Eagles - Eagles ( Full Album 1972)

“Eagles” is the debut studio album by the American rock band the Eagles. The album was recorded at London's Olympic Studios with producer Glyn Johns and released in 1972. The album was an immediate success for the young band, reaching No. 22 on the charts and going platinum. Three singles were released from the album, each reaching the Top 40: "Take It Easy" (number 12), "Witchy Woman" (number 9), and "Peaceful Easy Feeling" (number 22). The band, starting with this album, played a major role in popularizing the country rock sound.
The album was ranked number 368 on Rolling Stone magazine's list of the 500 greatest albums of all time published in 2012. The single "Take It Easy" is part of the Rock and Roll Hall of Fame "500 Songs That Shaped Rock and Roll". This album was slated for Quadraphonic release and even given a Quadraphonic catalog number but it was never released in that format.

“Eagles” este albumul de studio de debut al trupei americane de rock Eagles. Albumul a fost inregistrat la Olympic Studios din Londra cu producatorul Glyn Johns si lansat in 1972. Albumul a fost un succes imediat pentru tanara trupa, atingand locul 22 in clasamente si mergand pentru platina. Trei single-uri au fost lansate de pe album, fiecare atingand Top 40: “Take It Easy: (nr. 12), “Witchy Woman” (nr. 9) si “Peaceful Easy Feeling” (nr. 22). Trupa, incepand cu acest album, a jucat un rol major in popularizarea sunetului de country rock.
Albumul a fost clasat pe locul 368 in lista de la Rolling Stone magazine a celor 500 cele mai bune albume din toate timpurile, publicata in 2012. Single-ul “Take It Easy” este parte din Rock and Rool Hall of Fame “500 de cantece care au dat forma rock and roll-ului”. Acest album a fost programat pentru lansare quadrafonica si chiar a primit numar in catalogul quadraphonic, dar nu a fost lansat niciodata in acest format.

List of tracks

Side 1

1."Take It Easy"                                     3:34

2."Witchy Woman"                                4:10

3."Chug All Night"                                 3:18

4."Most of Us Are Sad"                         3:38

5."Nightingale"                                      4:08

Side 2

1."Train Leaves Here This Morning"   4:13

2."Take the Devil"                                  4:04

3."Earlybird"                                          3:03

4."Peaceful Easy Feeling"                    4:20

5."Tryin'"                                                2:54

Personnel

Eagles

Glenn Frey – vocals, guitars, slide guitar

Don Henley – vocals, drums

Bernie Leadon – vocals, guitars, banjo

Randy Meisner – vocals, bass guitar

Production

Gary Burden – art direction, design

Henry Diltz – photography

Glyn Johns – producer, engineer

Georges Bizet - Habanera (Carmen)

Piata pictata din Rotterdam

O piata de alimente din Rotterdam, Olanda, a fost impodobita cu o pictura murala incredibila, care se intinde pe o suprafata de nu mai putin de 3.345 de metri patrati. De fapt, cladirea pictata de artistii Arno Coenen si Iris Roskam, adaposteste mai mult decat o simpla piata: tot acolo se gaseste si un complex de apartamente, un sir intreg de restaurante care mai de care mai diverse, o scoala de gastronomie, precum si o parcare cu 1.200 de locuri. Lucrarea pictata de cei doi artisti poarta numele de „Cornucopia”, ‚cornul abundentei’ – iar asta descrie perfect atat pictura, cat si aerul locului. In piata se afla 100 de standuri cu produse proaspete, 15 magazine si 8 restaurante, iar toate acestea deservesc un complex nou de locuinte cu 228 de apartamente. V-ar placea sa locuiti aici?

Sursa - Toxel Magazine

Marin Sorescu

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

Poezia
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona,Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană. A fost un cautator de aur.

Proza
Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.

Distinctii

§  Premiul Academiei Române (1968, 1977)

§  Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970

§  Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970

§  "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978

§  Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983

§  Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate

§  Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)

Redactor sef
În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori

Către,

Șt. Aug. Doinaș, președinte de onoare al U.S.

Mircea Dinescu, președinte al U.S.

Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă;

Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice;

Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»);

Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni;

Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri».

Menționăm că laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roșca și de femeia de serviciu.

Ion Buzera

Valentin Bazaverde

Gabriel Chifu

Romulus Diaconescu

Marius Ghica

Sabin Gherman

Ion Lascu

George Popescu

Constantin Barbu.

