Mose Allison - Autumn song

Portret de Merryl Jaye

Stone Machine - Stone Machine (Full album - 2012)

“Stone Machine” is the namesake debut album of the American rock band Stone Machine. It was released at 17^th of August 2012 by Grooveyard Records.

“Stone Machine” este albumul omonim de debut al trupei americane de rock Stone Machine. A fost lansat la 17 august 2012 de catre  Grooveyard Records.

List of tracks

1.Dirty Sweet 

2.Whisky Queen      

3.Down South Mama         

4        White Horse

5        Baby Blue   

6        Cheatin' Woman   

7        Black Cat Bone     

8        On The Run

9        L.A. Lady    

10       West Virgina Blue 

11       Pike County Woman       

12       Queen Without A Crown

Personnel

Jason Mays-Vocals

Dirk Blevins- Lead Guitar

Jamie Hall- Bass/Backing Vocals

Jeremy Hall- Drums

Matt Parkins-Guitar

Te voi chema - de Maria Grinea

Iti voi chema, spre mine, pasii,
Si am sa-ti fac,
Alei din flori,
Lumini din stele,
Si un castel,
Din gandurile mele.

Iti voi chema, spre mine, maine,
Si bratele si dorul lor
Si am sa-ti fac,
Aripi din dor,
Sa poti sa zbori,
Din nor in nor,
Sa fii un inger calator.

Iti voi chema, spre mine, trupul
Si am sa-ti fac,
Parfum de tei,
Sa-ti pun mireasma lui pe pieptul,
Ce-ti freamata in dans de dor,
Atunci cand vreau sa-mi reazam capul,
Visator.

Iti voi chema, spre mine, azi,
Iubirea ta si sufletul,
Si am sa-ti fac,
Din clipa mea,
Un leagan alb,
tu sa fii iubita stea,
iar eu sa-ti fiu,
cu drag.

Led Zeppelin - Led Zeppelin IV (Full album 1971)

The untitled fourth studio album by English rock band Led Zeppelin, commonly known as "Led Zeppelin IV", was released on 8 November 1971 by Atlantic Records. Produced by guitarist Jimmy Page, it was recorded between December 1970 and February 1971 at several locations, most prominently the 18th-century house Headley Grange.
After the band's previous album "Led Zeppelin III" received lukewarm reviews from critics, they decided their fourth album would officially be untitled. This, along with the inner sleeve's design featuring four symbols that represented each band member, led to the album being referred to variously as the Four Symbols logo, Four Symbols, The Fourth Album, Untitled, Runes, The Hermit, and ZoSo (which was derived from Page's symbol). In addition to lacking an album title, the cover featured no band name, as the group wished to be anonymous and to avoid easy pigeonholing by the press.
"Led Zeppelin IV" was a commercial and critical success, featuring many of the band's best-known songs, including "Stairway to Heaven". The album is one of the best-selling albums of all time with more than 37 million copies sold. It is tied for third highest-certified album in the United States by the Recording Industry Association of America at 23× Platinum. Writers and critics have regularly placed it on lists of the greatest albums of all time.

Al patrulea album fara titlu al trupei de rock britanice Led Zeppelin, cunoscut in mod obisnuit ca "Led Zeppelin IV", a fost lansat pe 8 noiembrie 1971 de catre Atlantic Records. Produs de chitaristul Jimmy Page, a fost inregistrat intre decembrie 1970 si februarie 1971 in cateva locuri, cel mai cunoscut fiind casa din sec. al XVIII-lea, Headley Grange.
Dupa ce albumul anterior "Led Zeppelin III" primise recenzii caldute de la critici, au decis ca al patrulea album sa fie oficial fara titlu. Aceasta impreuna cu interiorul albumului care prezinta patru simboluri, reprezentand cate un membru al trupei, a condus la nume de album ca Sigla celor patru simboluri, Patru simboluri, Al patrulea album, Fara titlu, Rune, Pustnicul si ZoSo (derivate din simbolul lui Page). In plus lipsit fiind de nume, coperta nu prezinta nici numele trupei, la dorinta grupului de a fi anonim si a evita usoara categorisire a presei.
"Led Zeppelin IV" a fost un succes comercial si de critica. Oferind multe dintre cantecele cunoscute ale trupei, inclusiv “Stairway to Heaven”. Albumul este unul dintre cele mai bine vandute din toate timpurile, cu mai mult de 37 milioane de copii vandute. Este considerat ca al treilea cel mai inalt certificat album in Statele Unite de catre Asociatia industriei de inregistrare din America la 23x Platinum. Scriitorii si criticii l-au plasat cu regularitate in lista celor mai mari albume ale tuturor timpurilor.

List of tracks

A1. Black Dog 0:24

A2. Rock And Roll 5:20

A3. The Battle Of Evermore 9:00

A4. Stairway To Heaven 14:52

B1. Misty Mountain Hop 23:07

B2. Four Sticks 27:44

B3. Going To California 32:29

B4. When The Levee Breaks 36:01

Personnel

John Bonham – drums, percussion

John Paul Jones – bass guitar, electric piano, mandolin on "Going to California", recorders, EMS VCS 3, acoustic guitar on "The Battle of Evermore"[citation needed]

Jimmy Page – electric and acoustic guitars, mandolin on "The Battle of Evermore", production, mastering, digital remastering

Robert Plant – lead and overdubbed backing vocals, tambourine, harmonica on "When the Levee Breaks"

Sandy Denny – vocals on "The Battle of Evermore"

Ian Stewart – piano on "Rock and Roll"

Barrington Colby M.O.M. – The Hermit illustration

George Chkiantz – mixing

Peter Grant – executive production

Graphreaks – design coordination

Andy Johns – engineering, mixing

Joe Sidore – mastering (original 1984 Compact Disc release)

George Marino – remastering (1990 Compact Disc re-release)

Grieg - Morgenstimmung - Peer Gynt

Arhanghelul Mihail in diverse traditii religioase

Pe 8 noiembrie, credinciosii sarbatoresc ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. O prezenta puternica in trei mari religii ale globului - crestinism, iudaism si islamism -, ingerul, sau Sfantul Mihail, este personificarea binelui si aparatorul credintei, ca si un tamaduitor de origine divina. Adversar al raului, a devenit in timp patronul luptatorilor in numele credintei, al vindecatorilor si al salvatorilor de vieti. Adinc infipt, atit in credinta populara, cit si in cea culta, este obiectul cultului a sute de milioane de oameni din lumea intreaga, avind dedicate printre cele mai numeroase biserici si lacasuri de cult. Din 1950, printr-un decret papal, a devenit patronul politistilor.

Aparatorul binelui

Pozitia importanta a ingerului Mihail apare clar prin calitatea sa de sfint, prin numarul de biserici dedicate lui pe cuprinsul intregii lumi crestine, ca si prin numeroasele sale aparitii in istorie. Se spune ca l-a vizitat pe imparatul Constantin cel Mare la Constantinopol, a intervenit in batalii si a aparut, cu sabia sa de flacari in mina, deasupra Mausoleului lui Adrian, ca raspuns la rugaciunile papei Grigore I cel Mare cerind ajutor impotriva ciumei din Roma. Pentru a onora episodul, a fost construit mausoleul Castel Sant'Angelo (Castelul Sfantului Inger), nume pe care il mai poarta si azi. Din acel moment, sfantul Mihail a inceput sa fie vazut ca inger al tamaduirii. Este cel raspunzator de vindecarile in masa ce au avut loc la Colossae, in primul secol de dupa Cristos, iar bisericile dedicate lui au inceput sa fie frecventate de bolnavi si suferinzi.  Ingerul a fost invocat de asemenea ca poteguitor al marinarilor din Normandia (faimoasa manastire Mont-Saint-Michel de pe coaste nordica a Frantei ii poarta numele) si este amintit in Franta ca spiritul ce i-a dat Ioanei D'Arc, eroina national al Frantei, curajul de a-si salva tara de englezi in timpul razboiului de o suta de ani. Renumele sau a ramas intact peste veacuri, astfel ca, in 1950, papa Pius XIII l-a numit patron al politistilor. Ingerul Mihail este considerat de asemenea a fi cel care i-a anuntat Fecoarei Maria moartea, spunind despre el insusi ca este "maret si minunat".

Eroul crestinilor

In Evul Mediu, crestinii il vedeau pe Sfantul Mihail ca simbolul militantilor bisericii si ca patronul sfint al soldatilor, fiind numit in liturgie "Printul armatei ceresti pe care tarimul ingerilor il onoreaza". Potrivit legendei, este cel care i-a spus Sfantului Aubert, episcop de Avranches, sa construiasca o biserica pe insulita stincoasa Mont Saint Michel in anul 708. De asemenea, Ordinul St. Michel i-a fost dedicat in 1469. Astazi, el este asociat de obicei cu politistii si paramedicii. Este patronul Ucrainei si a capitalei sale Kiev, ca si al arhidiocezei Seattle, din Statele Unite.

Sfantul Mihail a fost de-a lungul timpului si un subiect favorit in arta, concurat doar de imaginea ingerului Gabriel. Este adesea infatisat ca fiind un inger puternic, impozant, invesmintat intr-o magnifica armura alba, inarmat cu sabie, scut sau lance. Adesea poate fi vazut in operele de arta, ca Sfantul Gheorghe, luptindu-se cu un dragon, sau peste cadavrul unui diavol, care adesea este chiar Satan.

