Mănăstirea Voroneț și mesajul ezoteric din pictura bizantină

Mănăstirea Voroneț e cea mai faimoasă dintre ctitoriile lui Ștefan cel Mare, un monument aflat și pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Frescele sale vorbesc despre rafinatele cunoștinte ezoterice ale teologilor medievali moldoveni și despre talentul artistic al meșterilor anonimi.

Exteriorul bisericii mănăstirii

Voronețul e la 5 kilometri de Gura Humorului, județul Suceava, iar din 1991 și-a reluat și activitatea monahală întreruptă vreme de câteva sute de ani. A fost ridicat în 1488, în doar trei luni și trei săptămâni, la sfaturile lui Daniel Sihastrul, pe locul unui schit din lemn ce îl adăpostise pe celebrul ascet. Momentul, mitologizat, al întâlnirii dintre Ștefan cel Mare și Daniel Sihastrul e consemnat și în cronica lui Ion Neculce. Domnitorul a împropietărit mica mănăstire cu recoltele și forța de muncă a trei sate și cu alte posesiuni aducătoare de venit.

Pridvorul închis a fost adăugat în timpul domniei lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan. Pereții au rezervat ferestrelor spații infime pentru a lăsa o suprafață cât mai mare de expresie la dispoziția picturii.

Fresca Judecății de Apoi, cea mai valoroasă pictură murală din România

Pe peretele vestic e figurată Judecata de Apoi, pe cel sudic: Sfantul Gheorghe (hramul manastirii), Geneza, Acatistul Maicii Domnului și viețile sfinților Nicolae și Ioan cel Nou, iar pe cel nordic: Vămile Văzduhului.
Pictura exterioară, păstrată de pe vremea lui Ștefan, e opera Mitropolitului Grigorie Roșca și a mai multor meșteri anonimi.
Fresca Judecății de Apoi de pe peretele vestic e atât de impresionantă din punct de vedere pictural și de coerentă din punct de vedere teologic încât a ajuns să fie comparată cu creația lui Michelangelo din Capela Sixtină, realizata aproape concomitent. Este, în tot cazul, cea mai elocventă tratare a temei apocaliptice din spațiul creștinismului răsăritean. Detaliile ei trădează o excepțională informație ezoterică la care erudiții monahi moldoveni au avut acces, și pe care au ținut să o înfățișeze credincioșilor, cu o pioasă respectare a canoanelor ortodoxe.

Sfânta Treime, prezentată pe un plan vertical

Cu toată această scrupulozitate în respectarea canoanelor, originalitatea nu lipsește: sunt figurați ca personaje negative cuceritorii otomani, în timp ce purtătorii de veșminte populare românești se amestecă nestingheriți printre figurile emblematice ale Sfintelor Scripturi, cu tulnice, marame, ștergare sau haine boierești.
Impresionant este modul în care teologii medievali au putut sintetiza capitole întregi din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, din revelația lui Daniel sau din alte texte sacre într-un singur tablou elocvent.

Ctitorii sunt figurați în rândul armatelor de sfinți

Compoziția Judecății de Apoi de la Voroneț e organizată pe cinci planuri orizontale, dar trecerea dintre acestea rămâne aproape neobservată la o primă privire în comparație cu ruptura izbitoare între emisferele simbolice de-a stânga și de-a dreapta, marcate cromatic prin râul de foc ce izvorăște de la picioarele Tronului Judecătorului.
În planul cel mai de sus, chiar sub cornișa de sub acoperișului de șindrilă, sub un brâu cu motive populare ce delimitează tabloul, se află reprezentarea Tatălui. Îngerii deschid Porțile Împărăției, dezvăluind Chipul Creatorului în slavă, înconjurat de un curcubeu circular. Turistul neavizat e șocat să descopere în imediata apropiere a Domnului figurarea celor douăsprezece zodii, dar mesajul ezoteric e limpede. Din cele două laturi ale picturii, doi îngeri strâng constelațiile de pe bolta cerească asemeni sulurilor unui pergament. Teologii medievali nu neagă așadar ocultul, tot așa cum nu neagă existența Diavolului, figurat și el în frescă, dar țin să sublinieze diferența dramatică dintre veacul acesta și veacul ce va să vie, cel al instaurării Împărăției lui Dumnezeu.