Opera

1964 - Singur Printre Poeți

1965 - Poeme Sorescu

1966 - Moartea Ceasului

1966 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești

1967 - Poeme Sorescu

1968 - Iona

1968 - Tinerețea Lui Don Quijote

1969 - 80 Poezii - 80 Poesie

1969 - Lirice Pasternac

1969 - Teoria Sferelor De Influență

1970 - Paraclisierul

1970 - Tușiți

1970 - Unghi

1972 - Rame - Douăzeci Și Cinci De Poezii

1972 - Singur Printre Poeți

1972 - Suflete, Bun La Toate

1973 - 1980 - La Lilieci

1973 - Astfel

1973 - Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic

1974 - Setea Muntelui De Sare

1975 - Insomnii - Microeseuri

1975 - Norii

1976 - Descîntoteca

1976 - Matca - Piesă În Trei Acte

1976 - Poeme Sorescu

1976 - Starea De Destin

1977 - Trei Dinți Din Față

1978 - Sărbători Itinerante

1978 - Trei Dinți Din Față

1979 - Ceramică

1979 - Tinerețea Lui Don Quijote

1980 - Teatru Sorescu

1982 - Fîntîni În Mare

1982 - Viziunea Viziunii

1983 - La Muerte Del Reloj

1984 - Drumul Sorescu

1984 - Ieșirea Prin Cer

1985 - Tratat De Inspirație

1985 - Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare

1986 - La Lilieci

1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva

1987 - Apă Vie, Apă Moartă

1987 - Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor

1989 - Augustin Buzura Și - Drumul Cenușii

1989 - Ecuatorul Și Polii

1990 - 1993 - Poezii Sorescu

1991 - Poezii Alese De Cenzură

1992 - Vărul Shakespeare Și Alte Piese

1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare

1993 - Trei Dinți Din Față

1994 - Traversarea

1995 - Iona

1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor

1995 - Poemele Tuturor Tainelor

1996 - Din Grădina Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV

1996 - Moment Poetic

1996 - Poezii Sorescu

1996 - Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)

1997 - Puntea (Ultimele)

1998 - Diligența Cu Păpuși

1998 - Douăzeci Și Cinci De Poeme

1998 - Efectul De Piramidă

1999 - Japița - Inedit

1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal Inedit

2000 - Încoronare

2000 - Iona

2000 - Scrinteala Vremii

2002 - 2006 - Opere Sorescu

2003 - Iona

2003 - Parodii - Fabule - Epigrame

2003 - Unde Fugim De-Acasă?

2003 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2

2004 - Bile Și Cercuri

2004 - Ceramică

2004 - Iona

2005 - Între Linii

2005 - Iona Și Alte Două Piese

2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic

2006 - Poezii Sorescu

2006 - Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar

2006 - Teatru Sorescu

2006 - Trei Dinți Din Față

2009 - Trei Dinți Din Față

2010 - La Lilieci

Este prezent în:
§  Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Boala

Doctore, simt ceva mortal

Aici, in regiunea fiintei mele

Ma dor toate organele,

Ziua ma doare soarele

Iar noaptea luna si stelele.

 

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer

Pe care pana atunci nici nu-l observasem

Si ma trezesc in fiecare dimineata

Cu o senzatie de iarna.

 

Degeaba am luat tot felul de medicamente

Am urat si am iubit, am invatat sa citesc

Si chiar am citit niste carti

Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,

Am fost bun si-am fost frumos...

 

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore

Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.

Cred ca m-am imbolnavit de moarte

Intr-o zi

Cand m-am nascut.

 

In groapa cu cuvinte 

Ma aflu-n groapa cu cuvinte,

În care nu te joci:

Nu-s numai lei, ca la Samson,

Ci tigri, lupi si foci.

 

Racnesc la ele, le lovesc

Cu pumnul peste falca,

Dar ele iarasi se reped

Si-mi smulg câte o halca.

 

Ca într-o apa ma scufund,

Cu cât mai mult ma-ncaier,

Ci sufletul eu vi-l trimit

Prin bulele de aer.

 

Iar daca într-o zi cu soare

Voi disparea de tot:

Catati-ma-n acele vorbe

Care se ling pe bot.

 

Trebuiau sa poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe.

Ca o barba nepieptanata de crai.

Si niste ape ca niste copaci curgatori

În care luna îsi avea cuibar rotit.

 

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli

Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,

Stefan cel Mare,

Sau mai simplu : ciobani si plugari,

Carora le placea sa spuna

Seara în jurul focului poezii -

"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

 

Dar fiindca auzeau mereu

Latrînd la stîna lor cîinii,

Plecau sa se bata cu tatarii

Si cu avarii si cu hunii si cu lesii

Si cu turcii.