In Cartea lui Daniel

Sfantul Mihail este un arhangel care este mentionat dupa nume doar in Cartea lui Daniel. Acolo, el apare ca unul din "cei mai mari printi", care, in viziunea lui Daniel, vine in ajutorul ingerului Gabriel in lupta sa impotriva ingerului Persiei, fiind de asemenea descris ca cel ce vorbeste in numele lui Israel. Traditia Talmudului traduce numele sau ca insemnind "cel asemanator lui Dumnezeu", dar, potrivit rabinului Simeon ben Lakish (230 - 270), toate numele ingerilor au fost aduse de evrei din Babilon, lucru despre care multi comentatori moderni sunt de acord.

Inceputurile unui sfant

Imaginea Arhanghelului Mihail a aparut pentru prima data in Caldeea, ca un spirit sau zeu protector. Acceptat de evrei, caracterul sau pozitiv l-a transformat intr-o figura majora a credintei ebraice, fiind onorat ca inger pazitor al natiunilor. Imaginea Arhanghelului Mihai a fost introdusa in mitologia crestina prin Cartea lui Enoh , de unde a fost transmisa mai departe. In Evul Mediu tirziu, Sfantul Mihail, impreuna cu Sfantul Gheorghe au devenit patronii cavalerismului, si protectorul primului ordin cavaleresc al Frantei, Ordinul Saint Michel, care a luat nastere in 1469. Si catolicii si ortodocsii se refera la el ca Sfantul Mihai Arhanghelul, sau simplu, Sfantul Mihail. Iudeo-crestinii si ocultistii moderni asociaza imaginea Sfantului Mihail cu culoarea Rosu, directia Sud si elementul Foc.

Sfantul Mihail, pentru evrei

Profetul Daniel are o viziune dupa o lunga perioada de post. Un inger care se identifica sub numele de Sfantul Mihail apare in fata profetului, promitindu-i acestuia ca va sta alaturi de poporul lui Israel in perioada neagra ce va urma. Aceasta este singura data cind Ingerul Mihail este mentionat cu numele in Biblia Evreiasca. El mai apare insa odata in Cartea lui Iosua, la inceputul campaniei acestuia pentru Tara Promisa. In Iosua 5:13 - 15, mesagerul ceresc necunoscut are toate caracterele Arhanghelului Mihail.

Conform traditiei rabinice, Mihail este protectorul Israelului, pentru apararea caruia a fost nevoit sa se lupte cu printii altor natii, si mai ales cu ingerul Samael, acuzatorul lui Israel. De aceea, unii credinciosi contemporani se refera la el ca fiind "avocatul lui Israel". Animozitatea dintre Mihail si Samael dateaza de pe vremea cind acesta din urma a fost aruncat din Rai. Samael s-a prins de aripile lui Mihail, vrind sa-l traga dupa el. Mihail a fost insa salvat de Dumnezeu. (Midrash Pirke R. El. xxvi)

Salvatorul

Rabinii sunt cei care l-au introdus pe Mihail in rolul sau de aparator al Poporului Ales inca de pe vremea patriarhilor biblici. Astfel, Mihail este cel care l-a salvat pe Abraham din cuptorul in care a fost aruncat de Nimrod, el a fost cel care i-a spus aceluiasi Abraham ca Lot a fost facut prizonier, si tot el a fost cel care a aparat-o pe Sara de Abimelech. Ingerul Mihai a fost cel care a anuntat-o pe Sara ca va avea un copil si el l-a salvat pe Lot din Sodoma. Se spune ca tot el a prevenit ca Isaac sa fie sacrificat de tatal sau si l-a salvat pe Iacob inca din pintecele mamei sale, impotriva lui Samael. Mai tirziu, Mihail il va salva pe Iacob de Laban. Potrivit unei conceptii rabinice, Mihail s-a luptat cu Iacob, apoi i-a dat binecuvintarea.

Printul Luminii

Odata cu trecerea timpului, imaginea Ingerului Mihail va capata alte forme, nu departe insa de imaginea sa initiala de protector a evreilor. In Manuscrisele de la Marea Moarta gasim povestea "Razboiului dintre Fiii Luminii si Fii Intunericului", unde Mihai este descris ca Print al luminii, conducind fortele binelui impotriva raului, reprezentat de armatele lui Belial. In scrierile ebraice tirzii, mai ales in operele cabalistice, el este numit "Avocatul Evreilor".

Mihail, in traditiile crestine

Ingerul Mihail este desemnat in Cartea lui Enoh ca "Printul lui Israel". El este ingerul intelegerii si al milei, care l-a invatat pe Enoh misterele clementei si justitiei. De asemenea este considerat a fi ingerul care l-a instruit pe Moise pe Muntele Sinai si probabil el este cel care i-a dat acestuia Tablele Legii. In Noul Testament, Mihail isi disputa cu Satan corpul neinsufletit al lui Moise. In Apocalipsa lui Ioan, el apare luptindu-se cu un dragon cu sapte capete, reprezentindu-l pe Satan, intr-o batalie ce are loc in Rai.

Legende crestine

Catolici si ortodocsi de o seama se refera la Ingerul Mihail ca fiind un sfint. Acesta este insa mai mult un titlu onorific, caci Mihai nu a fost niciodata canonizat. Referirile din litania crestina il numesc in general "Sfantul Mihail Arhanghelul".
In crestinismul timpuriu, Sfantul Mihail era celebrat pe culmi inalte si virfuri de munte, multe dintre aceste vechi locuri de inchinaciune supravietuind pana azi. Cu timpul, a inceput sa fie vazut ca inlocuitorul zeului grec Hermes, sau Mercur, dupa denumirea sa romana, in rolul sau de judecator al sufletelor in Ziua De Apoi. In Evul Mediu si in timpul Renasterii, era infatisat cu o spada de flacari. In folclorul grecesc, Mihail a luat de asemenea rolul lui Hermes, ca cel care duce sufletele la Hades, zeul mortii. O credinta populara adiacenta spune ca fata Sfantului Mihail nu poate fi vazuta decat de cei morti sau de cei aflati pe punctul de a muri. Din acest motiv, unele icoane il infatiseaza fara chip.

Gardianul Bisericii

Biserica Catolica il onoreaza pe Mihail cu patru "titluri". El este ingerul crestin la mortii, ducand sufletele tuturor mortilor in Rai, unde le sunt cantarite pacatele si faptele bune pe o balanta (din aceasta cauza el este adesea infatisat cu un astfel de instrument). In ceasul mortii, ingerul coboara si ofera fiecarui suflet sansa de a se spovedi inainte de moarte, astfel dand o sansa in minus diavolului si acolitilor sai. Sfantul Mihail este patronul Poporului Ales din Vechiul Testament, si gardianul Bisericii. De aceea, nu este neobisnuit ca el sa fie adoptat ca protector de catre diferitele ordine cavaleresti din Evul Mediu. In fine, el este dusmanul suprem al lui Satan si al ingerilor cazuti. In calendarul roman al sfintilor, ziua Sfantului Mihail, cunoscuta cindva sub numele de Michaelmas, este sarbatorita pe 29 septembrie.

Sfantul Mihail, in Islam

In literatura araba, Sfantul Mihail este numit Mika'il sau (in Coran) Mikal. El este unul din cei patru arhangheli, alaturi de Azrael, Isfrafel si Gabriel si, conform traditiilor arabe posterioare celor rabinice, ocupa o pozitie similara printre evrei ca Ingerul Gabriel pentru arabi, adica protectorul lor. Musulmanii cred ca ingerul Mihail traieste in Rai si are aripi de smarald verde.
La fel ca in Biblia ebraica, Mihail este mentionat doar o singura data si in Coran, in Sura 2:98. Un comentator arab al Coranului, vorbind despre acesta sura, povesteste de profetul Omar care a mers la o scoala evreiasca si a intrebat de Gabriel. Referitor la intrebarea lui Omar despre pozitia celor doi ingeri in raport cu Dumnezeu, i s-a raspuns ca Gabriel este mina dreapta a lui Dumnezeu, iar Mihail, cea stinga.
In traditia araba, Mihail este al doilea dupa Gabriel. Cind Dumnezeu a vrut sa creeze primul om, prima data l-a trimis pe Gabriel, si doar apoi pe Mihail sa aduca lutul din care l-a facut pe Adam. Cind Adam si Eva au fost alungati din paradis, Gabriel a fost trimis sa consoleze barbatul, iar Mihail, sa consoleze femeia. Pe patul de moarte, Mohammed a spus ca Gabriel va fi primul, iar Mihail al doilea care se vor ruga pentru el.

Sfantul Mihail, in exorcizari

Conform jurnalului parintelui Raymond Bishop, un iezuit de la Universitatea St. Louis, simpla mentionare a numelui Sfantului Mihail a cauzat rani pe trupul unui baiat de 13 ani in timpul unei exocizari. Aproape de finalul exorcizarii, baiatul a avut o viziune cu diavolul si zece ajutoare de-ale sale in lupta cu Sfantul Mihail. La un moment dat, ingerul i-a zimbit baiatului si a rostit "Dominus". Putin dupa aceea, baiatul a inceput sa strige: "Satan! Satan! Eu sint Mihail si iti ordon, Satan, tie si spiritelor rele sa parasiti acest trup in numele Domnului, acum. Acum! ACUM!". Jurnalul parintelui Bishop a fost folosit de William Peter Blatty ca fundament al cartii sale "Exorcistul", si mai tirziu, de Thomas B. Allen, in 1993, in "Posedatii: Adevarata poveste a exorcismului".

