perinda Europa alături de
iubită şi copilul recunoscut, Arghezi asistă la cursurile Universităţii din
Geneva. Se spune că şi-a câştigat existenţa în cei cinci ani cât a trăit pe
meleaguri străine prestând diverse meserii. A lucrat ca bijutier şi ceasornicar
în Elveţia. A încercat să locuiască la Londra o perioadă, pentru a învăţa limba engleză.
A ajuns chiar şi în Italia, muncind şi aici din greu pentru a-şi câştiga
existenţa.
Fugar la Paris la 19 ani Arghezi a
revenit în ţară după cinci ani de pribegie. I-a luat cu el pe Constanţa şi
Eliazar şi s-a ocupat de educaţia copilului. Fiul ilegitim al lui Arghezi a
urmat cursurile unei şcoli din Bucureşti şi a avut parte de o educaţie aleasă.
În 1924, la doar 19 ani a decis să-şi ia soarta în mâini şi a plecat pe cont
propriu la Paris. Fotografia ,
de la pasiune la profesie Eliazar o cunoaşte la Paris pe fotografa Germaine
Louise Krull, cea care îi va dezvolta pasiunea pentru fotografie insuflată
chiar de tatăl său, Arghezi, încă din copilărie. Deşi fiul lui Arhezi avea doar
20 de ani, iar Germaine, care era căsătorită, avea 30 de ani, între cei doi se
înfiripă o relaţie amoroasă. Împreună cu Germaine Krull fiul lui Arghezi
participă la numeroase expoziţii de fotografie. În 1926, fiul lui Arghezi a
devenit oficial cetăţean francez, fiind adoptat de ţara în care se născuse. A
făcut din pasiunea pentru fotografie o profesie. A publicat fotografii in
reviste celebre precum Jazz sau Variétés. De la fotograf, ajunge
cameraman, operator, şi chiar regizor de film. Graţie talentului, Eli Lotar
devine un nume celebru la Paris
în
perioada interbelică. S-a dedicat cinematografiei şi a colaborat cu nume mari precum regizorii Rene Clair sau Jean Renoir, dar şi cu artişti precum Jean Cocteau, Malraux sau Dali. Eli Lotar a practicat fotografia documentară, realizând o serie de fotografii despre violenţa din abatoarele din Paris.
perioada interbelică. S-a dedicat cinematografiei şi a colaborat cu nume mari precum regizorii Rene Clair sau Jean Renoir, dar şi cu artişti precum Jean Cocteau, Malraux sau Dali. Eli Lotar a practicat fotografia documentară, realizând o serie de fotografii despre violenţa din abatoarele din Paris.
Se spune că Arghezi, care a ţinut
legătura cu fiul său în perioada în care acesta se afla la Paris a încercat să-l
convingă să revină în ţară. Poetul a insistat pe lângă lângă Legaţia Română din
Paris pentru expulzarea lui Eli Lotar însă efortul nu a avut succes. Fiul său a
rămas la Paris
şi a ajuns o celebritate în rândul francezilor. În 1946, filmul său
"Aubervilliers" a fost selecţionat la festivalul de la Cannes. Fiul
lui Arghezi a murit la Paris
pe 22 februarie 1969.
În memoria celui care a fost unul
dintre cei mai buni fotografi ai Parisului în perioada interbelică, francezii
au botezat un parc cu numele fiului lui Arghezi. Eli Lotar este numele unui parc
din oraşelul Aubervilliers situat la nord de Paris, de-alungul canalului
Saint Denis. Fiul lui Arghezi, Eli Lotar, a rămas în istorie drept unul dintre
cei mai importanţi fotografi ai suprarealismului, din păcate, numele lui fiind mai
mult cunoscut în Franţa, decât în patria lui Arghezi.
Galerie fotografii apartinand lui Eli Lotar
Sursa - adevarul.ro