 

În timpul care le ramînea liber

Între doua primejdii,

Acesti oameni faceau din fluierele lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,

De curgeau doinele la vale

Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei

Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei

Si ai altor tari românesti.

 

Au mai existat si niste codri adînci

Si un tînar care vorbea cu ei,

Întrebîndu-i ce se tot leagana fara vînt ?

 

Acest tînar cu ochi mari,

Cît istoria noastra,

Trecea batut de gînduri

Din cartea cirilica în cartea vietii,

Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,

ai iubirii,

Care îi ieseau mereu fara sot.

 

Au mai existat si niste tei,

Si cei doi îndragostiti

Care stiau sa le troieneasca toata floarea

Într-un sarut.

 

Si niste pasari ori niste nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi si miscatoare sesuri.

 

Si pentru ca toate acestea

Trebuiau sa poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus

Eminescu.

Neil Young - Old Man

Pictura Mihai Olteanu

Whitesnake - Trouble (Full album 1978)

“Trouble” is the first studio album from British hard rock band Whitesnake, led by former Deep Purple vocalist David Coverdale. It reached No. 50 on the UK Albums Chart when it was released in October 1978. This followed the 4 track EP Snakebite, later available in the US as an import album from continental Europe.
This album also features for the first time Coverdale's former bandmate in Deep Purple Jon Lord.
The album was recorded at Central Recorders Studio in London during the summer of 1978. Martin Birch produced the album, which was recorded and mixed in ten days.
According to Coverdale, one of the reasons the album was called "Trouble", was because his first child was born during the album's recording.

“Trouble” (Necaz) este primul album de studio al trupei britanice de hard rock Whitesnake, condusa de fostul vocalist de la Deep Purple, David Coverdale. A atins locul 50 in UK Albums Chart cand a fost lansat in octombrie 1978. Lansarea a urmat dupa EP-ul de 4 piese “Snakebite”, care a fost disponibil in Statele Unite ca album de import din Europa continental.
Acest album il are pentru prima data si pe fostul coleg al lui Coverdale de la Deep Purple, Jon Lord.
Albumul a fost inregistrat la Central Recorders Studio in Londra in timpul verii 1978. Martin Birch a produs albumul, care a fost inregistrat si mixat in 10 zile.
Conform lui Coverdale, unul din motivele pentru care albumul s-a numit “Trouble”, a fost ca primul lui copil s-a nascut in timpul inregistrarii albumului.

List of tracks

Side one

"Take Me with You" (David Coverdale, Micky Moody) – 4:45

"Love to Keep You Warm" (Coverdale) – 3:44

"Lie Down (A Modern Love Song)" (Coverdale, Moody) – 3:14

"Day Tripper" (John Lennon, Paul McCartney) – 3:47 (The Beatles cover)

"Nighthawk (Vampire Blues)" (Coverdale, Bernie Marsden) – 3:39

Side two

"The Time Is Right for Love" (Coverdale, Moody, Marsden) – 3:26

"Trouble" (Coverdale, Marsden) – 4:48

"Belgian Tom's Hat Trick" (Moody) – 3:26

"Free Flight" (Coverdale, Marsden) – 4:06

"Don't Mess with Me" (Coverdale, Moody, Marsden, Neil Murray, Jon Lord, Dave Dowle) – 3:25

Personnel

David Coverdale – lead and backing vocals

Micky Moody – guitar, backing vocals

Bernie Marsden – guitar, lead vocals on track 9, backing vocals

Neil Murray – bass guitar

Jon Lord – keyboards

Dave Dowle – drums 

Rolling Stones - Wild Horses

Childhood living is easy to do

The things you wanted I bought them for you

Graceless lady you know who I am

You know I can't let you slide through my hands

Wild horses, couldn't drag me away

Wild wild horses couldn't drag me away

I watched you suffer a dull aching pain

Now you decided to show me the same

No sweeping exits or off stage lines

Could make me feel bitter or treat you unkind

Wild horses, couldn't drag me away

Wild wild horses couldn't drag me away

I know I've dreamed you a sin and a lie

I got my freedom but I don't have much time

Faith has been broken tears must be cried

Let's do some living after we die

Wild horses, couldn't drag me away

Wild wild horses we'll ride them someday

Wild horses, couldn't drag me away

Wild wild horses we'll ride them someday

Oleg Danovski

9 februarie 1917 în Ucraina – 21 octombrie 1996
Dansator şi coregraf român, întemeietorul şcolii româneşti de balet modern, fondatorul şi directorul primului teatru de balet din România, instituţie care astăzi îi poartă numele - Teatrul Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” din Constanţa.