Sarbatoare straveche

"Sarbatoarea inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil este una importanta in cultul divin ortodox si este apropiata sufletului credinciosilor nostri. As spune ca este o sarbatoare draga credinciosilor nostri si ca dovada a acestui fapt este nu numai frecventarea bisericii in aceasta zi sfinta, ci si frecventa numelor Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil in traditia romaneasca. Este o sarbatoare care se adauga altora importante, frumoase si placute din perioada de toamna si ma gindesc aici la sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, la sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, la sarbatoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, la sarbatoarea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoritorul de Mir (...). Ma gindesc, de asemenea, la sarbatoarea Intrarii in biserica a Maicii Domnului si la sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, care vor urma sarbatorii Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Drept urmare, putem observa ca sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil face parte din crugul acestor sarbatori foarte placute si foarte aproape de adincurile inimilor credinciosilor nostri. Serbarea Sfintilor Ingeri in cultul divin ortodox este foarte veche, datind ca sarbatoare generalizata inca din primele secole crestine, mai precis din secolele IV-V, fara a exclude faptul ca pina atunci credinciosii au cinstit pe Sfintii Ingeri. Ne amintim din cartile Noului Testament, la un moment dat, unul dintre crestini chiar exagera cu cinstirea Sfintilor Ingeri, ceea ce inseamna ca Sfintii Ingeri au fost cinstiti chiar de la primele raze ale crestinismului. Pomenirea Sfintilor Ingeri in fiecare saptamina, in ziua de luni, si pomenirea lor in cadrul sarbatorilor, are pentru crestini semnificatii deosebite. In primul rind, ne gindim la faptul ca Dumnezeu si-a trimis mesagerii Sai ca sa ne ocroteasca, sa ne ajute si sa ne aduca vestile bune si binecuvintarea Lui.
Sfantul Arhanghel Gavriil este cel ce poarta vestile bune de la Dumnezeu catre omenire, iar Sfantul Arhanghel Mihail este impartitorul de dreptate. Aceasta inseamna ca sfantul Arhanghel Gavriil este ocrotitorul celor care, cu gind bun si cu bunatate, se indreapta spre ceilalti, este ocrotitorul acelora care aduc vesti bune si a celor care sint vestitori ai binelui in aceasta lume. Tot cel ce este vestitor al binelui in aceasta lume si in societatea in care traim este ocrotit de Sfantul Arhanghel Gavriil si este binecuvintat de Dumnezeu.
Sfantul Arhanghel Mihail este impartitorul dreptatii, ingerul dreptatii, ceea ce inseamna ca el iubeste si ocroteste pe cei ce sint iubitori de dreptate si facatori de dreptate. Domnul nostru Iisus Cristos fericeste pe cei care flaminzesc si insetoseaza de dreptate si, ca atare, fericeste si pe cei care sint facatori ai dreptatii.
Sfantul Arhanghel Mihail este astfel ocrotitorul celor care fac dreptate.
In al doilea rind, putem sublinia si faptul ca pomenirea Sfintilor Ingeri in cultul divin ortodox ne aminteste noua si ne indeamna la o viata de sfintenie care sa se asemene tot mai mult cu cea a ingerilor. Avem sfinti in cultul divin ortodox, care au fost numiti ingeri in trup, oameni ceresti sau ingeri pamintesti.
Aceasta inseamna ca viata trebuie sa tinda spre una cereasca, spre un mod de vietuire ingereasca, adica trebuie sa tinda spre o viata de priveghere permanenta si de modelare a chipului launtric dupa voia Domnului nostru Iisus Cristos si dupa Cuvantul Sfant al Evangheliei". Parintele Conferentiar Doctor Viorel Sava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Dumitru Staniloae" din Iasi.

sursa: www.monitorulsb.ro

Minunile Arhanghelului Gabriel

Gabriel, crainicul Bunei Vestiri
Îngerul Gabriel apare pentru prima dată în Cartea lui Daniel: arătându-se profetului, el îşi manifesta misiunea cu care este însărcinat: aceea de Înger al revelaţiilor divine. El nu este Îngerul lucrurilor mărunte, pentru că acestea se referă la timpul cel de pe urmă.

Celelalte două intervenţii ale sale relatate de Scriptură – în Evanghelia după Luca- se situează în aceeaşi perspectivă escatologică. El i-a apărut bătrânului Zaharia pentru a-i anunţa naşterea lui Ioan Botezătorul, Precursorul lui Iisus , al cărui lait-motiv era: Pregătiţi-vă , că regatul lui Dumnezeu este aproape! ( Matei 3, 2) Arhanghelul Gabriel i-a apărut de asemenea Mariei, în momentul Bunei Vestiri, pentru a-i anunţa Naşterea Mântuitorului: El va domni în casa lui Iacob în toate secolele, iar regatul său nu va avea sfârşit!(Luca1, 34)
Deoarece el a fost purtătorul Bunei Vestiri în Încarnarea Verbului, Îngerul Gabriel este considerat patronul telecomunicaţiilor civile şi militare. Pe 9 sepembrie 1972, reluând demersul predecesorului său, Papa pius al-XII-lea, Papa Paul al-VI-lea l-a numit pe Gabriel patronul sfânt al telecomunicaţiilor. Ambasador al Domnului pentru Fecioara Maria în Nazaret, el este de asemenea şi patronul diplomaţilor. Pentru a-l onora, Biserica ne invită să ne rugăm lui Dumnezeu în termenii următori:

Sfânt Arhanghel Gabriel, Înger al Încarnării,

Deschide-ne urechile spre avertismentele blânde

şi chemările calde ale Domnului

Te conjurăm să fii mereu înaintea noastră

Ca să înţelegem mai bine Cuvântul lui Dumnezeu

Ca să Îl servim mai bine şi să ne supunem mai bine Voinţei Lui

Şi ca să îndeplinim mai bine ceea ce El aşteaptă de la noi.

Ajută-ne să rămânem trezi pentru ca atunci

Când Domnul va veni să nu ne găsească adormiţi!Amin!

Aceasta este rugăciunea pe care catolicii din Budapesta o recită atunci cand trec prin Piaţa eroilor, care domină Monumentul milenar: o coloană de 38 de metri înălţime pe care se află statuia Arhanghelului Gabriel.

Îngerul care iubeşte florile

Scripturile nu oferă mai multe descrieri ale acestui Înger teribil, dar profetul precizează că în timpul celei de a doua viziuni Îngerul s-a apropiat de el într-un zbor rapid, pe timpul serii ( Daniel 9, 21) dar acest lucru nu implică faptul că mesagerul celest a avut aripi: îngerii nu mai sunt înaripaţi încă de pe vremea Cărţii lui Enoh.Îngerii Bibliei –din Noul şi Vechiul Testament- sunt prezentaţi cel mai adesea sub forma unor oameni îmbrăcaţi în alb. Evanghelia după Luca nu aduce nici o precizare în acest sens, dar Gabriel i-a apărut fără îndoială Mariei sub acest aspect, în momentul Bunei Vestiri. Anne-Catherine Emmericknu l-a văzut altfel atunci când a fost dusă să revadă scena:
În dreapta Mariei se răspândea în linie oblică o asemenea lumină, încât m-am simţit împinsă spre peretele opus, dinspre uşă. Am văzut în acea lumină un adolescent cu părul blond fluturând şi înveşmântat în alb, care coboră spre Fecioară. Era arhanghelul Gabriel.

Fără aripi aşadar, după cum îl descrie Anna Catherina care l-a distins mult mai clar decât Zaharia în viziunea anunţui său:În timp ce ardeam tămâie, am văzut coborând în dreapta altarului o lumină orbitoare în care se întrezărea o siluetă strălucitoare. ( Anna Catherina Emmerich,  viziunea din 23-24 iunie, 1820).
Cele patru fetiţe care în datele de 8 şi 15 decembrie 1974 au beneficiat de apariţiile Mariei, descriu cu multe detalii asemănătoare personajul celest care se afla alături de Maria şi care se prezentase ca fiind arhanghelul Gabriel:
Arhanghelul era la o mică distanţă de Doamna, în dreapta ei. El era îmbrăcat într-o robă albă şi avea aripi albe, mărginite cu auriu. Ţinea într-o mână un crin alb şi pe cealaltă şi-o odihnea pe piept. Părul său era blond şi buclat.
Aripile Îngerului erau ca cele pe care misionarii ni le pun la Misiune.
Mechtild Thaller îl evocă având crinul în mână:

Sfântul Gabriel poartă un veşmânt sacerdotal, o robă mărginită cu aur.În mâna sa dreaptă el ţine un crin, iar mâna stângă o are pe piept

Într-o zi, arhanghelul Gabriel s-a arătat lui Mechtild Thaller şi i-a spus:
Tu suferi alături de Maria, haide, bucură-te alături de mine! Tu nu ai studiat încă capitolul despre cele şapte bucurii ale Mariei. Citeşte-l aşadar! Acest capitol este o sursă de mare bucurie spirituală pentru toţi cei care îl citesc şi aduce o mare bucurie Reginei noastre din Ceruri. Fă-l cunoscut şi prietenilor tăi spirituali. Salută-i din partea lui Iisus şi spune-le că Regina noastră îi iubeşte nespus şi că îi veghează fără încetare deoarece ei răspândesc cultul meu şi pe cel al tuturor îngerilor iar acesta este un motiv de mare bucurie pentru Regina Îngerilor..