Cornișa acoperișului din șindrilă

În centrul celui de-al doilea plan pictural se află a doua persoană a Sfintei Treimi, Iisus Hristos, asezat pe tronul de domnie, flancat de Fecioara Maria și de Sfântul Ioan, respectiv de sfinții care iau parte la Judecată. Primul rând al asistenței e ocupat de o parte și de alta de cei 12 apostoli.
În centrul celui de-al treilea plan pictural e figurat Sfântul Duh, sub forma în care a apărut la Botezul Domnului din Râul Iordanului, a unui porumbel alb. Din tronul Său iese și mâna care ține balanța pe care sunt cântărite sufletele. De o parte și de alta, îngerii și diavolii se înfruntă pentru a înclina talgerele acestei cumpene.

Iisus Hristos, Judecătorul

Motivul imagistic al râului de foc a fost reluat aproape un secol mai târziu și pe unul din pereții mănăstirii Humor din apropiere, aproape în aceeași formă grafică. La limita dintre cele două lumi, dar figurat în stânga râului de foc stă prorocul Moise, reprezentat cu aură de sfânt și ținând în mână un pergament cu profeția venirii Mântuitorului ce avea să împlinească Vechiul Testament.

Un moment ce a marcat mentalul medieval: asediul Constantinopolului de către turci

În fața lui Moise se prezintă grupuri de iudei și pagani îngroziți. Păcătoșii prezentați în timpul luptei date pentru înclinarea balanței între îngeri și diavoli sunt goi, asemeni lui Adam și Evei din reprezentările clasice ale Genezei în bisericile românești. În stilul picturii naive religioase e accentuat în desen pântecul, ca simbol al umanității primare care domină personajul. Dar cuplul primordial a depășit acest stadiu în viziunea escatologică a lumii creștine. Prin urmare, Adam și Eva sunt prezentați la sfârșitul istoriei asemeni patriarhilor, cu aură de sfinți. Cei doi și-au ispășit păcatul originar și după o așteptare care a durat cât întreaga poveste a umanității îngenunchează bătrâni și smeriți de o parte și de alta a tronului Duhului Sfânt, simbolizat de porumbelul alb. Două interesante diagonale simbolice se realizează privind cele două perechi care încadrează tronul Mântuitorului și al Duhului Sfânt. În planul superior, Maica Domnului, purtând veșminte care diferă doar prin nuanță (purpura regală) de cele ale Evei, simbolizează cinstirea supremă pe care o atinge în calitatea sa de arhetip al femeii. Judecând după așezarea personajelor, nici măcar apostolii, sfinții, profeții, arhanghelii sau, pentru a cita o binecunoscută cântare bisericiească, heruvimii sau serafimii, nu se bucură de o asemenea cinstire și, putem presupune, nici de un nivel comparabil de cunoaștere revelată. Iată deci, o singură imagine care trimite în desuetudine tezele privitoare la misoginismul manifest în lumea ortodoxă.

Uciderea Fiarei și osândiții

Cea de-a doua diagonală este cea realizată între Adam și Sfântul Ioan, între cel ce a căzut din neascultare pentru că a gustat din Pomul Cunoștinței și cel căruia i s-au dezvăluit tainele sfârșitului acestei lumi și sensul lor ezoteric. (Să nu uităm că in Apocalipsa (cap 10), îngerul îi cere lui Ioan să mănânce cartea conținând profeții și să nu scrie o parte din cele dezvăluite).