A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balşoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese şi recunoaştere fără precedent în străinătate.
Cel care avea să fie supranumit Sfinxul Slav s-a născut în localitatea Vosnesensk, din Ucraina, dar avea origini germane: tatăl său, von Hildenbrand, aparţinea unei familii de baroni aduse de Petru cel Mare din Germania. În timpul Revoluţiei din Octombrie acesta a luptat ca ofiţer împotriva bolşevicilor, fapt care l-a determinat să o trimită pe soţia sa, Juliette, la Cernăuţi. Din 1920, ea s-a angajat ca maestră de balet la Teatrul din Cernăuţi, astfel încât Oleg Danovski a crescut de mic într-un mediu artistic. Iniţial, a dovedit o înclinaţie specială pentru vioară, instrument pe care l-a studiat timp de 7 ani. Ulterior s-a dedicat dansului. La 14 ani a ales să fugă la Bucureşti cu o elevă de-a mamei sale. După o perdioadă de lipsuri, în care a dormit în parcul Cişmigiu şi a mâncat doar pâine şi apă, s-a angajat ca balerin la Teatrul Cărăbuş. Foarte curând avea să devină prim solist, acceptând provocarea de a-l înlocui pe balerinul care se îmbolnăvise. Remarcabila sa evoluţie la premieră i-a adus supranumele de Sfinxul Slav.
Cu Mihai Brediceanu

La 17 ani devenea cel mai tânăr coregraf din lume, activând o vreme la Teatrul Evreiesc, unde a studiat regia cu Iacob Sternberg. Apoi s-a angajat ca solist la Opera din Bucureşti, unde a început să monteze spectacole remarcabile. A avut privilegiul să colaboreze cu mari artişti ai vremii precum Josephinne Backer sau Boris Kneazev - pedagog care formase şi iluştrii dansatori ai Operei de la Paris. Celebrul Robert Helpmann l-a invitat să monteze la Londra Lacul lebedelor - capodopera sa fiind printre cele mai bune montări cunoscute. Şi-a format un ansamblu de 150 de balerini, iar în 1949 a devenit decanul Academiei de balet. A militat pentru separarea Baletului de Operă, fără succes. În cele din urmă a solicitat pensionarea de la Teatrul din Bucureşti, dar a fost refuzat. În 1978, în drum spre Varna, unde urma să jurizeze un festival internaţional de balet, a făcut un popas la Constanţa, unde s-a întâlnit cu directorul Teatrului de revistă „Fantasio“, Aurel Manolache, care i-a propus o colaborare. Oleg Danovski l-a convins să înfiinţeze o secţie de balet a Teatrului Fantasio: „Ansamblul de balet clasic şi contemporan“, iniţial constituit din tineri absolvenţi ai liceelor de coregrafie din Bucureşti şi Cluj, primul spectacol montat fiind „Chopiniana“. Aici Oleg Danovski a montat trilogia ceaikovskiană „Lacul lebedelor“, „Frumoasa din pădurea adormită“ şi „Spărgătorul de nuci“. Prin legăturile sale cu impresarul german Landgraff, renumele balerinilor români a depăşit pentru prima oară graniţle ţării, iar turneul anual în Germania al Teatrului de Balet din Constanţa are o tradiţie care continuă şi astăzi.

Câteva dintre spectacolele care poartă amprenta geniului coregrafic al lui Oleg Danovski sunt „Spărgătorul de nuci“, „Lacul lebedelor“, „Cenuşăreasa“, „Giselle“, „Rapsodia de Enescu“ sau „Chopiniana“. Ultimul său spectacol, creat cu puţin înainte de moarte, în 1996, a fost „Crăiasa zăpezilor“. Deşi grav bolnav, Oleg Danovski a reuşit să-l monteze în doar două săptămâni.
În 1990, prin hotărârea ministrului culturii, Andrei Pleşu, excepţionala instituţie constănţeană fondată de Oleg Danovski îşi câştiga în sfârşit autonomia, sub numele „Teatrul de Balet Oleg Danovski“. La 8 ani de la moartea maestrului, şi în profund dezacord cu eforturile sale şi aspiraţia ca baletul să beneficieze de o instituţie de sine stătătoare, Teatrul de Balet a fost desfiinţat, fiind comasat cu Opera prin hotărârea nr. 151 din 2004 a Direcţiei de Cultură a Consiliului Judeţean Constanţa. Din 2010, Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ a intrat în administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

