Toma Caragiu

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Hrupisti, Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actorromân de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).

Biografie

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:[3]

„...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”

—Toma Caragiu

Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.

A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț. Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

Viața personală

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite. Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”, ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. In prezent e recasatorita a treia oara. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Doreste foarte mult sa recumpere casa de la Peris de la actualul proprietar.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber. Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental) a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.

Una dintre surorile marelui actor, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.

Filmografie

Toma Caragiu a jucat în 39 de filme.

Nufarul rosu - r.Gheorghe Tobias,1955

Vara romantica -r.Sinisa Ivetici,1961

Poveste sentimentală - r. Iulian Mihu, 1962

Străzile au amintiri - r. Manole Marcus, 1962

Politică și delicatese - r. Haralambie Boroș, 1963

Cartierul veseliei - r. Manole Marcus, 1965

Procesul alb - r. Iulian Mihu, 1966

Haiducii (1966)

Vremea zăpezilor - r. Gheorghe Naghi, 1966

Șeful sectorului suflete - r. Gheorghe Vitanidis, 1967

Subteranul - r. Virgil Calotescu, 1967

Răpirea fecioarelor - r. Dinu Cocea, 1968

Răzbunarea haiducilor (1968)

KO -r. Mircea muresan, 1968

Brigada Diverse intră în acțiune (1970)

Haiducii lui Șaptecai (1971)

Zestrea domniței Ralu (1971)

Săptămîna nebunilor (1971)

Brigada Diverse în alertă! (1971)

B.D. la munte și la mare (1971)

Facerea lumii - r. Gheorghe Vitanidis, 1971

Bariera - r. Mircea Mureșan, 1972

Explozia - r. Mircea Drăgan, 1972

Ciprian Porumbescu - r. Gheorghe Vitanidis, 1973

Proprietarii - r. Șerban Creangă, 1974

Trei scrisori secrete - r. Virgil Calotescu, 1974

Tatăl risipitor - r. Adrian Petringenaru, 1974

Actorul și sălbaticii (1975)

Nu filmăm să ne amuzăm - r. Iulian Mihu, 1975

Mastodontul - r. Virgil Calotescu, 1975

Singurătatea florilor (1975)

Operațiunea Monstrul (1976)

Premiera (1976)

Serenada pentru etajul XII - r. Carol Corfanta, 1976

Condiția Penelopei (voce) - r. Luminița Cazacu, 1976

Marele singuratic (1977)

Tufǎ de Veneția -r. Petre Bokor, 1977

Gloria nu cântă - r. Alexandru Bocăneț, 1977

Buzduganul cu trei peceți - r. Constantin Vaeni, 1977

Jean Constantin

Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean (n. 21 august 1927, Techirghiol - d. 26 mai 2010, Constanța), a fost un actor român, interpret de roluri comice. Printre personajele reprezentate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acțiuneși de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu și serialul de televiziune Toate pânzele sus (1976).

Jean Constantin s-a născut în anul 1927, într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească: "Mama mea era grecoaică venită cu părinții de la Salonic prin aproximativ 1880 și se numea Caliopi Stavreg Zaharia" - Jean Constantin, iar tatăl său de etnie română: "Tatăl meu era român, Dumitru Jean și era conductor arhitect." - Jean Constantin.] Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuși a menținut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an. Numele său de familie era Jean și nu Constantin. Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: "Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de rom și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor." - Jean Constantin. Reprezentanții comunității rome din Constanța au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii și că acesta era cunoscut în oraș ca grec. Totuși, datorită tenului său mediteranean a fost ales să joace roluri de țigan în mai multe filme.

A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.

A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârșitul deceniului este distribuit în producțiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare(1969, r. Radu Gabrea) și Canarul și viscolul (1969, r. Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prinrăzboi sau ilegalism). Totuși, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani și Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toate pânzele sus (1976), în regia lui Mircea Mureșan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. Revanșa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Mărin miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

În anii 1980 și 1990 este prezent într-un număr mai mic de producții, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de șapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006). Ultimele sale filme, Supraviețuitorul (2008) și Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut și în serialul Regina, difuzat de postul Acasă TV.

În 2009 și 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri, 26 mai 2010, în apartamentul său din Constanța. Vestea morții a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arșinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanța în ziua de 28 mai.

2006: Diplomă de excelență în filmul Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii.

