West, Bruce & Laing - Slow Blues

Deep Purple-Perfect Strangers

Scriind poeme de Gabriela Dangu

Scriind poeme, mi-ai devenit , tu, lume,

M-ai imbracat în fire de cuvinte şi brocarte,

Iar  versul tău e făcut parc-anume,

Să-mi fie cale-n viaţa asta, pân` la moarte.

 

Scriind poeme, nu mai contează a cui e vina,

Sau cum e timpul ce ne trece prin artere,

Noi, împreună, noi suntem Lumina,

Eu…îţi iubesc şi infinitul din tăcere.

 

Tăcerea ta îmi sfâşie silabe,

Te vreau, iubito, doar scriind poeme,

Nu-mi lăsa viaţa plină de coli albe,

Învăluie-mă in vii strofe şi în vreme.

 

Îmi scriu confesiunea pe coala ta, duhovnic,

Sărutul mi-l înmoi în apa-ţi vie,

Mă lasă, doar , pe sânu-ţi feciorelnic,

Să  îmi aştern iubirea pe hartie.

 

Te-oi căuta în fiece poem,

Prin rime, prin distihuri şi-n fiece măsură,

Cu fiecare vers la mine eu te chem,

`ţi-nchin poeme , iubire tu îmi jură.

 

Mi-e versul plin de frumuseţea-ţi, toată,

De-a ta nemărginire şi de-un surâs  stingher,

Tu eşti a mea şi fi-vom, înc-odată,

În mii de stele-i scris poemul meu, pe cer.

 

În lacrimile dimineţiii `nmoi  dar, tocul,

Îţi scriu pe suflet eternul meu poem.

Doar morţii mele i-a venit, trist, sorocul,

De-o veşnicie, când tu plângi, şi literele-mi gem….

 

Scriind poeme, azi, în prag de toamnă,

De dor de tine, de dor de curcubee

Întru iubire tu, dară, mă condamnă,

Te regăsesc în fiece culoare, vers, crâmpeie…

 

În  prag de rime, ţi-oi săruta avântul

Şi tresărirea dulce de pe ale tale buze,

Am să-ţi înnod între cosiţe vântul,

 Pe frunte, împletită, coroană doar de frunze.

 

Tu vei pleca odata cu apusul,

Spre altă zi din noi, spre începuturi,

Mă lasă să-ţi sărut, la-ncheietura mâinii, pulsul

Şi-n colţul gurii să-ţi scriu, minune, fluturi…

 

Poţi să-mi iei tot, şi inima şi ploaia mea şi visul,

Nemărginirea ia-mi şi iarna ce-o să vină,

Să-mi laşi, te rog, iubirea ta şi scrisul,

Să pot cu el să-ţi dăruiesc lumină.

 

Am să te-mbrac în strofe-recviemuri,

De-ai să mă laşi să-mi scriu, pe veci, poemul,

Când ţi-oi picta pe trupu-ţi vremuri,

Căci scrisu-mi este viaţa şi blestemul.

 

Iar, întru clipa ce-n moarte mă apasă,

În vremea când nu mai credeam că vii,

Iubita mea, te  rog, mă lasă

Să-ţi scriu un vers pe chip şi două solilocvii.

 

Pe-o coală albă poemul mi-l compun,

Îţi scriu, iubito, de dragoste şi  dor,

În litere doar pentru  tine eu mă descompun,

Le-adun apoi şi ti le dau, covor.

 

`ţi voi scrie, atunci, de-acum`nainte, vieţi,

Iubita mea, tu, muza mea dintotdeauna,

`ţi voi închina poeme în orice dimineţi,

Iubirea noastra, pe vecie, este Una.

Frederic Chopin - Concertul pentru pian nr.2 interpretat de Arthur Rubinstein si Filarmonica din Londra 1975

Jean-François Millet

Jean-François Millet s-a născut pe 4 octombrie 1814 într-o familie de țărani înstăriți, la Gruchy, în apropiere de Cherbourg. Moșia părintească se întindea pe colina de pe malul canalului La Manche. Pictura l-a atras pe Millet foarte devreme, în 1833 pleacă la Cherbourg, unde își începe studiile sub îndrumarea peisagistului Mouchel. Începând cu anul 1835, se dedică exclusiv picturii.

La Paris, Millet este admis la Academia de Arte Frumoase și se înscrie la atelierul lui Paul Delroche. Când în 1839 i se sfârșește bursa, Millet își acoperă cheltuielile pictândportrete. În anul 1841 se căsătorește cu Pauline-Virginie Ono, împreună se mută la Paris. În această perioadă - denumită mai târziu "perioada înflorată" - Millet pictează tablouri frivole și senzuale sub influența stilului rococo, după exemplul lui Jean-Honoré Fragonard. În anul 1844, Pauline moare de tuberculoză, iar Millet se întoarce la Cherbourg.
După doar un an, 1845, Millet se mută la Le Havre împreună cu noua prietenă, Catherine Lemaire. Aici pictează portrete și scene păstorești. La sfârșitul aceluiași an, se reîntoarce la Paris și cunoaște pictori ca Constant Troyon,Narcisse Diaz de la Peña, Honoré Daumier, Antoine Louis Barye, Théodore Rousseau. Reușește să-și expună tablourile în diverse galerii. Se împrietenește cu Alfred Sensier, cu care va coresponda până la sfârșitul vieții și care va scrie în 1881 o amplă monografie asupra vieții și operei artistului.
Când revoluția din februarie 1848 pune capăt domniei regelui Ludovic Philip și ia naștere efemera "A Doua Republică" (1848-1852), Millet păstrează distanță față de aceste evenimente. Tabloul său intitulat Vânturarea grâului a fost totuși cumpărat cu cinci mii de franci de ministerul de interne al guvernului provizoriu, un preț exorbitant pentru acel timp. A mai primit și alte comenzi de stat în valoare de 1800 de franci.
Aceste sume îi oferă lui Millet posibilitatea de a părăsi Parisul. În iunie 1849, pleacă împreună cu prietenul său, sculptorul Charles Jacque, la Barbizon, așezare aflată în pădurea Fontainebleau. Millet va ajunge împreună cu prietenul său, pictorul Théodore Rousseau, conducătorul grupului de artiști, care mai târziu va căpăta denumirea "Școala de la Barbizon".