La sfârşitul secolului al XV-lea, fratele Giacomo, novice printre călugării din Borgo San Sepolcro, traversează o criză spirituală. Poate nu e mare lucru, dar este suficient ca să îl convingă să îşi îmbrăţişeze vocaţia spirituală. Ca tânăr păstor, el avea obiceiul de a împodobi icoanele Fecioarei Maria cu flori de câmp pe care le culegea atunci când păzea oile. Dar acum nu mai avea nici timp şi nici ocazia să mai facă acest lucru, iar trandafirii din grădină erau toţi consacraţi altarului din Capelă. Într-o zi, în timp ce se afla în faţa Icoanei Fecioarei Maria, arhanghelul Gabriel i-a apărut şi l-a învăţat cum să o onoreze, recitând de şapte ori câte un Pater şi zece Ave Maria, adică bucuriile Mariei: aceasta este coroana de flori cea mai plăcută în faţa Mariei. Foarte fericit, tânărul a început să îşi manifeste devoţiunea în acest nou fel zilnic şi pacea a coborât în sufletul său. Puţin mai târziu, în timp ce se ruga astfel, maestrul novicilor a intrat pe neaşteptate în camera lui şi l-a găsit îngenuncheat şi a putut vedea un înger care tocmai îi punea pe cap o coroană de crini şi de trandafiri ataşată cu un fir de aur. Fratele Giacomo este obligat astfel să îşi reveleze secretul şi devoţiunea lui se propagă astfel în întreaga comunitate, iar apoi şi în alte mânăstiri din zonă. 

Câţiva ani mai târziu, un alt novice s-a angajat să recite în biserică o rugăciune înainte de fiecare masă – el a fost numit ulterior Fratele Giacomo della Corona.  Într-o zi, el şi-a dat seama că uitase să o recite aşa că l-a rugat pe părintele de gardă să îi permită să se ducă în biserică şi să repare această scăpare. Superiorul a consimţit, dar, deoarece absenţa novicelui se prelungea a mai trimis un novice să îl aducă la masă. Nici acesta nu mai revenea, astfel că un al treilea a fost trimis. Deoarece comunitatea manifesta o anumită nerăbdare şi mâncarea se răcea, părintele de gardă s-a deplasat el însuşi pentru a vedea ce se petrece: cei trei călugări se aflau îngenuncheaţi în extaz, contemplându-l pe Îngerul Gabriel care era ocupat să facă o coroană din trandafiri şi din crini legaţi cu un fir de aur pentru a o aşeza pe capul statuii Fecioarei Maria.

O femeie pioasă şi foarte frumoasă era bănuită de adulter de către soţul ei, un comerciant bogat din Ferrare, care manifesta o gelozie maladivă. Ea se adresează franciscanului Francesco da Castromiglio, rugându-l să o ajute în această situaţie: numai el ar fi putut convinge un om care vedea în toţi concetăţenii şi prietenii săi un posibil amant al soţiei sale, mai ales de când în urmă cu câţiva ani Contele Nicolas d’Este şi-a surprins a doua soţie, Parasina Malatesta, la braţul fiului său din prima căsătorie.  Exemplul venea de sus şi risca astfel să devină contagios, de aceea Contele după ce i-a decapitat pe cei doi amanţi a dat o lege conform căreia orice femeie care va fi descoperită că a săvârşit adulter va fi pedepsită cu moartea. Fratele Francesco îi convoacă pe soţul gelos şi pe frumoasa acuzată, străduindu-se să îl convingă pe bărbat că aceasta din urmă este nevinovată. Dar cum omul nu vroia să asculte nimic, fratele a început să se roage: atunci sub ochii uluiţi al soţului bănuitor, Arhanghelul Gabriel a apărut aducând un trandafir alb, simbol al purităţii şi al dragostei, pe care comerciantul, convins de acum de conduita curată a soţiei sale, trebuia să i-l ofere acesteia în semn de armonie regăsită. 

În secolul următor, Gabriel este trimis de Dumnezeu la mănăstirea lui Pilar din Belalcazar, aproape de Cordoba. El trebuia să se prezinte la Felipa de Sotomayor y Castro, fiica seniorului locului, care intrase la mănăstire de la vârsta de 15 ani, în 1524, renunţând la gloria mondenă pe care i-o aducea ilustrul ei nume: ea era chiar fiica Marelui Duce al Spaniei. Îngerul s-a arătat novicei sub înfăţişarea unui tânăr frumos şi, declinându-şi identitatea, a spus : "Sora mea, Regele Cerului m-a trimis să vă spun că vrea să se logodească cu dumneavoastră şi că el însuşi va fi logodnicul dumneavoastră."

Ambasadorul ceresc i-a oferit apoi, din partea soţului divin, o cruce din trandafiri roşii, galbeni şi albi, tot atâtea simboluri ale dragostei, care emanând un parfum paradisiac înfloreau pe altarul Fecioarei. După această veste bună, Îngerul o vizitează pe Felipa de mai multe ori şi o instruieşte cu privire la misiunea ei de a îngriji bolnavii, o ajută în perioada de noviciat şi o încurajează în penitenţele sale. Adesea, când apărea, el plutea deasupra solului într-o lumină strălucitoare spre uluirea surorilor Felipei. Ea moare în anul 1531, la vârsta de 22 ani, într-un ultim extaz iluminat de prezenţa Îngerului ei predilect, Gabriel. 

Tot la Cordoba, carmelita Maria a lui Iisus de Sandoval, (1545-1604), discipolă a Sfintei Tereza d’Avila este împărţită între îngerul ei păzitor, pe care îl iubeşte mult şi Arhanghelul Gabriel, pentru care ea trăieşte o profundă devoţiune. Nu în sensul că cei doi îngeri ar fi fost rivali, ci în sensul ca Sfânta carmelită intra în extaz încontinuu, când datorită prezenţei sublime şi glorioase a îngerului ei păzitor, când datorită strălucitoarei şi eclipsantei apariţii a arhanghelului Gabriel. Ea nu mai ştia unde îi este capul până într-o zi când a înţeles semnificaţia acestui joc de a va-ţi ascunselea: dacă îngerul ei păzitor o ghida, o ajuta, o sfătuia sau alteori o dojenea, Arhanghelul Gabriel, care stă înainte Domnului, era cel care ducea rugăciunile ei la Cel Preaînalt ca pe nişte flori într-un buchet. Pentru a da mai multă greutate cuvintelor sale, el chiar a lăsat-o odată să îşi pună mâinile pe o ghirlandă parfumată: trandafiri ca simbol al iubirii, crini ca simbol al purităţii, violete ca simbol a umilinţei şi margarete ca simbol al simplităţii. Sora Maria a lui Iisus s-a grăbit să ducă pe Altarul Fecioarei Maria acest dar, pe cât de fermecător, pe atât de insolit. 

Asemenea fapte nu aparţin numai trecutului îndepărtat. Gabriel nu se abţine nici acum să dăruiască flori prietenilor lui Dumnezeu. Astfel, pe 13 iulie 1923, la Palermo aplecându-se asupra leagănului micuţei sale Maria Carmelina, doamna Leone a remarcat ceva insolit:

"Foarte mirată, ea a descoperit în leagănul fetiţei o sumă de bani şi un mic buchet de trandafiri. Evenimentul a surprins pe toată lumea, deoarece nimeni din familie nu ştia să explice provenienţa acestor monede şi a florilor: a fost un cadou delicat din partea unui apropiat al familiei sau un dar de la Dumnezeu, care s-a manifestat ca să anunţe viitoarea sfinţenie a copilului?

Acelaşi eveniment s-a petrecut apoi în fiecare zi şi deşi eram foarte atentă, supraveghindu-i pe toţi cei care veneau, povestea se repeta. Proprietara apartamentului în care locuia familia Leone, domnişoara Maria Ragusa, profesoară la o şcoală elementară, a constatat un fapt straniu. Trandafirii emanau un parfum neobişnuit de puternic, era acesta un semn supranatural?

În ceea ce priveşte monedele, ele ne ajungeau exact ca să ne îngrijim de existenţa noastră zilnică – spune mama, în continuare - şi astfel situaţia noastră financiară care iniţial era foarte proastă, ceea ce ne angoasa, a devenit încet mult mai bună."

Mai multe persoane consideră în acest caz că a fost vorba de o intervenţie angelică. Totul pare făcut în maniera specifică arhanghelului Gabriel pentru care Maria Carmelina Leone (1923-1940), care a murit doar la vârsta de 17 ani în parfum de sfinţenie, manifesta o devoţiune deosebită. 

Aceasta nu ar fi prima dată când îngerii s-au manifestat în acest mod. În cursul unuia dintre turneele sale pentru propovăduirea religiei, Antonio Vela (+1616) a fost adăpostit într-o noapte de un preot de ţară foarte curajos. Dimineaţa, când pelerinul a părăsit casa, preotul a descoperit cu uimire că patul în care dormise acesta era plin de trandafiri albi şi roşii. Prin acest miracol, Dumnezeu a vrut să semnaleze sfinţenia şi spiritul de sacrificiu al fratelui Antonio, iar acesta a atribuit acest gest delicat îngerului Gabriel căruia îi era foarte devotat. Confesor al sfinţilor Pasqual Baylon şi Andres  Hibernon, prieten în sfinţenie al Terezei d’Avila, fratele Antonio era faimos pentru extazurile sale şi intimitatea sa cu lumea angelică. 

În cazul misticei franceze Symphorose Chopin, arhanghelul Gabriel îşi făcuse o datorie din a schimba florile din vaza aflată în faţa statuii Maicii Domnului de la Lourdes, flori care aduceau foarte mulţi vizitatori. Câteodată, îngerul Mihail realiza acest oficiu, pentru a aduce un omagiu Reginei îngerilor. Incomparabil mai frumoase şi mai parfumate decât florile noastre, "florile din cer" – trandafiri şi crini – se păstrează şi mai mult timp, dar nu se conservă: un anumit enoriaş indiscret a luat câteva petale uscate ca amintire, dar acestea s-au descompus foarte repede. Ca şi cum îngerii ar veghea şi ar întrerupe brusc orice devoţiune prost înţeleasă. 