J K Rowling

Joanne „Jo” Rowling, (n. 31 iulie 1965 - Yate, Gloucestershire, Marea Britanie), cunoscută ca J.K. Rowling este o autoare britanică, cunoscută mai ales ca și creatorul seriilor de fantezii Harry Potter, idee care a fost concepută într-o călătorie cu trenul de la Manchester la Londra în 1990. Cărțile Harry Potter au atras atenția întregii lumi, câștigând mai multe premii Awards și au fost vândute mai mult de 400 de milioane de copii. Aceste cărți au fost bază a mai multor serii de film, la care Rowling a aprobat scenariul, la fel cum a avut rol în deținerea controlului creativității. Rowling este probabil la fel de faimoasă pentru că a trecut de la o viață în care trăia din beneficii la una de multi milionară în doar 5 ani. Când a fost publicată cea mai recentă listă cu oamenii milionari în martie 2010, Forbes a estimat valoara ei netă ca fiind 1 miliard de dolari. Sunday Times Rich List din 2008 a precizat că averea lui Rowling este aproximativ de 798 milioane de dolari, fiind pe locul 12 dintre cele mai bogate femei din Marea Britanie. Forbes a clasat-o pe locul 48 dintre cele mai puternici personalități ale anului 2007 și Time Magazine a numit acest eveniment din viață ei ca fiind „cea mai rapidă creștere a averii” în 2007.În octombrie 2010, J.K. Rowling a fost numită „Femeia cu cea mai mare influență în Marea Britanie”, conducând editorii revistelor. Ea a devenit o filantroapa notabilă, sprijinind multe organizații de caritate precum Comic Relief, One Parent Families, Multiples Sclerosis Society of Great Britain and Lumos.

De asemenea ea scrie sub numele de „ J.K. Rowling” pronunțat ca „rolling” când prima carte Harry Potter a fost publicată, deși numele ei este simplu, Joanne Rowling. Temându-se că majoritatea băieților tineri nu vor vrea să citească o carte scrisă de către o femeie, cei care i-au publicat cartea au sfătuit-o să folosească doar 2 inițiale în loc de întregul nume. Fiindcă nu avea un al doilea nume, ea a folosit litera „K” ca și a doua inițială pentru „porecla” sa, „k” venind de la bunica sa, Katleen Ada Bulgen Rowling. Ea își spune „Jo” deoarece a spus că nimeni nu i-a spus vreodată „Joanne” când a fost tânără, doar când erau părinții nervoși pe ea. După căsătorie, câteodată folosea și numele Joanne Murray când conducea anumite afaceri personale.

Părinții ei au fost Peter James Rowling și Anne Rowling, iar ea s-a născut în 31 iulie 1965 în Yate, Gloucestershire, Anglia la 10 mile spre nord-vest de Bristol.Sora ei, Dianne s-a născut acasă în 28 iunie 1967 când Rowlind avea 23 de luni. Familia s-a mutat într-o vilă aproape de Winterbourne când Rowling avea doar 4 ani. Ea a studiat la St Michael`s Primary School, o școală fondată deAboliționistul William Willberforce și reforma educațională „Hannah More”. Profesorul ei de la școală St Michael, Alfred Dunn, a fost sursa ei de inspirație pt Haryy Potter, în poveste fiind profesorulAlbus Dumbledore. Copil fiind, Rowling scria des fantezii,care de obicei i le citea sorei ei.„Înca pot să îmi amintesc cum îi spuneam o poveste în care ea a căzut într-o gaură de iepure și a fost hrănită cu struguri de către familia de iepuri. Prima poveste pe care am scris-o (când aveam 5-6 ani) a fost despre un iepure pe nume „Iepure". Acesta avea pojar și era vizitat de către prietenii lui printre care era și o albină gigantică numită ,,Miss Bee."a povestit ea. La vârsta de 9 ani Rowling s-a mutat în Gloncestershire din Tutshill, aproape de Chepstow, Wales. Când a fost adolescentă, unchiul ei, despre care Rowling spune "a învățat clasic și avea sute de cunoștințe, chiar și într-un fel de pus la îndoiala” i-am dat o veche copie a unei autobibliografie a lui Jessica Miford, Hous and Rebels. Miford a devenit eroina lui Rowling, iar aceasta i-a citit toate cărțile.

