Trasee secrete si drumuri pe sub
munti, folosite inca de pe vremea dacilor? O simpla legenda sau …In
fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, primavara sau iarna, sute de persoane
vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii
vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in
cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum
spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri
subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de
restriste, inca din vremea dacilor, obstile trimiteau femeile si copiii aici,
trimiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe
sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.
In anul 105 armatele romane conduse chiar de
imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al
doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia .
Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data
pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale.
La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa
nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la
intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele
doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar
romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei,
urma sa devina primul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost
ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa incline
spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii
aveau.
La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a
fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta
un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta,
Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva
minute ca inghitite de pamant. degeba au trimis romanii trupe in urmarirea
fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista
nici un fel de dusman…
A urmat o pauza de cateva zile, pauza care a
fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea,
Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat
sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea
respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite,
cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de
scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de
intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe
teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul
nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a
folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in
cealalta.
Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare
dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina,
dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii
care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare
parte din trupele repliate au fost nimicite, putini fiind dacii care au ajuns
din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor
pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de
cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost
trecerile subterane din zona Bucegilor.
Cei mai populari munti ai Romaniei sunt
strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care
cunosc existenta acestora.
Despre existenta tunelurilor aveau
cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand
doar anumite treceri strategice si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea
spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele
trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai
comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe
doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o
parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.
Pe
vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul
Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale
domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii
au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la
cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune?
Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul tarii era adapostit in
tunelele din zona, iar ostile aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.
Mai
mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un
tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de
conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe
durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din
tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem
cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem
a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura
Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind
asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in
scop personal.
In
ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masuratori energetice care au
constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri
subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult, aceleasi
masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona
Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali,
acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai
lungi.
Ceea ce este uimitor e altceva.
Privite de sus (ipotetic) aceste tuneluri nu strabat muntii haotic ci sub forma
unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca
atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar
coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea
logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau
daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care,
deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul
sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a
decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc.