Grand Funk Railroad - The Locomotion

Stephen Wilkes a surprins sufletul Chinei

Seria „China veche si noua”, a fotografului Stephen Wilkes, vorbeste despre una dintre cele mai interesante si mai contrastante tari din lume. Celebrul fotograf a reusit sa surprinda atat peisajele naturale exceptionale ale Chinei, cat si ruinele perioade de comunism acerb (fabrici, combinate, uzine, aproape dezafectate), fara sa uite nici de perioada actuala de dezvoltare economica, in care peisajele s-au umplut de zgarie-nori. Fotograful are in spate o cariera de doua decenii, numeroase premii si onoruri, cinci expozitii de anvergura in ultimii cinci ani si, mai mult decat orice, renumele de a fi unul dintre cei mai titrati fotografi contemporani. Fotografiile sale au fost publicate in reviste precum Vanity Fair, Sports Illustrated, Time, Life Magazine si The New York Times Magazine.

Sursa - Toxel Magazine

Premiera operei Don Carlos de Giuseppe Verdi

Don Carlos este o operă, prezentată în diverse versiuni, de Giuseppe Verdi, după un libret de Josephe Méry și Camille du Locle, bazat pe piesa omonimă de Friedrich von Schiller. Versiunea originală (în limba franceză) a avut 5 acte, spre deosebire de versiunea ulterioară, în limba italiană, restrânsă la 4 acte.

Premiera operei a avut loc la “L'Opéra de Paris” în ziua de 11 martie 1867. In sala se afla imparatul Napoleon al III-lea si imparateasa Eugenie, precum si multi curteni si membri ai corpului diplomatic.

Actualmente se prezintă predominant o altă versiune, tot în italiană, dar în 5 acte, versiune revizuita si prezentata prima data la Teatro alla Scala din Milano in 1884, la 10 ianuarie.

Durata operei: circa 4 ore. Primul spectacol la Paris. Locul și perioada de desfășurare a acțiunii: Franța (actul 1) și Spania (restul actelor), în jurul anului 1560.

Personajele principale

·         Regele Filip al II-lea al Spaniei, personaj istoric real (bas)

·         Don Carlos, fiul său, infant al Spaniei (tenor)

·         Rodrigues (Rodrigo), marchiz (mai târziu duce) de Posa, prietenul lui Don Carlos (bariton)

·         Elisabeta de Valois, fiica regelui Franței, mai târziu regina Spaniei (soprană)

·         Prințesa Eboli, damă la curtea Elisabetei (mezzosoprană)

·         Marele Inchizitor (bas)

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta-Grecia, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.
Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez.

Aceasta sfanta a vietuit in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant.
Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor.

Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, părul meu să devină pădure de copaci."
Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta. Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII. Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se afla un nr. de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 m, unii dintre ei avand o grosime de peste 1 m. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona.
Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.
Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeie l-a acuzat pe "Teodor" ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ?

In 2003, la cel de-al 4-lea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Univ. din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia"minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.

Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa cm, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.
S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu".

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse.  
Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987).
Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului" (1992).
Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului" (1986).
Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993).

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii."

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de  cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii f. puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu f.bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).

Sursa - http://ziarullumina.ro/biserica-din-acoperisul-careia-a-crescut-o-padure

Ultimul film cu Stan și Bran

Românii i-au numit Stan și Bran, folosind două dintre cele mai vechi și populare nume autohtone din perioada anilor 1920. În realitate se numeau Stanley Laurel (Stan) și Oliver Hardy (“Ollie”) și au bucurat (și încă mai bucură) oamenii din toate colțurile lumii. Ultima lor filmare datează din anul 1956. O filmare neconvențională, realizată acasă la Stan, în care, dincolo de zâmbete, cei doi sunt greu de recunoscut.

Și o fotografie realizată cu aceeași ocazie.

În 1957, Bran avea să se stingă din viață. Stan avea să își urmeze prietenul de o viață opt ani mai târziu (în 1965).

Tom Waits - All The World Is Green

Tom Waits - Vocal, Acoustic Guitar

Larry Taylor - Bass

Matt Brubeck - Cello

Colin Stetson - Clarinet

Bent Clausen - Marimba

I fell into the ocean

When you became my wife

I risked it all against the sea

To have a better life

Marie you are the wild blue sky

Men do foolish things

You turn kings into beggars

And beggars into kings

Pretend that you owe me nothing

And all the world is green

We can bring back the old days again

When all the world is green

The face forgives the mirror

The worm forgives the plow

The questions begs the answer

Can you forgive me somehow?

Maybe when our story's over

We'll go where it's always spring

The band is playing our song again

And all the world is green

Pretend that you owe me nothing

And all the world is green

Can we bring back the old days again?

And all the world is green

The moon is yellow silver

On the things that summer brings

It's a love you'd kill for

And all the world is green

He's balancing a diamond

On a blade of grass

The dew will settle on our graves

When all the world is green

Pretend that you owe me nothing

And all the world is green

We can bring back the old days again

When all the world is green

He's balancing a diamond

On a blade of grass

The dew will settle on our graves

When all the world is green.

Moody Blues The Balance

FORMAREA UNUI FETUS IN UTER

Lennart Nilsson este un fotograf suedez care a petrecut 12 ani din viata sa pentru a fotografia cum se dezvolta un fetus în uterul mamei.

Rezultatul: niste fotografii absolut incredibile care arata doar o parte din minunatia si complexitatea evolutiei umane. Imaginile au fost facutcu o camera dotata cu lentile macro si un endoscop. Imaginile obtinute au fost apoi marite de sute de mii de ori pentru a surprinde detaliile incredibile.

Prima fotografie a fost facuta in anul 1965.

Un spermatozoid in trompa uterina.

Trompa uterina.

Spermatozoizii fac cunostinta cu ovulul.


Doar unul e norocos...


Spermatozoid in detaliu.


Embrion dupa 8 zile de la formare.


Creierul incepe sa se dezvolte in embrionul uman.


Embrionul dupa 24 de zile. Nu are schelet, doar o inima care incepe sa bata dupa a 18-a zi.


Dupa 4 saptamani...


Dupa 5 saptamani, fetusul are 9 mm. Se pot distinge gaurile unde se vor forma ochii, nasul, gura.


Dupa 40 de zile se formeaza placenta.


Fetusul la 8 saptamani este complet protejat in interiorul sacului amniotic.


Dupa 16 saptamani, fetusul incepe sa-si exploreze propriul corp si imprejurimile cu ajutorul mainilor.


La 18 saptamani, fetusul are aproximativ 14 cm. Poate percepe sunete din mediul exterior.


Fetusul la 26 de saptamani


Fatul are deja 6 luni. Mai are ceva de stat in mediul uterin, dar se pregateste de calatoria vietii, intorcandu-se cu capul in jos. Asa poate iesi mai usor.

Sursa - realitatea.net