Ea a făcut liceul la Wyedean School and College, unde mama ei, Anne, a lucrat ca și tehnician în departamentul de științe. Rowling a spus că „Hermione, personaj vag se bazează pe mine. Ea este o caricatură de a mea când aveam 11 ani, de care nu sunt foarte mândră." Sean Horris, cel mai bun prieten al ei a inspirat-o într-una din cărțile ei. „Ron Weasley cel mai bun prieten al lui Harry Potter nu este chiar un portret a lui Sean, dar este genul lui. Rowling a citit pentru BA în Franța la University of Exeter, despre care a zis că este puțin cam dezamăgită, așteptându-se să fie între mai mulți oamneni similari care gândeau radical. Atunci când și-a făcut prieteni niște oameni cu minte a început să se simtă mai bine în pielea ei. După un an când a studiat la Paris, Rowling s-a mutat la Londra ca să lucreze ca secretară pentru Amnesty Internațional.

În 1990, în timp ce era într-o călatorie cu trenul de la Manchester spre Londra, idea pentru o poveste despre un tânăr băiat care studia la o școală de vrăjitori a venit „direct formata” în mintea ei. Ea a spus către The Boston Globe că: „Nu prea știu de unde mi-a venit idea. Am început cu Harry, după aceea cu celelalte personaje și situațiile au curs în mintea mea.” Când s-a instalat în noul ei apartament „Clpham fuction”, a început să scrie imediat. În decembrie anul acela, mama ei a murit, după o luptă timp de 10 ani cu scleroză multiplă.Rowling a spus: „Scriam cartea Harry Potter atunci când mama mea a murit. Nu i-am spus niciodată despre Harry Potter.” Rowling a spus de asemenea că această moarte i-a schimbat total felul de a scrie și că a introdus mai multe detali despre pierderea lui Harry, deoarece știa cum te simți.”

După aceea Rowling s-a mutat la Porto, Portugalia pentru a preda engleza ca limbă străină. Între timp, în data de 16 octombrie 1992 s-a căsătorit cu un jurnalist portughez Jorge Arantes. Copilul lor, Jessica Isabel Rowling Arantes (numită după aceea Jessica Mitford) a fost născută în 27 iulie 1993 în Portugalia. Aceștia s-au despărțit în noiembrie 1993, iar în decembrie Rowling și fica ei s-au mutat mai aproape de sora ei în Edinburgh, Scoția. În această perioadă Rowling a fost diagnosticată de depresie clinică și a avut în vedere sinuciderea. Era sentimentul bolii ei care i-a dat idea pentru Dementors, creaturile care furau sufletele, introduse in a 3 a carte.

După nașterea Jessicăi și despatirea de soțul ei, Rowling a lăsat postul de predare din Portugalia. Cu gândul de a preda în Scoția ea a făcut un curs în august 1995 după ce și-a completat primul roman. A scris în mai multe cafenele, în special Nicolson`s Cafe, de fiecare data când reușea să o adoarmă pe Jessica. În 2001 în interviul de la BBC, a a ascuns faptul că a scris în cafenelele locale pentru a evada din apartamentul ei neîncălzit, remarcand: „Nu sunt atât de proastă încât să închiriez un apartament neîncălzit în mijlocul iernii. Unele din motivele pentru care scria în cafenele era și pentru că plimbarea era cel mai ușor mod de a-și adormi copilul.

În 1995, Rowling a terminat manuscrisul pentru "Harry Potter și Piatra Filosofală", într-un mod învechit. Pe lângă răspunsul entuziast al lui Bryony Evens, un cititor care a fost rugat să citească primele trei capitole ale cărții, Christopher Little Literary Agents au fost de acord să o reprezinte pe Rowling. Cartea a fost arătată la 12 edituri, toate respingând manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptat de către editorul Barry Cunningham de la Bloomsbury, o mică editura londoneză. Decizia de a publica romanul lui Rowling îi aparținea lui Alice Newton, fiica de 18 ani a președintelui editurii, care a citit primul capitol. Chiar dacă Bloombury a acceptat să publice cartea, Cunningham a sfătuit-o să își ia un job, deoarece avea mici șanse să facă bani din vânzarea cărții. Nu după mult timp, în1997, Rowling a primit £800 de la Scothish Arts Council pentru a o încuraja să continue să scrie. În primăvara următoare, o licitație a fost ținută în Statele Unite pentru drepturile de a publica romanul, fiind câștigată de Scholastic Inc. pentru $105,000. Rowling a spus că era cât pe ce să moară când a auzit vestea. În Iunie1997, Bloomsbury a publicat Piatra Filosofală cu un început de 1000 de copii, cinci sute dintre ele fiind distribuite în librării. Astăzi, astfel de copii ale cărții sunt evaluate la £16,000 și £25,000. Cinci luni mai târziu, cartea a câștigat primul său premiu, un Nestlé Smarties Book Prize. În Februarie, romanul a câștigat prestigiosul British Book Award pentru Cartea Anului pentru Copii și mai târziu, premiul Cartea Copiilor.