„Judecând după nenumăratele runde de aplauze care-au recompensat performanţa Ansamblului de Balet Fantasio din Constanţa, mai bine de-atât ar fi inimaginabil. Un lucru e cert: corpul de balet a fost adus la o ţinută atât de înaltă încât ar putea servi ca exemplu pentru câteva ansambluri germane.“ [Westphalien Blatt, 21 noiembrie 1980]
„Giselle, Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci – trei spectacole de balet în versiunea unor super-dansatori conduşi de un superMAG: Oleg Danovski.“ [Zollern-Alb Kurier, 19 decembrie, 1983]
„Oleg Danovski a creat o viguroasă şi extrem de inspirată punere în scenă a etern-generoasei teme a îndrăgostiţilor din Verona. Foarte rar în secolul nostru un balet a cucerit arena internaţională aşa cum a făcut-o această versiune.“ [Allgemeine Zeitung, 1 decembrie 1993]

Jules Verne

Jules Verne (8 februarie 1828 - 24 martie 1905) a fost un scriitor francez şi un precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării.

Jules Verne s-a născut la Nantes, fiu al unui procuror, Pierre Verne şi al soţiei sale, Sofia. Fiind cel mai mare din cei cinci copii ai familiei, el şi-a petrecut copilăria acasă cu părinţii săi, pe o insulă vecină cu Râul Loara. La vârsta de 9 ani, a fost trimis la şcoală, la Liceul Nantes. Jules a studiat Latina, pe care a folosit-o în povestirea sa scurtă, Le Mariage de Monsieur Anselme des Tilleuls (mij. anilor 1850).

După ce a terminat studiile de la liceu, Verne a plecat la Paris, pentru a-şi continua studiile.
In 1848, împreună cu Michel Carre, a început să lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Când tatăl lui Jules Verne a aflat că fiul său scria şi compunea mai mult decât învăţa pentru Drept, i-a întrerupt sprijinul financiar.

În perioada aceasta s-a întâlnit cu autori de reputaţie, cum ar fi Alexandre Dumas şi Victor Hugo, care i-au dat nişte sfaturi foarte bune. Însă cea mai mare realizare pe plan personal a lui Jules Verne a fost căsătoria sa cu Honorine de Viane Morel, o văduvă cu două fiice. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1857. Ajutat de optimismul şi încurajările ei, Jules Verne a continuat să scrie şi să caute activ un editor ce ar fi putut să-i publice cartea.

Pe 4 august 1861 s-a născut copilul lor, Michel Jean Pierre Verne. A fost descris de către tatăl său ca un enfant terrible (un copil teribil). Trecând peste obiecţiile exprimate de Jules Verne, el s-a căsătorit în secret cu o actriţă, cu care a avut doi copii. Un moment semnificativ în viaţa literară a lui Jules Verne l-a constituit apariţia lui Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanţi editori francezi, care a mai publicat operele lui Victor Hugo, George Sand, Erckmann-Chatrian şi mulţi alţii.

Când s-au întâlnit, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani, şi de atunci până la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor şi editor. Imediat după această întâlnire norocoasă Verne a publicat romanul Călătorie spre centrul Pământului (1864). Au urmat:
De la terre à la lune - De la Pământ la Lună (1865)
Vingt Mille Lieues sous les mers - 20.000 de leghe sub mări (1869)
Le tour du monde en quatre-vingts jours - Ocolul Pământului în 80 de zile (1873).

Fratele său, Paul Verne, a contribuit la Ediţia Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adăugat operele colecţiei de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în 1874. Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse în 148 de limbi. Anul 2005 a fost anul centenarului morţii scritorului marcat în Franţa şi în alte ţări francofone, printre care şi România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.

Patru din romanele sale evocă România:
Kéraban le têtu, 1882
Claudius Bombarnac, 1891
Le Château des Carpathes, 1892 (cel mai cunoscut, pentru că întreaga acţiune se petrece în Transilvania)
Le beau Danube jaune, 1901

În cartea Pe urmele lui Jules Verne în România, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 şi 1884 Jules Verne ar fi fost în relaţii intime cu o anume Luiza Müller, originară din România, mai precis din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti şi apoi la Braşov şi, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutrierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul "Castelul din Carpaţi".