În sfârșit apar și cumpărătorii amatori de pictură, ceea ce îi oferă un venit regulat, deși modest. În anii cincizeci este vizitat din ce în ce mai des de pictori de peste ocean. Din această perioadă datează, printre alte opere, celebrul tablou intitulat Culegătoarele de spice (1857) (reprezentând un aspect al mottainai-ului). Critica reproșează artistului că a avut curaj să înfățișeze trei țărănci cărora li s-a permis să adune spicele rămase pe câmp după recoltă și este acuzat de un realism exagerat de radical. Alți critici apreciază în schimb meticulozitatea autorului în elaborarea temei, descoperind inițierea unei noi tendințe în artă. Millet a zugrăvit cu un talent incontestabil munca și oboseala fizică a acestor țărănci. În planul al doilea al tabloului se desfășoară secerișul, la care nu iau parte personajele principale din pictură, dovadă a nedreptății vieții țărănești.
În 1867, cu ocazia Expoziției Universale, are loc și expoziția sa retrospectivă. În 1870, din cauza războiului, se mută pentru șase luni într-o localitate aproape de Cherbourg. În 1871, când capitala Franței este cuprinsă de tulburările revoluționare, Millet refuză să devină membru al Uniunii Artiștilor Adepți ai Comunei. Din ce în ce mai bolnav, nu reușește să execute comanda decorării Pantheonului cu scene din viața Sfintei Genoveva.
Moare pe 20 ianuarie 1875, la Barbizon.

Tabloul Gospodărie la Gréville a fost pictat în Normandia și este o operă de o importanță deosebită, fiind precursoare a impresionismului. Gama coloristică a pictorului este foarte bogată. Așază alături culoarea cald-roșiatică a pereților și tonurile luminoase ale cerului, precum și verdele vegetației.

Tabloul intitulat Angelus este lucrarea cea mai cunoscută a lui Millet, în care artistul a dorit să zugrăvească pioșenia țăranilor vremii sale. Valoarea lui a crescut de la 1000 de franci, când a fost vândut pentru prima dată în 1860, la 800.000 de franci în 1890, când a fost recuperat pentru Muzeul Louvre din Paris.

În tabloul Păstorițe torcătoare din Overnie, Millet realizează efectele naturale ale cerului prin pictarea tușelor transparente ale albului norilor pe albastrul dens al cerului. Folosindu-se de procedeul luminării unor detalii și lăsării în umbră a altora, el obține modelarea personajului atât de plastic, încât acesta devine aproape palpabil.

Cu tabloul Lecția de tricotat, Millet demonstrează calitatea sa de colorist extraordinar. Nuanțele de albastru se potrivesc foarte bine cu galbenul dintr-o parte veșmintelor. Iluminarea este echilibrată de razele de lumină care cad pe mâinile sârguincioase ale copilei. Compoziția amintește de tabloul lui Johannes Vermeer, Femeie lucrând dantelă.

Galerie de picturi

Sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului

Acoperamantul Maicii Domnului este o sarbatoare praznuita pe 1 octombrie. Este o zi in care se face pomenire de o minune petrecuta in biserica Maicii Domnului din Vlaherne (Constantinopol), in timpul imparatului Leon Inteleptul (886-911). Intr-o noapte, pe cand doxologia se incheia la Vlaherne, Sfantul Andrei a vazut-o pe Maica Domnului rugandu-se pentru intreaga lume. Ea stralucea de lumina ca soarele si acoperea poporul cu cinstitul ei acoperamant, fiind impreuna cu osti ceresti si cu multimea de sfinti, care in haine albe si in cucernicie stateau imprejurul ei. Printre acestia erau prezenti: Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Evanghelist Ioan.
In urma acestei minuni, Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau, Epifanie: "Vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?" Iar el a raspuns: "O vad, sfinte parinte, si ma minunez, ca o vad acoperind pe oamenii care sunt in sfantul locas, cu cinstitul ei acoperamant, care straluceste mai mult decat soarele".
Acoperind Maica Domnului credinciosii cu cinstitul ei acoperamant se ruga astfel: "Imparate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te lauda si cheama numele Tau si unde se face pomenirea numelui meu sfinteste si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeste-le, Doamne, rugaciunile si fagaduintele si-i scapa de toate nevoile si rautatile".