Continuarea ei, Harry Potter și Camera Secretelor, a fost publicată în Iulie 1998. În Octombrie 1998, Scholastic a publicat Piatra Filosofală în US sub titlul Harry Potter și Piatra Vrăjitorului: o schimbare pe care Rowling spunea că o regretă acum și pe care ar fi evitat-o dacă ar fi fost într-o poziție mai bună la acel moment.

În Decembrie 1999, al treilea roman, Harry Potter și prizonierul din Azkaban, a câștigat premiul Smarties, făcând-o pe Rowling prima persoană care a câștigat premiul a treia oară consecutiv. Mai târziu a retras al patrulea roman Harry Potter din competiție pentru a permite altor cărți o șansă. În Ianuarie 2000, Prizonierul din Azkaban a câștigat premiul Whitbread Children's Book, deși a pierdut premiul Cartea Anului pe care l-a luat traducerea lui Beowulf a lui Seamus Heaney.

A patra carte, Harry Potter și Pocalul de Foc a fost lansat simultan în UK și US în 8 Iulie 2000, bătând recordurile de vânzări în ambele țări. 372,775 copii ale cărții au fost vândute în prima zi în UK, aproape egalând vânzările pentru Prizonierul din Azkaban în primul săău an. În US, cartea a fost cumpărată de trei milioane de copii în primele 48 de ore, doborând toate recordurile în vânzări. Rowling a admis că avusese un moment de criză în timp ce scria romanul; "La jumătatea drumului în scrierea cărții a patra, am realizat că era o problemă... Avusesem unele dintre cele mai negre momente cu această carte... Un capitol l-am rescris de 13 ori, deși nimeni care l-a citit nu poate spune care este sau câtă suferința mi-a provocat." Rowling a fost numită autorul anului în anul 2000 la premiile British Book.

O așteptare de trei ani a intervenit între lansarea Pocalului de Foc și celui de-al cincilea roman Harry Potter, Harry Potter și Ordinul Phoenix. Această pauză a dus la speculația că Rowling a dezvoltat un "writer's block", speculații pe care le-a negat vehement. Mai târziu, Rowling a admis că era o sarcină să scrie cartea. "Cred că Phoenix ar fi putut fi mai scurtă", i-a spus lui Lev Grossman, "Știam asta și am rămas fără timp și energie spre sfârșit."

A șasea carte, Harry Potter și Prințul Semipur, a fost lansată în 16 Iulie 2005. Aceasta a bătut de-asemenea toate recordurile, fiind cumpărată de nouă milioane de copii în primele 24 de ore de la lansare. În timp ce scria, i-a spus unui fan online, "A șasea carte a fost plănuită de ani, dar înainte să încep să o scriu serios am petrecut două luni revizuind planul și asigurându-mă că știam ce fac." Și-a notat pe website că deschiderea capitolului celei de-a șasea cărți, care prezintă o conversație între Ministrul Magiei și Primul Ministru Britanic, fusese menită inițial primului capitol din Piatra Filosofală, apoi Camerei Secretelor și apoi Prizonierului din Azkaban. În 2006, Prințul Semipur a primit premiul Cartea Anului la British Book Awards.

Titlul celei de-a șaptea și ultima carte Harry Potter a fost făcută publică în 21 Decembrie 2006 ca fiind Harry Potter și Talismanele Morții. În Februarie 2007 a fost raportat că Rowling a scris în camera ei de hotel la hotelul Balmoral din Edinburgh că terminase a șaptea carte în acea cameră în 11 Ianuarie 2007. Harry Potter și Talismanele Morții a fost lansat în 21 Iulie 2007(0:00 BST) și a doborât recordul predecesorului său, fiind cea mai repede vândută carte din toate timpurile. A fost cumpărată de 11 milioane de copii în prima zi de la lansarea în UK și Statele Unite. Ea a spus că ultimul capitol al cărții a fost scris "cam prin 1990", fiind parte a primelor sale lucrări din toate seriile. De-a lungul unui an, când Rowling completă ultima carte, și-a permis să fie filmată pentru un documentar care a ajuns în Marea Britanie pe ITV în 30 Decembrie 2007. A fost intitulat "J. K. Rowling...Un an în viață" și a prezentat-o întorcându-se la vechia ei casă închiriată din Edinburgh unde trăise și terminase prima carte Harry Potter.