Stigmatizata  Maria Concetta Pantusa (1894 – 1953) a beneficiat de  daruri cereşti extraordinare. Pe 24 martie 1939, în ziua sărbătorii sale, Sfântul Gabriel a presărat deasupra ei trandafiri albi şi apoi a atins-o cu mâna: "Florile cădeau pe ea în cocioaba sa din Via S. Caterina. Semănau cu fulgi mari de zăpadă care cădeau din tavanul de altfel complet închis, aşternându-se pe ea şi pe pliurile veşmintelor ei. Martorii acestei prime manifestări angelice au fost sora Speranza şi copiii orfelinatului, care băteau din palme la vederea acestui spectacol insolit. Florile erau presărate pe ea mai întâi de către îngerul ei păzitor, apoi de Sfânta Gemma Galgani, de Sfântul Paul al Crucii, de Sfânta Maria Goretti şi de Iisus însuşi." 

Iar dacă în cazul Maicii Yvonne – Aimée a lui Iisus, spectaculoasele ploi de flori nu erau cumva din partea îngerului Gabriel, atunci cu siguranţă ele erau semnele tangibile ale iubirii Domnului revărsate asupra credincioasei:  "Pe 19 ianuarie 1928, la ora 20, Maica Magdalena şi Maica Îngerului Păzitor au deschis uşa chiliei surorii Yvonne – Aimée, care, obosită fiind, tocmai se aşezase în pat şi se afla întinsă, cu mâinile încrucişate pe piept şi adâncită în somn. Chilia era decorată într-un mod mirific cu flori proaspete: tufe de violete, jerbe de trandafiri, garoafe de toate culorile, părăluţe şi flori de câmp. Un parfum de tămâie îmbătător plutea pe deasupra tuturor acestor flori." 

În mijlocul războiului, în februarie 1943, "florile de rodul pământului, lalelele şi liliacul alb"împodobeau din belşug patul Maicii Yvonne – Aimée. Ar fi fost interesant să ştim dacă unele dintre aceste flori ar fi putut fi conservate sau s-ar fi dezintegrat asemenea celor primite de Symphorose Chopin.  

Îngerul care face totul

Orice creştin adevărat onorează îngerii şi se roagă la îngeri, mai ales la îngerul lor păzitor, dar şi la cei trei arhangheli: Mihail , Gabriel şi Rafael . Preafericita Anna Maria Taigi (1769-1837), o mamă umilă dintr-o familie romană, a fost favorizată de Dumnezeu cu daruri uluitoare. Îngerul ei păzitor o instruia în permanenţă într-un mod sensibil şi extraordinar şi chiar o ajuta uneori în treburile casnice, ca să meargă bine gospodăria.  Este adevărat ca ea avea mult de furcă cu soţul ei care era un om bun dar cam nepriceput şi totodată foarte exigent. Ea întreţinea relaţii foarte familiare cu cei trei arhangheli. Avea chiar o slăbiciune pentru Gabriel care este îngerul Bunei Vestiri. Când se afla pe punctul de a muri, cu trei sau patru zile înainte, El s-a manifestat pentru ea cu solicitudine după cum povesteşte confesorul preafericitei: "În oratoriul privat al casei sale, celebrasem mesa pentru ea deoarece era bolnavă. Îndată ce aceasta s-a sfârşit, ea a fost cuprinsă de o convulsie violentă urmată de o sincopă mortală. Ea văzut apoi apărând alături de pat o persoană de o frumuseţe remarcabilă care i-a pus mâna pe gură pentru a-i reţine suflul acolo ca şi cum ar fi vrut să îi împiedice moartea. Apoi el i-a indicat ziua precisă a morţii sale, care s-a verificat perfect, pentru a o susţine să îşi depăşească angoasele provocate de trecerea ei în eternitate. Niciodată, de când o cunoşteam, nu o mai văzusem aşa fericită şi alertă ca în momentul în care mi-a comunicat data morţii ei. Personajul celest era Gabriel, spiritul plin de forţă, care se rugase pentru ea cu scopul de a-i da forţă şi curaj în timpul bolii sale".  

Aceeaşi veste bună a fost adusă de înger din partea Fecioarei Maria şi stigmatizatei spaniole Maria Amparo del Sagrado Corazon  (1889-1941). Ea l-a văzut într-o zi când traversa biserica: i-a observat ochii strălucitori.  Cuprinsă de bucurie, ea s-a simţit transportată într-o stare intensă de fericire şi apoi a aflat că în curând îl va întâlni pe Soţul ei divin. Atunci, de foarte multă încântare,  ea a scăpat  ceea ce ţinea în mâini. 

Arhanghelul Gabriel şi alţi îngeri au făcut astfel de anunţuri prevenitoare şi în cazul stigmatizatei canadiene Marie Brault (1856-1910). Apropiaţii săi au remarcat ajutorul uluitor pe care ea îl primea şi de care beneficia din plin. O prietenă credincioasă a acesteia a depus mărturie în legătură cu decorarea bisericii parohiale înaintea unei sărbători:

"Ajunse pe seară, nu am înţeles cum am putut să facem atâta treabă într-o singură zi: lucrasem cât într-o săptămână. Acest lucru mi se părea cu adevărat extraordinar. Cred că îngerii făcuseră trei sferturi din ceea ce era de făcut."

Doamna Brault era de o extremă discreţie privind viaţa ei interioară şi nu se deschidea decât în faţa confesorului ei. Dar înainte să sufere o operaţie aparent nevinovată şi destul de uşoară, ea şi-a anunţat una dintre fiice că nu va supravieţui, deoarece îngerul Gabriel, faţă de care nutrea o devoţiune foarte profundă, o anunţase să se pregătească pentru părăsirea planului fizic.  

Protejatul arhanghelului Gabriel
Părintele Lamy îl asigura pe contele Paul Biver, confidentul său şi viitorul său biograf:"Sfânta Fecioară a avut bunătatea să mă pună sub protecţia sfântului arhanghel Gabriel şi să mă încredinţeze lui." 

Ea i-a recomandat îngerului:"Ai grijă de el, va avea nevoie de tine!"

Şi aşa întreaga viaţă a preotului Lamy s-a aflat sub protecţia îngerului care a devenit adesea vizibil pentru el:"Arhanghelul Gabriel are părul ondulat şi frumos tăiat. Gabriel este mai înalt cu un cap decât ceilalţi îngeri. Astfel eu recunosc un înger dintr-o categorie superioară."

În seara de 19 noiembrie 1924, contele Biver, care se afla împreună cu părintele Lamy la sora şi la cumnatul lui, care locuiau în Pailly, este martorul unei eveniment cu totul extraordinar. La ora 22, când toată lumea era culcată, bătrânul preot doarme în camera vecină cu cea a naratorului:

"La zece şi un sfert, eram în pat şi stinsesem lumina. Au trecut poate două sau trei minute, şi prin cele două uşi care erau uşor deschise, am auzit o conversaţie animată în camera bătrânului preot. Trei voci de bărbaţi luau parte la acea discuţie, clare şi distincte în liniştea absolută a nopţii. Acest fenomen m-a intrigat la cel mai înalt grad şi am urmărit toată conversaţia. În pofida temperaturii glaciare, m-am aşezat sub pat ca să aud mai bine. Nu se auzea nici un zgomot din camera soţilor Vauthelin. Pe de altă parte, nimeni nu urcase scara de când trecusem eu pe hol. Aceasta casă era atât de sonoră încât aş fi putut auzi şi paşii unui şoarece. Pe de cealaltă parte, ştiam că în urmă cu 20 de minute îl lăsasem pe bătrân singur în camera sa."

Intrigat, contele Biver nu a îndrăznit să intervină:

Părintele Lamy a vorbit la un moment dat răspunzând interlocutorului său care avea  voce caldă, clară şi puternică, cu un timbru viril, foarte agreabil şi care se exprima fără urmă de accent, pe un ton pozitiv. Auzeam anumite silabe dar nu înţelegeam nici un cuvânt din cele rostite. Al treilea interlocutor avea o voce puţin mai slabă dar foarte plăcută şi perfect normală; el vorbea mult mai reţinut, cuvintele lui erau rare şi rostite pe un ton foarte hotărât. Gazda noastră se exprima pe un ton mai înalt: diapazonul vocii sale era unul intermediar între vocile primului şi celui de-al doilea interlocutor. Am o foarte bună memorie a vocilor: cea mai puternică şi mai armonioasă m-a făcut să mă gândesc la un tânăr pe care îl cunoscusem vag o altă dată, unul dintre fiii Lordului N. Cealaltă voce mi se părea absolut banală. Nu distingeam cuvintele, dar auzeam perfect accentul celor trei interlocutori. Ei se exprimau toţi în franceză: o singură voce avea o tentă teribilă, cea a părintelui Lamy care lungea litera A a anumitor silabe. La capătul a aproximativ şapte minute, casa a recăzut în tăcerea absolută a nopţii."

În ziua următoare l-am interogat pe bătrânul meu prieten în legătură cu ce auzisem. La început, el mi-a răspuns evaziv dar apoi a recunoscut ca erau vocile arhanghelului Gabriel şi a îngerului său păzitor:

"Eu îi aud la fel de puternic pe amândoi. Dar tu i-ai auzit în funcţie de modul în care au dorit să se lase ascultaţi, dar şi în funcţie de distanţa la care se aflau. Când Sfântul Arhanghel vrea să vorbească confidenţial, el vorbeşte foarte încet. Să nu mai zici nici un cuvânt despre aceste lucruri."