Prin aparitia in biserica din Vlaherne, cand Maica Domnului si-a intins Acoperamantul asupra crestinilor, ni s-a descoperit ca ea este ocrotitoarea tuturor credinciosilor, ca este aparatoarea noastra. Ne scoate din primejdii, ne apara de rele. "Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu", spunem intr-una din rugaciunile Bisericii.
Mentionam ca Maica Domnului a fost ridicata din mormant de Fiul ei. In mormantul Maicii Domnului au fost gasite braul si acoperamantul sau. Imparateasa Pulheria, sotia lui Marcian (450-457), i-a cerut cele doua relicve Patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului, in timpul celui de-al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, anul 451). Astfel, braul a fost asezat la Chalcoprateia (poarta de bronz), iar acoperamantul la Biserica Panaghia din cartierul Vlaherne. Acoperamantul Maicii Domnului apare in icoane, incepand cu secolul al V-lea, ca fiind impodobit cu trei stele, simbol al Pururea Fecioriei Maicii Domnului: inainte, in timpul si dupa Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Din punct de vedere functional, acoperamantul era un val, o bucata lunga de tesatura care acoperea capul si trupul Maicii Domnului pana la genunchi. In Orient era atribuit sfintelor femei, tinerelor consacrate si diaconitelor. Gestul de a acoperi pe cineva cu acest vesmant, era un semn de ocrotire, de purtare de grija. Interesant este ca acest gest este prezent si atunci cand cineva devine calugar. Nasul de calugarie il acopera pe cel care vrea sa devina monah cu o mantie larga, iar acesta inainteaza in biserica sub aceasta mantie.
Facem precizarea ca in sesiunea ONU din decembrie 1991, s-a stabilit ca data de 1 octombrie sa fie Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice. Astfel, in aceasta zi, cei in varsta cer ajutorul si ocrotirea Maicii Domnului: "Preacurata Stapana, Pururea Fecioara, in vremea necazului nostru acopera-ne pe noi cu Acoperamantul tau cel sfintit, iar in vremea neputintelor si a batranetilor noastre fii mijlocitoare noua catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Sa nu biruie cumva rautatile lumii anii vietii noastre, iar sfarsitul sa nu ne gaseasca cumva in afara Acoperamantului tau cel sfant".
In calendarul Bisericii Ortodoxe Romane, urmatoarea sarbatoare inchinata Fecioarei Maria este Intrarea in Biserica a Maicii Domnului praznuita in 21 noiembrie.

Sursa – crestinortodox.ro

Adrian Cocosila

Slade - My Oh My

Emerson, Lake & Palmer - Emerson, Lake & Palmer (Full Album - 1970 )

“Emerson, Lake & Palmer” is the debut studio album by the English progressive rock band Emerson, Lake & Palmer, released in the UK in November 1970 on Island Records (catalog no. ILPS 9132). The album's initial North American release was several weeks later, in January 1971, on Atlantic Records' Cotillion Records subsidiary (catalog no. SD 9040). Recording took place at Advision Studios in July 1970 when the group had yet to perform live, and lasted for three months. The album was supported by the group's show at the 1970 Isle of Wight Festival.
“Emerson, Lake & Palmer” went to number four on the UK Albums Chart and number 18 on the Billboard 200 in the US. In Canada, the album reached number 17 on 3 separate occasions, beginning May 8th, and was in the Top 100 for 35 weeks. "Lucky Man" reached number 48 on the Billboard Hot 100 singles chart in the US.

“Emerson, Lake & Palmer” este albumul de debut al trupei engleze de rock progresiv Emerson, Lake & Palmer, lansat in Marea Britanie in noiembrie 1970 de catre Island Records (nr. De catalog ILPS 9132). Lansarea initiala in America de nord a fost cateva saptamani mai tarziu, in ianuarie 1971, de catre Cotillion Records, o subsidiara a Atlantic Records (nr. De catalog SD 9040). Inregistrarea a avut loc la Advision studios in iulie 1970 cand grupul avand de sustinut concerte, a durat circa trei luni. Albumul a fost ajutat in promovare de spectacolul de la Festivalul Isle of Wight din 1970.
“Emerson, Lake & Palmer” a atins locul 4 in clasamentul albumelor din Marea Britanie si locul 18 in Billboard 200 din Statele Unite. In Canada a fost pe locul 17 in trei ocazii diferite, incepand cu 8 mai si a fost in Top 100 pentru 35 de saptamani. “Lucky Man” a atins locul 48 in clasamentul Billboard Hot 100 singles in Statele Unite.

List of tracks

Side 1

1.       "The Barbarian"     Instrumental          Béla Bartók (arr. Keith Emerson, Greg Lake, Carl Palmer)       4:27

2.       "Take a Pebble"     Lake   Lake   12:32

3.       "Knife-Edge"          Lake, Richard Fraser       Leoš Janáček, J. S. Bach (arr. Emerson) 5:04

Side 2

1.       "The Three Fates"

a. "Clotho" – 1:48

b. "Lachesis" – 2:43

c. "Atropos" – 3:15"

Instrumental          Emerson      7:46

2.       "Tank"         Instrumental          Emerson, Palmer   6:49

3.       "Lucky Man"          Lake   Lake   4:36

Personnel

Emerson, Lake & Palmer

Keith Emerson – Hammond organ, piano, clavinet, pipe organ, Moog modular synthesizer

Greg Lake – vocals, bass, acoustic and electric guitar

Carl Palmer – drums, percussion

Production

Greg Lake – producer

Eddy Offord – engineer

Emerson, Lake & Palmer – arrangement, direction

Nic Dartnell – cover painting

Barry Diament – mastering

Judas Priest - Last Rose of Summer

Pictura de Leonid Afremov

Tomaso Albinoni - Concertele pentru oboi si vioara

Pictura de Hans von Aachen (1552-1615)

Anca Parghel

Anca Parghel (n. 16 septembrie 1957, Câmpulung Moldovenesc — d. 5 decembrie 2008, Timișoara) a fost o cântăreață și profesoară de jazz, fosta soție a pictorului Virgiliu Parghel.