Vizitând din nou casa pentru prima data i-au venit lacrimile, spunând că era locul unde chiar și-a schimbat viață complet. Harry Potter este acum un brand global a cărui valoare fiind estimată la 7 miliarde de lire (15 miliarde de dolari), iar ultimele patru cărți Harry Potter au stabilit consecutiv recorduri ca fiind cele mai rapid vândute cărți din istorie. Totalul paginilor este de 4, 195 de pagini și au fost traduse în întregime sau parțial în 65 de limbi. Cărțile Harry Potter au primit de asemenea recunoaștere pentru interesul tinerilor pentru citit, într-o perioadă în care era considerat că tinerii abandonau cărțile în favoarea computerului și a televizorului, deși impactul seriilor asupra obiceiurilor copiilor a fost îndoielnic.

În Octombrie 1998, Warner Bros a cumpărat drepturile pentru film pentru primele două romane cu o sumă de șapte cifre. O versiune cinematografică pentru Harry Potter și Piatra Filosofală a fost lansată în 16 Noiembrie 2001 și pentru Harry Potter și Cameră Secretelor în 15 Noiembrie 2002. Ambele au fost regizate de Chris Columbus. În 4 Iunie 2004 a fost lansată versiunea de film pentru Harry Potter și Prizonierul din Azkaban, regizat de Alfonso Cuaron.

Al patrulea film, Harry Potter și Pocalul de Foc, a fost regizat de alt regizor, Mike Newell, și a fost lansat în data de 18 Noiembrie 2005. Filmul Harry Potter și Ordinul Phoenix a fost lansat în 11 Iulie 2007. David Yates a regizat iar Michael Goldenberg a scris scenariul, preluând poziția de la Steve Kloves. Harry Potter și Prințul Semipur a fost lansat în data de 15 Iulie 2009. David Yates a regizat din nou și Kloves s-a întors la scrierea scenariului. În Martie 2008, Warner Bros a anunțat ca ultima parte a seriei, Harry Potter și Îngerii Morții, va fi filmată în două segmente, prima parte fiind lansată în Noiembrie 2010 și a doua parte lansată în Iulie 2011. Yates va fi din nou cel care va regiza ambele filme. Warner Bros a ținut cont de dorințele și gândurile lui Rowling când a elaborat contractul. Una dintre principalele ei dorințe a fost ca filmul să fie filmat în Marea Britanie de către o echipă britanică. O mișcare fără de precedent a fost cererea lui Rowling ca firma Coca-Cola, care și-a expus produsele în seriile de film, să doneze 18 milioane de dolari pentru organizația americană caritabila Cititul este Fundamental, și de-asemenea unor comunități de programe caritabile.

Primele scenarii ale celor patru filme au fost realizate de către Steve Kloves; Rowling l-a asistat în timpul procesului de scriere, asigurându-se că scenariul său nu contrazice viitoarele cărți ale seriei. Ea a declarat că i-a spus mai multe despre cărțile viitoare decât oricărei alte persoane (înainte de lansarea lor), dar nu în totalitate. A spus de-asemena că i-a spus lui Alan Rickman(Severus Snape) și lui Robbie Coltrane(Hagrid) anumite secrete despre personajele lor înainte de a fi publicate în cărți. Daniel Radcliffe(Harry Potter)a întrebat-o dacă Harry va muri cândva într-una din serii; Rowling i-a spus, "Ai o scenă a morții", răspunzând destul de evaziv la întrebare. Steven Spielberg a fost abordat pentru a regiza primul film, dar a renunțat. Presa a presupus rapid că Rowling avea de-a face cu plecarea lui, dar ea a afirmat că nu are niciun cuvânt în ceea ce privește cine regizează filmul și că nu l-ar fi respins pe Speilberg. Prima alegere a lui Rowling pentru regizor a fost Monty Python, membru Terry Gilliam, ea fiind fană a lui. Warner Bros a vrut un film mai prietenos pentru familie și în final l-a stabilit pe Chris Columbus. Rowling câștigase controlul creativ asupra filmelor, aprobând toate scenariile și intrarea ca actor a producătorului în ultimul film de două părți, Îngerii Morții. Pe website-ul ei, Rowling a dezvăluit faptul că trebuia să apară în film că fiind Lily Potter în scenă cu Oglindă Celor Șterși. Rowling a refuzat rolul, afirmând că nu era făcută pentru a fi actriță și, "ar fi stricat ceva cumva".