Părintele Lamy discuta astfel în fiecare seară cu arhanghelul Gabriel şi cu îngerul lui păzitor. Mai multe persoane au afirmat că au auzit voci de îngeri - fără să înţeleagă cu adevărat ceea ce ziceau -  până când l-au întâlnit pe bătrânul preot. Credincios recomandărilor Fecioarei, sfântul Gabriel  a vegheat neîncetat asupra protejatului său pe care l-a ferit şi de explozia din La Corneuve, din 15 martie 1918. Bătrânul preot fusese deja avertizat de îngeri dar chiar în acea zi el a fost alertat din nou:

"Am găsit geamurile bisericii mele foarte murdare şi am vrut să le spăl când i-am auzit pe îngerul Gabriel şi pe îngerul meu păzitor vorbind între ei astfel: Este inutil! Atunci am renunţat la spălat. Adesea când vroiau să îmi dea o lecţie vorbeau între ei şi mă lăsau să îi ascult. După câteva ore , catastrofa s-a produs şi geamurile respective au zburat în bucăţele. Eu, care de obicei stăteam foarte mult în biserică, am fost inspirat în acea zi. Fără îndoială, inspiraţia mi-a venit de la îngeri. Nu am rămas să mă rog nici o oră, nici o jumătate de oră şi nici măcar zece minute: am plecat la Paris ca să cumpăr daruri pentru enoriaşii fruntaşi. Puţin după plecarea mea, totul a sărit în aer, acoperişul a căzut în interiorul bisericii pline de olane.

Când explozia a avut loc, eram la Aubervilliers, la o sută de metri de biserică, în tramvai. M-am precipitat spre uzine. M-am întors la Courneuve pe jos, în mijlocul molozului."

Explozia a produs peste 900 de răniţi, dar aşa după cum o ştim, sfântul părinte a scăpat neatins. Conform asigurărilor primite de la Fecioară nu a fost, de asemenea, niciun mort.
Mai este un incident care poate fi povestit şi care demonstrează modul spectacular în care arhanghelul Gabriel îşi manifesta grija faţă de protejatul său. Era în 1923-1924 , aproape în aceeaşi perioadă cu episodul albinelor. Bătrânul preot era deja aproape orb: "Părăseam biserica Notre-Dame des Bois, la apusul soarelui şi lumina mă jena. Mergeam aplecat înainte ca să evit razele soarelui care îmi cădeau direct în ochi şi nu vedeam nimic. Deodată a apărut în faţa mea, nu mai departe decât la distanţa aceasta un biciclist. Era să mă răstorn câmd iată, sfântul arhanghel Gabriel a apărut, a apucat bicicleta şi a aşezat-o cu blândeţe ceva mai departe. El a ridicat şi bicicleta şi omul de pe ea şi i-a pus pe iarbă la marginea drumului. Greutatea nu contează pentru un înger. Totul le este atât de uşor."
Acest lucru nu l-a mirat pe părintele Lamy , dar ciclistul a rămas siderat: "Mă uitam la săracul om care rămăsese cu gura căscată privind la îngeri şi la mine. Îmi venea o poftă nebună să râd uitându-mă la faţa săracului băiat. Mi-am reprimat râsul prostesc. M-am îndepărtat încet de ei salutându-l politicos pe sfântul arhanghel, când un alt biciclist a apărut în viteză. Primul biciclist a început să strige ca un nebun: «Sunt doi, sunt doi!» bănuiesc că se referea la mine şi la sfântul arhanghel. Dar celălalt nu înţelegea nimic: «Nu-i adevărat!», a spus al doilea. Mărturiile angajatului de la calea ferată şi a prietenului său despre apariţia îngerului au condus la circulaţia mai multor versiuni. S-a vorbit drespre acest subiect în mai multe locuri din ţară. Când oamenii mă întrebau despre aceste lucruri, mă prefăceam că nu ştiu despre ce este vorba."

Până la moartea sa, părintele Lamy a beneficiat de asistenţa arhanghelului Gabriel,  care nu numai că l-a protejat, dar l-a şi instruit:

"Sfântul arhanghel Gabriel venea adesea la biserica unde lucram eu (Notre-Dame des Bois). A venit şi pe 29 iunie 1925. Eram singur şi-mi rosteam breviarul. L-am trimis acasă pe copilul din cor care mă însoţea. Arhanghelul mi-a vorbit de lucruri cereşti. El este un mesager divin. Îl încărcam cu mesajele mele pentru Preasfânta Fecioară. Îi spuneam: «Transmite-i te rog cutare sau cutare lucru!» el nu răspundea, dar surâdea."

Arhanghelul, atât de promt în a se supune voinţei Fecioarei Maria, şi- a îndeplinit cu bine misiunea încredinţată lui de Regină, aceea de a-l proteja pe părintele Lamy .

Economistul Maicii Domnului
Teresa Musco, moartă la 1976, la emblematica vârstă de 33 de ani a fost şi ea protejata arhanghelului Gabriel. La începutul vieţii ei, Gabriel a avut mult de muncă ca s-o protejeze, în special de brutalităţile tatălui ei, care de multe ori erau declanşate indirect chiar de apariţia îngerului. Dar în primul rând el s-a angajat să o ghideze şi să o instruiască pe fetiţă cu scopul de a o ajuta să progreseze pe căile sfinţeniei. Părinţii Teresei erau foarte săraci şi de la vârsta de 7 ani fetiţa a trebuit să ia parte la muncile casei şi să se ocupe de frăţiorii ei mai mici. Tatăl lor s-a îmbolnăvit şi astfel situaţia familiei a devenit critică: cele câteva lire pe care mama ei le câştiga efectuând diferite slujbe mici nu erau suficiente pentru a hrăni întreaga casă. Într-o zi, în timp ce toţi ai casei sufereau de o epidemie de gripă, fetiţa şi-a descărcat sufletul Fecioarei Maria. Deodată, ea a văzut într-o lumină strălucitoare "un înger foarte, foarte frumos, atât de splendid încât nu se putea uita la el". El i-a vorbit:"Dragă Teresa, Mama din cer m-a însărcinat să-ţi dau aceşti bani. Veţi putea astfel să cump790 ăraţi provizii pentru întreaga săptămână. Dar tu nu trebuie să spui cum i-ai primit, acesta va fi secretul tău. Eu voi reveni şi îţi recomand să te rogi şi să-i consacrii lui Dumnezeu tot ce ţi se petrece. La revedere. Eu sunt îngerul Gabriel."

Foarte bucuroasă, Teresa i-a înmânat mamei sale banii primiţi de la îngeri din partea Madonei, spunându-i că i-a primit de la un necunoscut. Dar tatăl nu a crezut-o şi şi-a tratat fiica ca pe o mincinoasă şi-o hoaţă. Ca să o pedepsească, el a trimis-o la piaţă să vândă ierburi şi plante medicinale, pe care trebuia să le recoltezede pe câmpurile vecine: oregano, fenicul, cicoare şi păpădie. Fiind doar o fetiţă, nehrănită şi slăbuţă, ei îi era foarte greu să care coşul greu pe care-l ducea în spate. Deodată, povara a devenit mult mai uşoară: Gabriel venise în ajutorul ei.
Pe 28 februarie 1951, familia se afla iarăşi într-o stare de sărăcie şi nevoie extreme, datorită zăpezilor abundente care-i împiedicau să iasă din casă. Teresa îşi întoarce din nou faţa plină de credinţă către Madona şi îngerul Gabriel îi apare: "Teresa, iată ce-ţi transmite Iisus: el vrea ca tu să fii în pace. Este dezgustat de atâtea păcate şi caută suflete care să se sacrifice pentru păcătoşi şi pentru sufletele din Purgatoriu. Vei suferi mult, dar nu te teme, căci Mama din cer este tot timpul cu tine, ea nu te va lăsa singură niciodată. Mereu va fi alături de tine pentru a te ghida şi te va încuraja în cele mai dificile momente."

Apoi, el i-a dat o sticlă de ulei şi multe feluri de fructe pe care le-a scos din roba lui albă lungă şi i-a pus lângă poarta de la intrare un coş plin cu bunătăţi: cartofi, făină, paste, trei kilograme de carne. Acest serviciu l-a enervat din nou pe tatăl fetiţei! În conformitate cu ceea ce-i spusese îngerul, ea a învăţat astfel să sufere în tăcere şi să-i ofere lui Dumnezeu toate acţiunile sale.
Pe 31 mai 1951, Gabriel i-a apărut din nou fetiţei şi a învăţat-o cuvânt cu cuvânt o rugăciune de consacrare pe care ea a rostit-o în fiecare zi până la moarte:"O, Doamne! Peminte-mi să fiu mereu în mâinile Tale şi inima mea, corpul meu şi sufletul meu să se afle mereu între Inimile lui Iisus şi a Mariei.