Biografie
După ce a terminat Liceul de Muzică din Iași, și-a continuat studiile la Conservatorul de Muzică, tot din Iași, unde și-a dat licența cu lucrarea Charlie Parker, un geniu al improvizației.
Până în 1989, a predat canto, pian și improvizație la Liceul de Muzică din Suceava, în București, la Conservatorul de Muzică, înBelgia, la Bruges și Namur (La Marlagne) în Belgia, la Hanovra, Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg), înGermania, (la Silsoe și Cleolaine Workshops) în Marea Britanie și la Chișinău.

A cântat în cadrul marilor festivaluri de jazz începînd cu 1984 (București, Brașov, Sibiu, Costinești, Iași, Nürnberg, Leipzig, Varșovia,Leverkusen, Viena, Liège, Tübingen, München, Linz, Zagreb, Varna, Lomza și Bratislava), dar și în cluburile de jazz din România,Bulgaria, Germania, Belgia, Austria și Elveția.
De-a lungul carierei a cântat alături de muzicieni români cunoscuți, între care Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, dar și cu celebrități din jazzul mondial (Billy Hart, Archie Shepp, Larry Coryell, Jean-Louis Rassinfosse, Phillipp Catherine, Marc Levine, Claudio Roditi, Thomas Stanko, Ricardo del Fra, Stephane Galland, Jon Hendricks Band, Klaus Ignatzek etc.)
Stabilită în Bruxelles, Belgia, Anca Parghel și-a continuat activitatea la catedră, ca profesor de jazz vocal la Conservatorul Regal de Muzică din Bruxelles și la Conservatorul Lemmens, dar și ca muziciană și vocalistă pe scenele de jazz din Belgia, Germania șiOlanda în formule de trio, cvartet sau cvintet, a căror componență cuprinde pe Ciprian Parghel, la bass, Tudor Parghel, baterie, și Puiu Pascu, la pian.

Cu ocazia festivalului Jazz Supernight, Mamaia, din iulie 2002, a susținut un recital alături de saxofonistul american Rick Condit, de bateristul italian Fabio Grande și de mai vechii săi colaboratori, pianistul Ion Baciu Jr. și basistul Pedro Negrescu. A apărut de asemenea pe scena Festivalului de Jazz București 2002, alături de Big Band-ul Radiodifuziunii Romane.
În 2008 artista a primit numeroase premii, din care o parte pentru albumul "Zamorena" și single-ul "Brasil" lansat în colaborare cu Fly Project și Tom Boxer. Din premiile primite merită amintite: "Artistul anului 2008" și "Cel mai bun cântec pop-dance" la Premiile Radio România Actualități, "Premiul pentru întreaga activitate" la Romanian Music Awards, "Trofeul aniversar" și "Best Hit" la Romanian Top Hits, precum și alte premii în cadrul "Galei sectorului 6", "Eroii din Ring" a ziarului Ring, emisiunilor "Duminica în familie", "Agentul VIP", "Confidential", ș.a. De asemenea, Anca Parghel a fost desemnată "Cetățean de onoare al orașului Câmpulung Moldovenesc", localitatea de origine a artistei.

În decembrie 2008, studio-ul de productie FlyRecords împreună cu Roton au lansat albumul de colinde al artistei intitulat "Colind pentru România". În 2009, asociații FlyRecords, Tudor Ionescu, Tudor Parghel și Dan Deneș au participat sub patronajul marcii Roton la filmarea clipului pentru single-ul "Andale" al artistei, înregistrat în toamna 2008, acesta urmând a fi acompaniat și de lansarea ultimului album pop-dance al artistei.
În februarie 2009, Jurnalul Național și Fundația Anca Parghel au reeditat albumul "Midnight Prayer" al artistei și l-au lansat in cadrul ediției de colecție a cotidianului dedicată Ancăi Parghel.

Cu ocazia zilei de naștere a artistei în septembrie 2009, Hard Rock Cafe București și Tudor Parghel au organizat in debutul seriei de concerte Blue Monday un concert in memoriam. La acest eveniment au interpretat fii artistei, Tudor și Ciprian Parghel, Puiu Pascu și Alin Constanțiu, având ca și invitate speciale pe Paula Seling, Ozana Barabancea si Luiza Zan.
La 28 iunie 2008, Anca Parghel a fost internată în spital în urma unor dureri de cap și de stomac, fiind ulterior diagnosticată cu un un cancer ovarian, care se pare că este ereditar. La 5 decembrie 2008 a decedat la Spitalul Județean din Timișoara. Anca Parghel este înmormântată pe aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București.
Bunica din partea tatălui a Ancăi Parghel era de etnie romă, etnia bunicului fiind necunoscută.

Discografie

Tinerii dansează (Electrecord, 1986)

Soul, My Secret Place (Blue Flame, 1987)

Magic Bird (cu Mircea Tiberian) (Electrecord, 1988)

Indian Princess (Blue Flame, 1989)

Octet Ost (Amadeo, 1990)

Ron und Tania (Polydor, 1991)

Is That So? (Koala, 1992)

 Airballoon (Nabel, 1992)

 Beautiful Colours (Nabel, 1993)

Carpathian Colours (Nabel, 1994)

Jazz, My Secret Soul (Intercont Music, 1994)

Indian Princess (Jazz Specials Edition) (Miramar, 1995)

Noapte albă de crăciun / White Christmas Night (Prima Club, 1994)

Midnight Prayer (Intercont Music, 1996)

 Primal Sound (Acoustic Music, 1999)

Zamorena (Roton, 2007) (ft. Tom Boxer)

Colind pentru România (Roton, 2008) (ft. Fly Project)

Aprecieri

Aura Urziceanu: "Ceea ce e trist este că era încă tânără și este păcat, este mare păcat că s-a stins din viață. Lasă în urmă doi fii îndurerați, dar ea rămâne vie pentru publicul care a aplaudat-o și a admirat-o. Pe lângă durere, ea rămâne vie în inima tuturor - a publicului. Anca Parghel va fi în continuare cu noi prin ceea ce a realizat - discuri, filmări..."