Forbes a numit-o pe Rowling a fiind prima persoană din Statele Unite devenită bogată în bilioane de dolari, în urma scrierilor unor cărți,a doua cea mai bogată femeie de divertisment și a 1062-a cea mai bogată persoană din lume.Când a fost listată prima data ca fiind o bilionara de către cei de la Forbes în 2004, Rowling a pus la îndoială calculele și a spus că ea are bani din belșug,dar nu ste bilionară.În completarea Duminica celor mai bogați oameni a numit-o pe Rowling a 144a cea mai bogată persoană din Marea Britanie.În 2001,Rowling deține deasemea și o casă în Merchiston,Edinburgh,și o casă Georgian în valoare de 4,5 milioane lire sterline situate în zona Kensington,în vestul Londrei,pe o stradă supravegheata 24 de ore din 24 de ore.

Pe 26 decembrie 2001,Rowling s-a căsătorit cu un anestezist,Neil Michael Murray(născut pe 30 iunie 1971)în cadrul unei ceremonii private în casă ei,Aberfeldy.Aceasta a fost cea de-a doua căsătorie pentru amândoi.Murray a fost căsătorit înainte cu doctorița Fiona Dancun în anul 1996. Murray și Duncan s-au despărțit în anul 1999 și au divorțat în vară lui 2001.Fiul lui Murray si Rowling s-a născut pe data de24 Martie 2003.La scurt timp după aceea Rowling a început să scrie Harry Potter și Prințul Semipur. Ea și-a luat o pauză pentru a avea grijă de bebelușul ei.Rowling a dedicat cartea Harry Potter și prințul semipur celui de-al doilea copil,fetiței pe nume Jean Rowling Murray,născută pe 23 ianuarie 2005. Rowling este o prietenă apropiată Sarahei Brown soția prim ministrului Marii Britanii Gordon Brown.Ele s-au întâlnit la un eveniment cariatbil.Când doamna Brown a născut Rowling a fost prima care a vizitat-o la spital. Rowling a primit diplome de onoare de la Universitatea Sfântul Andrei,Universitatea din Edinburgh,Universitatea Napiei,Universitatea din Exeter și Universitatea din Aberdeen și Universitatea Harvard.Pe 5 Iulie 2008Rowling a vorbit la ceremonia de început a universității Harvard unde primește o altă diplomă de onoare.Rowling a fost onorată cu legiuni de onoare din partea președintelui francez Nicolas Sarkozy.Ea a dezvăluit publicului în timpul ceremoniei de la palatal Elysee,ca bunicul din partea mamei a fost francez si că de asemenea a primit legiuni de onoare pentru vitejia lui din primul razboi mondial ,batalia de la Verdun.

Rowling a declarat într-un interviu cu Stephen Fry că intenționează să continue să scrie sub un Pseudonim,însă ea a recunoscut la Jeremy Paxman,in 2003 că dacă ar face-o presa ar afla in cateva secunde.În 2006 ,Rowling dezvăluie că a terminat de scris câteva scurte povestioare și o altă carte pentru copii(un basm politic)despre un monstru,destinată cititorilor Harry Potter.Ca și posibilitate a unei a 8-a cărți Harry Potter ea a zis: "Nu pot spune că nu o să mai scriu niciodată o altă carte despre o lume doar pentru că cred, ce știu eu ,in 10 ani poate o să vreau sa ma reîntorc dar cred că ar fi neplacut ”Însă pe 1 octombrie 2010,J. K. Rowling a avut un interviu cu Oprah vorbind despre o nouă serie de volume.

Rowling a spus că s-ar putea să scrie o enciclopedie despre lumea magicienilor Harry Potter,constând în materiale și note variate.Orice profit care i l-ar putea aduce o astfel de carte l-ar da spre caritate.În timpul unei conferințe de presă la teatrul Kodak Hollywood în 2007,Rowling,când a fost întrebată cum a apărut enciclopedia ea a zis ,,Nu a apărut, și nici nu m-am apucat să scriu la ea.Ultimul lucru pe care l-aș face este să mă grăbesc.