Doamne, Iisuse Hristoase, îţi ofer sufletul meu ca o liturghie şi corpul meu ca pe o anaforă. Fie ca toate suspinele mele să fie sublimă tămâie pe care Ţi-o ofer, fie ca toate gândurile mele să Te adore, fie ca toate sentimentele mele să ardă ca nişte lumânări în faţa Ta, fie ca sufletul meu să se înalţe mereu spre Inima Ta Sacră!
Dragul meu Iisus, Te iubesc, Te rog dublează-mi iubirea! Cred în Tine, fă să crească în fiecare zi credinţa mea! În Tine mi-e toată nădejdea, Dumnezeul meu: confirmă-mi această speranţă! Fă acest lucru în numele drumului dureros pe care ai mers pentru mine până la calvar, în numele tuturor paşilor pe care i-ai parcurs pentru mine, fă acest lucru în numele tuturor bătăilor Inimii Tale, atât de iubitoare, în numele tuturor suferinţelor pe care le-ai îndurat şi-n numele lacrimilor Mariei, sfânta Ta Mamă!
O, Iisuse, fără Tine zilele nu mai curg la fel, orele nu sunt decât tenebre: vino, Iisuse şi râmâi în inima mea, nu mă mai părăsi niciodată! Fără Tine sunt incapabilă să lupt şi nu pot să trăiesc, pentru că numai speranţa de a Te revedea mă lasă să întrezăresc Paradisul."

Această rugăciune a susţinut-o pe calea ispăşirii de sine şi arhanghelul Gabriel a revenit să o încurajeze de mai multe ori.

Pe 20 septembrie anul următor, în timp ce se afla la spital, el se prezintă în faţa ei "ca un înger mic cu aripi argintii şi cu ochii luminoşi ca stelele" şi o consolează. Pentru a nu o impresiona pe micuţa bolnavă cu splendoarea sa, el îşi luase cea mai blândă formă posibilă. Ar fi foarte dificil să enumerăm intervenţiile sale multiple realizate pentru Teresa, dar unele dintre ele sunt chiar determinante.

La 5 noiembrie 1960, când ea împlineşte 17 ani, el îi porunceşte în numele Maicii Domnului să părăsească casa părintească şi să se lase cu totul în grija lui.

Pe 20 septembrie 1964, el îi arată o cruce ornată cu smaralde şi apoi o cruce simplă şi îi spune:"Iisus vrea ca tu să împodobeşti cu smaraldele şi pietrele preţiose ale sacrificiului tău această cruce. Dacă vei dori să faci aceasta, vei putea, pentru că El îţi va da forţă, curaj şi voinţă."
Pe 30 septembrie 1971 el a împărtăşit-o, deoarece bolnavă fiind nu a putut să participe la mesă. Pe 1 decembrie al aceluiaşi an el a pregătit-o pentru stigmatizare, arătându-i o cupă ornată cu perle:"Am venit să culeg picăturile sângelui tău pentru a le oferi Tatălui Ceresc."

Adesea serios, atent şi debordând de solicitudine, el a însoţit-o pe Teresa până la moartea care i-a survenit pe 19 august 1976, în urma unui ultim extaz. Acest ultim extaz pusese capăt la şase luni de suferinţă atroce, fizică şi spirituală - într-o noapte a spiritului – care apoi i-a deschis Paradisul către care aspira cu toată fiinţa sa.

Sursa - http://angelinspir.ro/ingeri/minunile-arhanghelului-gabriel.html

Led Zeppelin - Communication Breakdown

Coldplay - Clocks

Jethro Tull

Jethro Tull - formata in anul 1967 in orasul Blackpool, Anglia.
Jethro Tull a fost un fenomen unic in istoria muzicii. Amestecul lor de hard rock, folk, blues, versuri profunde, si un stil ce sfida o analiza usoara a muzicii, nu i-a oprit sa primeasca 11 Gold si 4 Platinum. Desi criticii i-au luat foarte putin in serios, nici un magazin de muzica nu dorea sa fie fara multiple copii dupa cele mai populare albume ale lor sau diferitele compilatii Best Of, si putini care le-ar fi ignorat complet noile aparitii.

Dintre formatiile contemporane cu ei, numai Yes au succese comparabile cu Jethro Tull, dar cei de la Yes au avut multe schimbari in componenta formatiei si in stilul muzicii, in timp ce Jethro Tull au fost remarcabil de stabili pana in anii "90. Condusi de un om - nebun - flautist - chitarist - cantaret - compozitor, pe nume Ian Anderson, Jethro Tull si-au croit singuri un drum in muzica. Jethro Tull isi are radacinile in blues-ul britanic al anilor "60. Ian Anderson s-a mutat in Blackpool la varsta de 12 ani. Prima sa formatie a fost The Blades, cu Michael Stephens la chitara, Jeffrey Hammond-Hammond la chitara-bass si John Evans la tobe, cantand un amestec de jazz, blues prin cluburile din nordul tarii. In 1965, si-au schimbat numele in John Evan Band si mai tarziu John Evan Smash.

Spre sfarsitul lui 1967, Glenn Cornick l-a inlocuit pe Hammond-Hammond. Trupa s-a mutat in Luton pt. a fi mai aproape de Londra, centrul blues boom-ului britanic, si trupa s-a destramat in momentul in care Anderson si Cornick l-au intalnit pe chitaristul/cantaretul Mick Abrahams si bateristul Clive Bunker, care au cantat impreuna inainte in formatia Toggery Five si acum erau membrii unei trupe locale numite McGregor"s Engine. In decembrie 1967, cei patru s-au decis sa formeze o noua trupa. Au inceput prin a canta de 2 ori pe saptamana, au incercat diverse nume (Navy Blue, Bag Of Blues). Numele pe care l-au folosit, Jethro Tull, imprumutat de la un fermier/inventator din sec 18, s-a dovedit popular si memorabil, si asa a ramas.

In Ianuarie 1968, au scos un single numit Sunshine Day, lansat de MGM Records (sub numele scris gresit Jethro Toe) in luna urmatoare. Single-ul nu a ajuns nicaieri, dar trupa a reusit sa-si asigure un loc la Marquee Club in Londra, unde au devenit foarte populari. La inceput, au avut probleme cu imaginea si configuratia formatiei.

In primavara lui 1968, managerii Terry Ellis si Chris Wright (care mai tarziu au fondat Chrysalis Records) au venit cu ideea ca Anderson sa renunte la flaut, si ca Mick Abrahams sa fie centrul scenei. In acele timpuri, multi entuziasti nu acceptau instrumente de suflat deloc, mai ales flautul, si pentru un grup care cautau succes si recunoastere, Jethro Tull era un pic prea ciudat. Abrahams era un entuziast inrait al blues-ul, idolul sau fiind Alexis Korner, si cauta un stil mai traditional, ceea ce il punea pe el si chitara sa in frunte. Desi calitatile lui Abrahams erau de necontestat, publicul britanic nu-i putea ridica la mai mult de rangul de formatie de club. Purtarea lui Anderson pe scena, sarind intr-un palton zdrentuit si stand intr-un picior in timp ce canta la flaut, si amestecul lui de folk, blues si jazz, a oferit formatiei ocazia de a acapara un public mai mare si atentia presei.

Au cantat in deschidere la Pink Floyd, in primul festival de rock in Hyde Park din Londra, si in august au fost hit-ul festivalului de jazz si blues din Sansbury-on-Thames. Pana la sfarsitul verii au prins un contract cu Island Records. Albumul rezultant, This Was, a fost lansat in Noiembrie 1968. In acest timp, Anderson devenise membrul dominant al trupei in concerte, si pana la sfarsitul lui august, Abrahams a parasit formatia.

This Was - full album

Jethro Tull a recrutat si rejectat doi chitaristi, viitorul chitarist Black Sabbath Tony Iommi (care a cantat pentru Jethro Tull doar o saptamana, destul cat sa apara la Rolling Stones Circus extravaganza), si Davy O"List, fostul chitarist de la formatia Nice. In final, Martin Barre, un fost student la arhitectura a fost alegerea pentru o inlocuire permanenta. In Mai 1969, prima inregistrare a lui Barre cu trupa, albumul Living In The Past, a ajuns pe locul trei in topul Britanic si formatia a ajuns in primele locuri in topul de muzica Pop datorita cantecului Living In The Past. Formatia a cantat la cateva festivale in acea vara.

Living in the past - full album

Urmatorul album, Stand Up, 1969, cu toate piesele (in afara de Bouree care e scrisa de Bach) scrise de Ian Anderson au atins locul intai in topuri in luna urmatoare. Stand Up a continut prima piesa orchestrata de Jethro Tull, Reasons For Waiting, care includea viori coordonate de David Palmer, un absolvent al Academiei Regale de Muzica care a mai contribuit la o piesa de pe This Was. Influenta lui Palmer va creste din ce in ce mai mult pana cand se altatura oficial formatiei in 1977. Intre timp, piesa Sweet Dream, lansata in Noiembrie, a ajuns pe locul sapte in Anglia, fiind prima lansare a trupei la casa de discuri Chrysalis. Urmatorul single, The Witch"s Promise, a ajuns pe locul 4 in Anglia in Ianuarie 1970.

Stand Up - full album

Urmatorul album al trupei, Benefit -1970, a marcat ultima lor privire inapoi catre blues, si in acelasi timp prezenta lui John Evan, care a renuntat la tobe pentru pian si orga. Benefit a atins locul 3 in Anglia, dar, mult mai important, a urcat pe locul 11 in topul american, si cantecele sale, incluzand Nothing Is Easy si Sossity, You"re a Woman Now, au jucat un rol cheie in repertoriul de scena al formatiei.