Harry Tavitian: "În primul rând a fost o colegă de-a noastră cu care am cântat mulți ani, de la începutul anilor '80, pe la toate festivalurile de jazz - Sibiu, Iași, Costinești, Cluj. Era un talent nativ de la început, era evident lucrul acesta. De la inceput a fost în prima linie a jazzului românesc, începând cu anii '85, sigur, respectând generațiile. Întotdeauna când aveam ocazia să cântăm împreună era deliciul publicului. Personal, am organizat foarte multe concerte de jazz în Constanța, orașul meu natal, și la multe dintre aceste concerte ea se număra printre invitații principali."

Mircea Tiberian: "Anca Parghel a fost pentru jazz unul dintre cele mai mari talente pe care le-a dat țara noastră. În afară de voce, avea o capacitate de creație și o vitalitate ieșită din comun. Toate aceste calități au făcut-o o mare cântareață. Și, probabil că dacă s-ar fi născut pe alte meleaguri, alta ar fi fost traiectoria sa. Pentru noi, a fost important că a existat și este o mare pierdere pentru muzica românescă."

Horia Moculescu: "Probabil că abia dispariția ei va evidenția valorile pe care le-a avut, pentru că a avut o multitudine de talente. A fost pianistă, a fost muziciană, a fost cantareață, a fost pedagogă, a fost hazoasă, a fost prietenoasă. Cum să mai inlocuiești acum pe cineva care cânta la pian de 35 de ani, cineva care cânta jazz tot de 35 de ani, cineva care a avut mii de concerte... Cum poate fi inlocuit?."

Johnny Răducanu: "Era o cântareață foarte importantă pentru noi și... dacă ar fi fost o sută ca ea... O țară are nevoie de o sută de cântarețe grozave", a spus Johnny Răducanu, subliniind faptul că, în România, jazzul duce lipsă de interprete, "în afară de Aura Urziceanu și de alte câteva fete care cochetează cu jazzul. Păcat că a murit. Pe Anca Parghel o cunosc de 20 de ani, dar românii o cunosc abia de un an..."

Anca Romeci - Radio România Muzical: "Anca Parghel este întristarea tuturor Divelor ce se cred Number One".

Agatha Christie

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, DBE (născută Miller; 15 septembrie 1890 – 12 ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurandu-se de acelasi succes la public. Operele sale, în principal cele ce au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau Miss Jane Marple, au făcut ca Agatha Christie să fie numită „Regina Crimei”, ea fiind considerată ca unul dintre cei mai importanți și inovativi autori ai genului.

Agatha Christie a fost numită de către Guinness Book of World Records, printre alții, ca cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, împreună cu William Shakespeare.  UNESCO consideră că ea este actualmente autorul individual tradus în cele mai multe limbi (cel puțin 56), fiind depășită doar de operele colective ale corporației Walt Disney Productions Până în 2006, cărțile sale s-au vândut în două miliarde de exemplare, în întreaga lume. Agatha Christie a publicat 80 de romane și nuvele și 19 piese de teatru, traduse în peste 70 de limbi.

Agatha Christie s-a născut ca Agatha Mary Clarissa Miller la Torquay, comitatul Devon, în Marea Britanie. Părinții ei au fost Frederick Alvah Miller, un broker american bogat, și Clarissa Margaret Boehmer, fiica unui căpitan din armata britanică. Cu toate că era îndreptățită, Christie nu a cerut niciodată cetățenia americană. A avut o soră, Margaret Frary Miller (1879-1950), zisă Madge, cu 11 ani mai mare, și un frate Louis Montant Miller (1880-1929), zis Monty, Tatăl ei a murit când Agatha avea doar 11 ani. A primit educație acasă, sub îndrumarea mamei sale, aceasta încurajând-o să scrie de la o vârstă fragedă. De la vârsta de 16 ani a urmat școala Doamnei Dryden din Paris, unde a studiat cantoul și pianul.

Prima căsătorie a avut loc în 1914, cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps. Împreună au avut o fiică,Rosalind Hicks, născută în 1919. În timpul Primului război mondial lucrează la un spital, apoi într-o farmacie, lucru ce îi va influența cariera: numeroase crime din cărțile sale se fac prin otrăvire. Căsătoria a fost nefericită, încheindu-se cu un divorț în 1928, la doi ani după ce Agatha a descoperit că soțul său o înșela. În această perioadă (1920) a publicat primul său roman, Misterioasa Afacere de la Styles.

În 1926 soțul ei îi spune că este îndrăgostit de altă femeie, Nancy Neele, și dorește să divorțeze. În urma unei certe dintre cei doi, Agatha dispare de acasă, nu înainte de a anunța poliția că se teme pentru viața sa. Dispariția a creat un interes sporit din partea presei, dar Agatha a fost găsită 11 zile mai târziu într-un hotel de cură la Harrogate, în Yorkshire, unde stătea sub numele de 'Teresa Neele', din Cape Town. Agatha Christie nu a dezvăluit niciodată circumstanțele dispariției sale, aceasta fiind considerată ca având loc fie datorită unei depresii nervoase, fie datorită dorinței de revanșă față de soțul său prin umilirea publică a acestuia.