Râul de foc al damnaților

Un deosebil impact vizual are și grupul de sfinți cu aureole aurii adunați dincolo de zidul cu nestemate al Împărăției. În fruntea lor, Sfântul Petru identificabil după cheia pe care o poartă în mână. Așezarea simbolică a Fecioarei Maria de-a dreapta lui Iisus Hristos, în planul imadiat inferior celui ocupat de Dumnezeu Tatăl e întărită și de reprezentarea sa-i spunem geografică din cel de-al cincilea plan al tabloului, în centrul Împărației, pe un tron flancat de îngeri și de cel căruia Mântuitorul i-a promis că va deveni primul cetățean al Raiului – tâlharul de pe cruce. În apropierea lor sunt reprezentați patriarhii, purtând în brațe numerosii urmasi cu care au fost binecuvantati.

Ștefan cel Mare și Petru Rareș, integrați în armata sfinților

În râul de foc se mistuie păcătoșii, ereticii și închinătorii la idoli, în timp ce Diavolul e așezat pe un balaur cu două capete, purtând o cupă neagră în mâna dreaptă. Dincolo de râul de foc apele și pământul antropomorfizate eliberează împreună cu fiarele sălbatice (elefanți, lei, lupi, pești, caracatițe dragoni și bestii mitologice) pe muritorii (figurați în veșmite de îngropăciune asemeni mumiilor) pieriți în naufragii sau în felurite dezastre.

Mântuitorul e încadrat în altă reprezentare de Fecioara Maria și de Ioan, Evanghelistul

Inițial, intrara în biserică se făcea prin pronaos. Erau păstrate astfel cele trei componente de bază ale arhitecturii bizantine: pronaos, naos și altar. Dar ulterior a fost adăugat pridvorul cu faimosul perete vestic pe care se află pictura Judecății de Apoi, fără nicio altă spărtură pentru iluminat, intrarea făcându-se printr-o ușă laterală dinspre Sud. Pe acest din urmă perete întâlnim cel mai abundent celebra culoare cunoscută ca albastru de Voroneț – un misterios pigment natural care trece de la albastru la verde în funcție de umiditatea ambientului. Pictura de pe peretele nordic este cea mai deteriorată, fiind expusă intemperiilor, în special viscolului, un fenomen curent iarna în acest ținut.

Arborele lui Esau și celebrul albastru de Voroneț

Zidul masiv care împrejmuiește mănăstirea asaltată de turiști tot timpul anului e de dată recentă, având între altele și rolul de a proteja prețioasa pictură. Se creează o notă în plus de mister pentru vizitator care nu poate vedea celebra mănăstire din depărtare ci doar după ce pășește dincolo de poarta de intrare. Arborii uriași cu coroană bogată plantați de-a lungul acestui zid maschează complet locașul de cult, astfel încât ne-a fost imposibil să obținem o imagine panoramică decentă, atât de pe versantul estic, cât și de pe cel vestic al lanțului muntos care îl înconjoară. Oricum, din păcate nici nu există trasee turistice sau măcar poteci care să permită accesul la asemenea locații, așa cum ar fi normal în cazul unui monument de o asemenea valoare, escalada făcându-se în funcție de imaginația sau condiția fizică a fiecăruia. Chiar și foișorul de observație existent cândva pe versantul vestic, și la care se mai poate ajunge printre curțile localnicilor a fost dezafectat ca o dovadă elocventă de dezinteres față de promovarea unui obiectiv turistic românesc de primă importanță.
Fotografierea în interiorul bisericii mănăstirii este interzisă.

Sursa - Victor Grigore, webphoto.ro

Parisul sub ape- iunie 2016

La inceputul lunii iunie 2016, in Paris, apele Senei au inregistrat cresteri spectaculoase din cauza ploilor torentiale, atingand valori record de 6,10 metri. Timp de cateva zile, traficul a fost blocat si statiile de metrou au fost inchise. Luvrul a fost si el inchis, iar in jur de 250.000 de piese de arta au fost mutate din subsolurile muzeului pentru nu fi afectate de ape. In tot acest timp parizienii si turistii care au avut drum pe acolo au imortalizat momentele ingrozitoare cu care Parisul nu s-a mai confruntat de ani de zile. Vanna Santoro este una dintre fotografii care a susprins clipele inundate ale Parisului. Sa vedem cum s-a vazut totul, in imagini alb-negru.