Benefit - full album

La inceputul lui iulie 1970, trupa a impartit un spectacol cu Jimi Hendrix, B.B. King si Johnny Winter la Festivalul Pop de la Atlanta, in fata a 200.000 oameni. In Decembrie, urmand un alt turneu american, Cornick s-a decis sa paraseasca trupa, si a fost inlocuit la chitara-bass de prietenul lui Anderson din copilarie Jeffrey Hammond-Hammond. La inceputul anului 1971, au inceput munca la ce avea sa fie pentru multi fani, cel mai bun album al trupei, albumul Aqualung. In acest album versurile lui Anderson au capatat profunzimea pe care o cauta, versuri legate de relatia dintre om si Dumnezeu, si felul in care religia afecta aceasta relatie. Influentele din blues aproape ca au disparut, lasand loc hard rock-ului si pasajelor folk. Aqualung a ajuns pe locul 7 in topurile americane, si pe 4 in Anglia, iar turneul american a avut un succes imens. Bunker a parasit trupa ca sa se insoare, si a fost inlocuit cu Barriemore Barlow.

Aqualung - full album

In toamna lui 1971, au inceput sa lucreze la albumul Thick As A Brick. Mult mai ambitios din punct de vedere structural decat Aqualung, acest album a fost in principiu o lunga melodie adancita in metafore, comentarii sociale, si imaginea lui Anderson de intelept-nebun. Lansat in Anglia in aprilie 1972, Thick As A Brick a ajuns pe locul 5, dar cand a fost lansat in SUA o luna mai tarziu, a ajuns pe primul loc, fiind primul album care a avut mai mult succes in SUA decat in Anglia. In iunie 1972, ca raspuns la cererea crescanda pentru noi piese ale trupei, Chrysalis Records a lansat Living In The Past, o colectie variata de piese: single-uri, EP-uri britanice, albumele de inceput, si un show la Carnagie Hall.

Thick as a Brick - Part I and II

Ajunsi aici, se pare ca formatia nu putea sa greseasca, si pentru fani asa era. Pentru critici, insa, totul s-a terminat in iulie 1973 odata cu lansarea albumului A Passion Play. Albumul era tot o melodie extinsa, de data asta axata pe fantastic si metafore religioase mult mai profunde decat Aqualung.
De aceasta data, criticii au devenit ostili fata de Anderson si restul trupei, atacand albumul pentru versurile obscure si lungimea exagerata. Totusi, albumul a ajuns pe primul loc in America si pe locul 13 in Anglia. Au pornit in turneu in America (concertul dura 2 ore si jumate, cuprinzand albumul A Passion Play, Thick As A Brick, si cele mai de succes piese de pe Aqualung), dar Anderson nu a fost pregatit pentru atacul criticilor la adresa turneului, si in mijlocul turneului a amenintat ca va anula totul si se va intoarce in Anglia. Dar pana la urma situatia s-a calmat cand s-a observat ca publicul e in extaz si toate biletele la concertele programate erau vandute.

In 1974 apare albumul War Child, conceput ca o parte din proiectul unui film care nu a fost material vreodata. Acesta a fost ultimul album Jethro Tull care a primit Platinum Disc, ajungand pe locul 2 in topurile americane, si pe 14 in Anglia, iar piesa Bungle In The Jungle ajungand pe locul 11 in America. In acest timp Anderson s-a implicat in productia unui album al formatiei Steeleye Span, un grup folk-rock, care avea de asemenea contract cu Chrysalis Records, si care a cantat in deschidere pentru Tull in unul din concertele din America.

War Child - full album

Muzica lor a inceput sa influenteze incet versurile lui Anderson in urmatorii ani. Albumul Minstrel In The Gallery, a aparut zece luni mai tarziu, in septembrie 1975, ajungand pe locul 7 in SUA. Succesul albumului a fost unul limitat. In ian-76 Hammond a parasit trupa pentru a incepe o cariera in arta.

Ministrel in the Gallery - full album

Inlocuitorul sau, John Glascock, s-a alaturat in timp pentru inregistrarile albumului Too Old To Rock"n'roll, To Young To Die, un album ce continea in mare parte piese dintr-o spectacol conceput, dar care nu a fost pus in scena, de Anderson si Palmer, si a fost lansat in mai 1976.

Too Old To Rock"n'roll, To Young To Die - full album

Spre sfarsitul lui 1976, un EP numit Ring Out Solstice Bells a ajuns pe locul 28. Acest cantec a facut parte mai tarziu din albumul Songs From The Wood. Acesta a fost cel mai de succes si unificat, din punct de vedere artistic, al trupei de ceva timp. Acesta a fost albumul folk al trupei, reflectand pasiunea lui Anderson pentru cantecele folk englezesti. Dupa lansare trupa a plecat in turneu prin Anglia, primul turneu britanic al trupei dupa aproape 3 ani.

Songs From the Wood - full album

In mai 1977, David Palmer s-a alaturat oficial ca membru al trupei, cantand la clape.Rezistand pana la sfarsitul anilor 70, Jethro Tull s-au trezit intr-un nou mediu muzical, cu jurnalistii si fanii fiind fixati pe fenomenul punk. In octombrie 1977, Repeat (The Best Of Jethro Tull, vol. 2), intentionat sa umple golul de 11 luni dintre albume, a fost lansat in SUA si Anglia. Din pacate, continand doar o piesa noua si nu a ajuns in topurile britanice, iar in SUA, doar a intrat in Top 100.

Lansat in aprilie 1978, Heavy Horses, a fost cel mai personal album al lui Anderson, titlul exprimand regretul lui Anderson fata de disparitia rasei Shire de cai din Anglia, datorata modernizarii.
In toamna lui 1978, primul dublu EP Live-Bursting Out, a fost lansat cu un succes moderat, urmat de un turneu in SUA, si o transmisie televizata de la Madison Square Garden.
1979 a fost un an tragic pentru trupa. John Glascock a murit in urma unor complicatii in timpul unei operatii pe 17 noiembrie, la 5 saptamani dupa lansarea albumului Stormwatch. Locul lui Glascock a fost luat de Dave Pegg, basistul de la Fairport Convention. Turneul Stormwatch in noua formula a fost un succes, desi albumul Stormwatch nu a ajuns in Top 20 in SUA.

Stormwatch - full album

Schimbarea membrilor formatiei, cauzata de moartea lui Glascock, l-a determinat pe Anderson sa scoata un album solo in vara lui 1980, acompaniat de Barre, Pegg si Mark Craney la tobe, cu Eddie Johnson la vioara (ex-King Crimson). Albumul, intitulat A, a fost lansat pana la urma ca un album Jethro Tull in septembrie 1980, dar nici macar numele formatiei nu a contribuit la succesul albumului. Barlow, Evan si Palmer, in schimb, n-au mai facut parte din formatie odata cu inregistrarea albumului A, si noua formula a Jethro Tull a plecat in turneu pentru sustinerea albumului. Jobson a plecat odata cu terminarea turneului, si iarasi cu o alta formula, cu Barre, Pegg, Gerry Conway (tobe) si Peter-John Vettesse (clape), albumul Broadsword And The Beast a fost inregistrat in 1982.
In 1983, Anderson s-a dedicat primului sau album solo oficial, Walk Into Light. Dupa evolutia stearsa, Anderson a reinviat Jethro Tull pentru albumul Under Wraps, inregistrat in 1984. Nici un alt album nu a fost lansat pana in 1987, datorita infectiei la gat a lui Anderson, cand a fost lansat Crest Of A Knave, care a ajuns pe locul 19 in Anglia si pe 32 in SUA. In 1988 trupa a plecat in turneu in SUA pentru aniversarea a 20 de ani de la infiintare.

Crest of a Knave - full album

In februarie 1989 trupa a primit premiul Grammy pentru cel mai bun album folk/rock, Crest Of A Knave, ceea ce a adus la atacuri serioase din partea criticilor. Albumul Rock Island, lansat in septembrie al aceluiasi an, a ajuns pe locul 18 in Anglia, si pe locul 56 in SUA. In 1990, albumul Catfish Rising a ajuns numai pe locul 27 in Anglia, si 88 in SUA. Albumul A Little Light Music, o compilatie unplugged, inregistrata in turneul din 1992, a ajuns numai pe locul 34 in Anglia, si 150 in SUA.
In ciuda acestor numere, au continuat sa cante in concerte, avand destul succes. In aprilie 1993, Chrysalis a lansat un Box Set de 4 cd-uri pentru a 25-a aniversare a formatiei. Intre timp, Anderson a continuat sa scrie si sa inregistreze muzica separat de trupa, cel mai notabil fiind Divinities: Twelve Dances With God, un album solo cu o orientare clasica, apoi a urmat albumul Jethro Tull.com in 1999.

DISCOGRAFIE JETHRO TULL

This Was (1968)

Stand Up (1969)

Benefit (1970)

Aqualung (1971)

Thick as a Brick (1972)

Living in the Past (1972)

A Passion Play (1973)

War Child (1974)

Minstrel in the Gallery (1975)

M.U. - The Best of Jethro Tull (1976) (collection)

Too Old to Rock And Roll, Too Young to Die (1976)

Songs from the Wood (1977)

Repeat - The Best of Jethro Tull - Vol II (1977) (collection)

Heavy Horses (1978)

Live - Bursting Out (1978) (live)

Stormwatch (1979)

A (1980)

Broadsword and the Beast (1982)

Under Wraps (1984)

Live at Hammersmith '84 (1990) (live)

Original Masters (1985) (collection)

A Classic Case (1985) (orchestral cover album)

Crest of a Knave (1987)

20 Years of Jethro Tull (1988)

Rock Island (1989)

Catfish Rising (1991)

A Little Light Music (1992) (live)

25th Anniversary boxed set (1993) (collection)

The Best of Jethro Tull: The Anniversary Collection (1993) (collection)

Nightcap (1993)

Roots to Branches (1995)

J-Tull Dot Com (1999)

Living with the Past (2002) (live)

The Jethro Tull Christmas Album (2003)

Sursa: Rockul.info