În 1930, Agatha se căsătorește cu arheologul Max Mallowan, cu 14 ani mai tânăr. Căsătoria a fost una fericită în primii ani și a rezistat, în ciuda numeroaselor aventuri ale soțului din ultimii ani ai vieții Agathei.

Agatha Christie a călătorit mult împreună cu soțul ei, numeroase destinații din Orientul Mijlociu servindu-i drept decor în unele romane. Crima din Orient Express, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a fost scrisă la Hotelul Pera Palace din Istambul, camera sa fiind apoi păstrată ca un memorial dedicat scriitoarei. De asemenea, acțiunea din Moarte pe Nil este situată în Egipt, iar acțiunea din Crima din Mesopotamia este situată în Iraq. Acțiunea din alte romane se desfășoară în Devon, regiunea natală a autoarei, unde soții Mallowan cumpără în 1938 o reședință de vară, Greenway Estate. Actualmente aceasta este un muzeu dedicat autoarei. Aventurile din cel puțin două dintre operele sale se desfășoară în jurul reședinței Abney Hall din Cheshire, deținută de cumnatul său, James Watts. Această reședință bogată din mediul rural cu toată activitatea socială, servitorii și pompa aferentă a fost o sursă de inspirație pentru descrierea altor reședințe fictive ce au servit drept decor în operele sale.

Agatha Christie a murit la 12 ianuarie 1976, la vârsta de 85 ani, din cauze naturale, la reședința Winterbrook de lângăWallingford, în Oxfordshire. Este înmormântată în cimitirul bisericii St. Marydin Cholsey. Fiica sa, Rosalind Hicks, a continuat să se ocupe de popularizarea operei și de consolidarea reputației mamei sale. Rosalind a decedat la 28 octombrie 2004, tot la vârsta de 85 de ani și tot din cauze naturale. Nepotul Agathei Christie, Mathew Prichard, a moștenit drepturile de autor ale unor opere ale bunicii sale și este în continuare asociat la compania ce se ocupă de gestionarea operei, Agatha Christie Limited.

Primul roman al Agathei Christie, Misterioasa Afacere de la Styles, a fost publicat în 1920 și introduce personajul detectivului Hercule Poirot, ce avea să apară în încă 33 de alte romane și 54 de povestiri scurte ale autoarei
Cel de al doilea personaj foarte cunoscut, Miss Marple, a fost introdus în romanul Crimă la vicariat din 1930. Personajul este bazat pe bunica autoarei și amicele acesteia.

Asemenea relației dintre Arthur Conan Doyle și personajul său Sherlock Holmes, Christie a devenit din ce în ce mai plictisită de personajul Poirot. Spre sfârșitul anilor 1930, Christie scrie în jurnalul personal că îl consideră insuportabil pe Poirot, acesta fiind descris ca un maniac egocentric. Spre deosebire de Doyle, Christie a rezistat tentației de a-l ucide pe acesta atât timp cât personajul era încă popular. În timpul celui de al doilea război mondial Christie scrie romanul Cortina, ultimul caz al lui Poirot, care este publicat la sfârșitul carierei autoarei, în care descrie sfârșitul personajului. Datorită popularității personajului, acesta este singurul personaj fictiv ce a avut un obituar în celebrul ziarThe New York Times, în urma publicării acestui roman.

Spre deosebire de Poirot, Christie era mulțumită de personajul Miss Marple. Cu toate acestea, operele care îl au ca personaj principal pe detectivul belgian sunt de două ori mai numeroase decât cele cu Miss Marple. Acest lucru se datorează faptului că personajul Marple este introdus relativ târziu și până în anii 1940 este prezentat doar într-un roman. Christie nu a scris nici o operă în care cele două personaje se întâlnesc, autoarea declarând că acestea nu s-ar fi putut înțelege reciproc în nici un caz. În urma succesului ultimului roman despre Poirot, Christie și-a dat acordul pentru publicarea romanului Sleeping Murder, ultima enigmă a lui Miss Marple. Miss Marple insa nu este omorâtă la sfârșitul cărții, ea întorcându-se la viața normală din satul ei, St. Mary Mead.