În iulie 2007 Rowling a spus că vrea să dedice mult timp familiei, dar la acel moment Rowling scria despre două idei, una adreasată copiilor și una adulților. Nu a dat niciun detaliu despre niciunul dintre proiecte, dar a afirmat că era emoționată, deoarece ambele cărți îi amintesc de Piatra Filosofală.Ea a explicat cum scria înainte ca Harry Potter să apară.Ea a precizat în octombrie 2007 că viitoarea ei carte nu va fi în spațiul fantasticului,explicând: ,,Cred că ar fi probabil, mi-am pus în aplicare fantezia și mi-ar fi incredibil de dificil să ies și să creez o altă lume care să nu semene deloc cu Harry Potter sau să nu împrumute prea mult de la el.În Noembrie 2007, Rowling susține că lucrează la o altă carte ,,pentru copii pe jumătate terminata",care cred că va fi următoarea opera care o publică. În martie 2008 a dezvăluit într-un interviu că se întorsese la scrierile din cafenelele Edinburg intenționând să scrie un nou roman pentru copii.,,Voi continua să scriu despre copii pentru că asta îmi place”, a confirmat pentru Daily Telegraph.,,Sunt foarte pricepută îmi a găsi cafeneaua potrivită, mă amestec în mulțime și bineînțeles nu mă așez în mijlocul barului holbându-mă la toate din jurul meu”.

Rowling a avut o situație dificilă cu presa.Ea a recunoscut că îi displace natura schimbătoare a reportajului,,Într-o zi au pornit de la faptul a spune că ea s-a blocat ca scriitor sau că ea e autoindulgența, spus ea la The times în 2003„ și m-am gândit ce diferențe pot să apăra în 24 de ore”.Însă Rowling își disputa relația ei ca o retrasă ,care urăște să dea interviuri. În 2003 ,comisia de plângeri de presă a susținut o plângere asupra unor fotografii neutorizate cu ea și ci fiica ei pe plajă în Mauritius,publicate de revista OK!.În 2007 fiul lui Rowling,David ,asistat de Rowling ,David,asistat de Rowling și soțul ei, au pierdut lupta la curtea de judecată ca să interzică publicarea unei fotografii de a lui. Fotografie făcută de un fotograf care a folosit un obiectiv lung,a fost publicată În Sunday Expess,într-un articol care dezvăluia viață de familie și de mamă a lui Rowling.Însă judecata a fost întoarsă în favoarea lui David în Mai 2008. Rowling a spus că îi displace în special tabloidul Britanic Daily Mail,care a afirmat că nu ar fi existat un paparat care să o urmărească pe Rowling și interviurile care s-au realizat cu fostul ei soț.Cum un jurnalist a spus,,Unchiul Vernon a lui Harry Potter este o parte grotească a tendințelor violente și a unui remarcabil creier mic.Nu este greu să ghicești cărui ziar i-a dat Rowling să citeasca” Câțiva au speculat că relațiile complicate cu presa au inspirat personajul Rita Skeeter,o jurnalistă celebră care prima data a apărut în Pocalul de Foc.Însă,Rowling a observat în 2000 că personajul de fapt aducea faimă:,,Oamenii m-au întrebat dacă Rita Skeeter ca să reflecte popularitatea lui Harry Potter,dar de fapt ea întotdeauna a fost planificata”.,,Am încercat să o pun pe Rita în Piatra Filosofală când Harry se plimba prin Leaky Cauldron pentru prima data și toată lumea spunea ,,domnule Potter te-ai intors”eu am vrut să pun jurnalist acolo. Ea nu se numea Rita atunci,dar era femeie. Și atunci m-am gândit pe măsură ce am analizat acțiunea, m-am gândit că nu ar fi potrivită aici, ci s-ar potrivi în cartea a patra când se presupune că Harry a ajuns renumit”.

În 2000,Rowling a fondat Volant Charitable Trust care folosea un buget de 5,1 milioane lire sterline pentru combaterea sărăciei și inegalității sociale.Banii sunt dați copiilor abandonați sau cu un singur părinte sau copii cu multiple screloze.Rowling a spus,,Eu cred că responsabilitatea este mai mare când ți se dă ceva mai mult decât ai nevoie,să faci lucruri inteligente cu banii primiți”.