 

Sursa - Toxel Magazine

Rainbow - I Surrender

IKE QUEBEC - Easy, Don't Hurt

Balada contemporana - de Vali Zavoianu

De pe-o frunză de mălină,

Într-o rază de lumină,

A alunecat spăşită

O furnică prea grăbită.

Căutând un drum spre casă

Peste pajiştea cea deasă,

Trăncănind ea singurică

Despre greiere adică.

Păi de ce sa zică el,

Un leneş şi un rebel,

Că ea nu e feminină

Când ea n-are nici o vină.

Că munceşte ca nebuna

Toată toată săptămâna.

Şi de ce zică frate

Că ea-i toantă şi nu poate

Să meargă la coafor,

Să fie ca un bujor.

O avea şi el dreptate

Că n-am timp să fac chiar toate.

Dar când vine seara oare

Şi cere blajin mâncare,

Atunci de ce nu contează

Că ea nu se coafează?

E un leneş, un rebel,

Dar mi-e tare drag de el.

Că de n-aş fi pe pământ

Ar mânca aer şi vânt.

Cum mergea aşa grăbită,

O idee inedită

I se înfiripă-n minte:

Ce-ar fi să ... să se alinte

Şi să se mai coafeze

Doar să-l impresioneze,

Să devină feminină,

Ia să vezi atunci vecină!

Acum râde-n sinea ei

Că îi vin aşa idei.

Şi pe urmă se gândeşte

Că ea chiar...chiar îl iubeşte,

Şi pe seară chiar se jură

Că-i va face-o prăjitură.

Şi ştiţi voi de ce i-o face?

Dom"le...fiindcă-l place!

UB40 - Red Red Wine

Furtuni - fotografii de Mike Olbinski

Mike Olbinski e acel fotograf, pe care poate l-ai vazut prin filme, care alearga dupa furtuni cu aparatul de fotografiat in mana, fascinat de fulgere si de forta lor energetica. Olbinski lucreaza constant contra cronometru, cu expuneri lungi, ca sa surprinda sagetile de energie electrostatica si dansul lor de-a lungul cerului. Olbinski marturiseste ca a fost „obsedat de vreme” inca din copilarie, cand se uita cu orele, impreuna cu fratele lui, pe fereastra la furtuni. A facut primele fotografii cu nori in liceu, iar acum „goneste dupa furtuni”. Olbinski e norocos, din acest punct de vedere, pentru ca locuieste in Arizona, unde caldura vederii aduce furtuni musonice cu descarcari electrice, care provoaca aparitia unor nori spectaculosi, a furtunilor de praf si a fulgerelor pe care le poti admira in galeria de mai jos.

Sursa-Toxel Magazine

Memphis Slim ~ Beer Drinkin' Woman

Dealurile Moraviei

Marcin Sobasne ne prezinta un loc de o frumusete exceptionala din Europa. Moravia, situata in partea de sud a Cehiei, este o zona agricola de mare intindere, plina de culoare si surprize imbietoare. Zona este celebra pentru pamantul fertil care da oamenilor cele mai frumoase si gustoase roade. Marcin spune ca de fiecare data cand a ajuns in acest colt de lume, totul arata altfel. Culorile dealurilor se schimba mereu, iar iepurii, mistretii si caprioarele apar exact cand te astepti mai putin. Felul in care Marcin reuseste sa scoata in evidenta aceasta zona deluroasa, aparent banala, este spectaculos. Haideti sa vedem despre ce este vorba de fapt.

Sursa Toxel Magazine