Romane

Anul publicării	Titlul în engleză	Titlul în română	Detectivi
1920	The Mysterious Affair at Styles	Misterioasa afacere de la Styles	Hercule Poirot Arthur Hastings Chief Inspector Japp
1922	The Secret Adversary	Adversarul secret	Tommy and Tuppence
1923	The Murder on the Links	Crima de pe terenul de golf	Hercule Poirot Arthur Hastings
1924	The Man in the Brown Suit	Omul în costum maro	Anne Beddingfeld Colonel Race
1925	The Secret of Chimneys	Secretul de la Chimneys	Superintendent Battle
1926	The Murder of Roger Ackroyd	Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd	Hercule Poirot
1927	The Big Four	Cei Patru Mari	Hercule Poirot Arthur Hastings Chief Inspector Japp
1928	The Mystery of the Blue Train	Misterul trenului albastru	Hercule Poirot
1929	The Seven Dials Mystery	Misterul celor șapte cadrane	Bill Eversleigh Superintendent Battle
1930	The Murder at the Vicarage	Crimă la vicariat	Miss Marple
1931	The Sittaford Mystery	Misterul de la Sittaford	Inspector Narracott
1932	Peril at End House	Pericol la End House	Hercule Poirot Arthur Hastings Chief Inspector Japp
1933	Lord Edgware Dies sau Thirteen at Dinner	Lordul Edgware moare sau 13 la cina	Hercule Poirot Arthur Hastings Chief Inspector Japp
1934	Murder on the Orient Express	Crima din Orient Express	Hercule Poirot
1934	Why Didn't They Ask Evans? sau The Boomerang Clue	De ce nu i-au cerut lui Evans?	Bobby Jones Frankie Derwent
1935	Three Act Tragedy sau Murder in Three Acts	Tragedie în trei acte	Hercule Poirot
1935	Death in the Clouds sau Death in the Air	Moarte în nori	Hercule Poirot Chief Inspector Japp
1936	The A.B.C. Murders sau The Alphabet Murders	Ucigașul ABC	Hercule Poirot Arthur Hastings Chief Inspector Japp
1936	Murder in Mesopotamia	Crimă în Mesopotamia	Hercule Poirot
1936	Cards on the Table	Cu cărțile pe masă	Hercule Poirot Colonel Race Superintendent Battle Ariadne Oliver
1937	Dumb Witness also Poirot Loses a Client	Martorul mut	Hercule Poirot Arthur Hastings
1937	Death on the Nile	Moarte pe Nil	Hercule Poirot Colonel Race
1938	Appointment with Death	Întâlnire cu moartea	Hercule Poirot
1938	Hercule Poirot's Christmas sau Murder for Christmas sau A Holiday for Murder	Crăciunul lui Poirot	Hercule Poirot
1939	Murder is Easy sau Easy to Kill	E ușor să ucizi	Superintendent Battle
1939	And Then There Were None sau Ten Little Indians sau Ten Little Niggers	Zece negri mititei
1940	Sad Cypress	Chiparosul trist	Hercule Poirot
1940	One, Two, Buckle My Shoe sau An Overdose of Death sau The Patriotic Murders	O supradoză de moarte	Hercule Poirot Chief Inspector Japp
1941	Evil Under the Sun	Răul sub soare	Hercule Poirot
1941	N or M?	N sau M	Tommy and Tuppence
1942	The Body in the Library	Cadavrul din bibliotecă[10]	Miss Marple
1942	Five Little Pigs sau Murder in Retrospect	Cei cinci purceluși	Hercule Poirot
1942	The Moving Finger sau The Case of the Moving Finger	Mâna ascunsa	Miss Marple
1944	Towards Zero	Spre Zero	Superintendent Battle Inspector James Leach
1944	Death Comes as the End	Moartea vine ca un sfârșit
1945	Sparkling Cyanide sau Remembered Death	Cianura scânteietoare	Colonel Race
1946	The Hollow sau Murder After Hours	Conacul dintre dealuri	Hercule Poirot
1948	Taken at the Flood sau There is a Tide...	Duși de val	Hercule Poirot
1949	Crooked House	Crima din căsuța strâmbă	Charles Hayward
1950	A Murder is Announced	O crimă anunțată	Miss Marple
1951	They Came to Baghdad	Locul întâlnirii:Bagdad	Victoria Jones
1952	Mrs McGinty's Dead sau Blood Will Tell	Doamna McGinty a murit	Hercule Poirot Ariadne Oliver
1952	They Do It with Mirrors sau Murder with Mirrors	Împușcături la Stonygates	Miss Marple
1953	After the Funeral sau Funerals are Fatal sau Murder at the Gallop	După înmormântare	Hercule Poirot
1953	A Pocket Full of Rye	Un buzunar plin cu secară	Miss Marple
1954	Destination Unknown sau So Many Steps to Death	Misiune imposibilă
1955	Hickory Dickory Dock sau Hickory Dickory Death	?	Hercule Poirot
1956	Dead Man's Folly	Misterul crimelor înlănțuite	Hercule Poirot Ariadne Oliver
1957	4.50 from Paddington sau What Mrs. McGillicuddy Saw! sau Murder She Said	Trenul de Paddington	Miss Marple
1958	Ordeal by Innocence	Cele două adevăruri
1959	Cat Among the Pigeons	Pisica printre porumbei	Hercule Poirot
1961	The Pale Horse	Calul bălan	Inspector Lejeune Ariadne Oliver
1962	The Mirror Crack'd from Side to Side sau The Mirror Crack'd	Oglinda spartă	Miss Marple
1963	The Clocks	Ceasurile	Hercule Poirot
1964	A Caribbean Mystery	Misterul din Caraibe	Miss Marple
1965	At Bertram's Hotel	Hotel Bertram	Miss Marple
1966	Third Girl	A treia fată / Falsa identitate	Hercule Poirot Ariadne Oliver
1967	Endless Night	Infernul crimelor tăinuite
1968	By the Pricking of My Thumbs	Când ma furnica degetele	Tommy and Tuppence
1969	Hallowe'en Party	Petrecerea de Halloween	Hercule Poirot Ariadne Oliver
1970	Passenger to Frankfurt	Pasager spre Frankfurt
1971	Nemesis	Nemesis	Miss Marple
1972	Elephants Can Remember	Elefanții nu uită niciodată	Hercule Poirot Ariadne Oliver
1973	Postern of Fate finalul Tommy și Tuppence - ultimul roman scris de Christie	Secretul casei dintre lauri	Tommy and Tuppence
1975	Curtain ultima parte a lui Poirot, scrisă cu patru decenii în urmă	Cortina	Hercule Poirot Arthur Hastings
1976	Sleeping Murder ultima parte a lui Miss Marple, scrisă cu patru decenii în urmă	Misterul crimei fără cadavru	Miss Marple

Colecții de povestiri scurte

1924 Poirot Investigates (povestiri scurte: 11 în Marea Britanie, 14 în Statele Unite ale Americii)
1929 Partners in Crime (15 povestiri scurte; avându-i ca protagoniști pe Tommy și Tuppence)
1930 The Mysterious Mr. Quin (12 povestiri scurte; avându-l ca protagonist pe Mr. Harley Quin)
1932 The Thirteen Problems (13 povestiri scurte; având-o ca protagonistă pe Miss Marple, cunoscută și sub numele de The Tuesday Club Murders în Statele Unite ale Americii)
1933 The Hound of Death (12 povestiri scurte - doar în Marea Britanie)
1934 The Listerdale Mystery (12 povestiri scurte - doar în Marea Britanie)
1934 Parker Pyne Investigates (12 povestiri scurte, personajele principale fiind Parker Pyne și Ariadne Oliver,cunoscută și sub numele de Mr. Parker Pyne, Detective în Statele Unite ale Americii
1937 Murder in the Mews (4 povești de lungimea unor nuvele; avându-l ca personaj principal pe Hercule Poirot,cunoscută și sub numele de Dead Man's Mirror în Statele Unite ale Americii)
1939 The Regatta Mystery and Other Stories (9 povestiri scurte - doar în Statele Unite ale Americii)
1947 The Labours of Hercules (12 povestiri scurte; avându-l ca personaj principal pe Hercule Poirot)
1948 The Witness for the Prosecution and Other Stories (11 povestiri scurte - doar în Statele Unite ale Americii)
1950 Three Blind Mice and Other Stories (9 povestiri scurte - doar în Statele Unite ale Americii)
1951 The Under Dog and Other Stories (9 povestiri scurte - doar în Statele Unite ale Americii)
1960 The Adventure of the Christmas Pudding (6 povestiri scurte - doar Marea Britanie)
1961 Double Sin and Other Stories (8 povestiri scurte - doar în Statele Unite ale Americii)
1971 The Golden Ball and Other Stories (15 povestiri scurte - doar în Statele Unite ale Americii)
1974 Poirot's Early Cases (8 povestiri scurte, cunoscute și sub numele de Hercule Poirot's Early Cases în Statele Unite ale Americii)
1979 Miss Marple's Final Cases and Two Other Stories (8 povestiri scurte - doar în Marea Britanie)
1991 Problem at Pollensa Bay and Other Stories (8 povestiri scurte- doar în Marea Britanie)
1997 The Harlequin Tea Set (9 povestiri scurte - doar Statele Unite ale Americii)
1997 While the Light Lasts and Other Stories (9 povestiri scurte- doar în Marea Britanie)

Romane scrise sub pseudonimul Mary Westmacott1930 Giant's Bread

1934 Unfinished Portrait
1944 Absent in the Spring
1948 The Rose and the Yew Tree
1952 A Daughter's a Daughter
1956 The Burden

Piese de teatru

1930 Black Coffee
1943 And Then There Were None
1945 Appointment with Death
1946 Murder on the Nile/Hidden Horizon
1951 The Hollow
1952 The Mousetrap
1953 Witness for the Prosecution
1954 Spider's Web
1956 A Daughter's a Daughter (Scrisă la sfârșitul anilor 1930, revizuită o singură dată și nepublicată dar transformată în anul 1952 în romanul lui Mary Westmacott)
1958 Verdict
1958 The Unexpected Guest
1960 Go Back for Murder
1962 Rule of Three (Compusă din Afternoon at the Seaside, The Rats și The Patient)
1972 Fiddler's Three (Scrisă original ca Fiddler's Five și nepublicată)
1973 Akhnaton (Scrisă în 1937)
2003 Chimneys (Scrisă în 1931, dar nerevizuită de 72 de ani și nepublicată)

Teatru radiofonic

1937 The Yellow Iris (Bazată pe o scurtă poveste cu același nume)
1947 Three Blind Mice (Piesa lui Christie, The Mousetrap, a fost bazată pe această piesă radio)
1948 Butter In a Lordly Dish
1954 Personal Call

Teatru de televiziune

1937 Wasp's Nest (Bazată pe o scurtă poveste cu același nume)

Non-ficțiune

1946 Come, Tell Me How You Live
1977 Agatha Christie: An Autobiography

Alte opere publicate

1925 The Road of Dreams (Poezii)
1965 Star Over Bethlehem and other stories (Povești și poezii creștine)
1973 Poems

Opere realizate în colaborare

1930 Behind The Screen. Un serial radio scris împreună cu Hugh Walpole, Dorothy L. Sayers, Anthony Berkeley, E. C. Bentley și Ronald Knox de la Detection Club. Carte publicată în 1983 în The Scoop and Behind The Screen.
1931 The Scoop. Un serial radio scris împreună cu Dorothy L. Sayers, E. C. Bentley, Anthony Berkeley, Freeman Wills Crofts și Clemence Dane de la Detection Club. Carte publicată în 1983 în The Scoop and Behind The Screen.
1931 The Floating Admiral. O carte scrisă împreună cu G. K. Chesterton, Dorothy L. Sayers și alți membri de la Detection Club.
1956 Towards Zero (O piesă dramatică de teatru a romanului din 1944 scris cu Gerard Verner)