Rowling a crescut cu un singur părinte și acum este președinta fundației One Parent Families,ajuns în 2000 primul lor ambansador.Rowling a colaborat cu Sarah Brown să scrie o carte cu poveștile copiilor de la One Parent Families. În 2001,în Marea Britanie strângerea de fonduri,Comic Relief a întrebat pe cei mai buni 3 vânzători:scrietoare de cărți de bucate și prezentatoare la televizor,Delia Smith, de cărți de bucate și prezentatoare la televizor,Delia Smith,Bridget Jones creatorul lui Helen Fielding și pe Rowling să prezinte broșuri cu cele mai faimoase lucrări ale lor.Broșurile lui Rowling:Fiare sălbatice și unde le găsești;Vâjthaț prin Epoci,sunt aparent sunt copii ale cărților găsite în biblioteca Hogwarts .Din momentul punerii în vânzare ,cărțile au ridicat 15,7 milioane de lire sterline(30 de milioane de dolari)pentru fond,iar 10,8 milioane de lire sterline strânse înafara Regatului Unit au fost canalizate în noul fond internațional pentru copii și tineri in situații de criză. În 2005,Rowling și deputatul european Emma Nicholas a fondat Childrena's High Level(acum Lumos).În Ianuarie 2006,Rowling a mers la București pentru a sublinia utilizarea de paturi în saloanele de izolare ale spitalelor psihiatrice de copii.Pentru a susține în continoare CHLG,Rowling a licitat una dintre cele șapte exemplare scrise de mână și ilustrate Poveștile bardului Beedle,o serie de basme referindu-se la Harry Potter și Talismanele Morții.Cartea a fost achiztionata online prin Amazon.com, pentru 1,95 milioane de lire sterline.Pe 13 Decembrie 2007 a devenit cea mai scumpă și modernă carte care s-a vândut la licitație.Rowling a declarat,"Acest lucru va însemna atât de mult pentru copiii în disperată nevoie de ajutor.Înseamnă că a venit Crăciunul repede la mine."Rowling a dat cele 6 copii rămase celor care au legături strânse cu cărțile Harry Potter.În 2008,Rowling a fost de-acord să publice cartea,iar veniturile să meargă la Nivelul Înalt de Grup al Copiilor.

Rowling a contribuit cu bani și ajutor pentru cercetări și tratamente pentru scleroză multiplă,în urma căreia mama ei a murit în 1990.În 2006, Rowling a contribuit cu o sumă substanțială pentru crearea unui nou Centru pentru Medicină Regeneratoare la Universitatea din Edinburgh, iar în 2010 a donat 10 milioane de lire centrului.Pentru motive neștiute, Scoția, țara ei adoptivă, are cea mai mare rată de scleroză multiplă în lume.În 2003, Rowling a participat într-o campanie pentru a stabili un standard național de grijă pentru cei care suferă de scleroză multiplă.În Aprilie 2009, ea a anunțat că își retrage suportul pentru Societate de Scleroză Multiplă Scoția, citând inabilitatea ei de a rezolva dușmănia în curs de desfășurare între organizațiile sucursalei de nord și de sud care au dus la câteva demisii.

În Mai 2008,librarul Waterstones a rugat-o pe Rowling și pe alți 12 scriitori (Sebastian Faulks, Doris Lessing, Lisa Appignanesi, Margaret Atwood, Lauren Child, Richard Ford, Neil Gaiman, Nick Hornby, Michael Rosen, Axel Scheffler, Tom Stoppard și Irvine Welsh) să compună o scurtă bucată a propriilor alegeri pe un single al cardului A5, care va fi vândută prin licitație în ajutorul organizațiilor de caritate Acțiunea Dyslexia și English PEN.Contribuția lui Rowling a fost un card de 800 de cuvinte Harry Potter prequel care îi are ca personaje pe tatăl lui Harry, James Potter și pe nașul său, Sirius Black, și are loc trei ani înainte de nașterea lui Harry.Cardurile au fost adunate împreună și vândute pentru organizația de caritate în format de carte în August 2008.

Rowling, editorii ei și Time Warner, prioprietarul drepturilor pentru Harry Potter (serie de filme), au luat numeroase acțiuni legale pentru a proteja drepturile de autor. Popularitatea din întreaga lume a serilor Harry Potter, a adus la apariția a unui număr de produse pe plan local, sechele neautorizate și a altor lucrări derivate, ceea ce a adus eforturile de a le interzice sau de a le reține.Un alt domeniu de litigiu implică o serie de acțiuni obținute de Rowling și editorii ei de a interzice citirea cărților înainte de data oficială de lansare. Acest lucru a stârnit dezbateri pentru dreapta „pentru a citi”.

Rețeta Harry Potter, deși contestată de unii critici literari mai scorțoși, a prins la copii, autoarea amestecând într-un cazan unic de dimensiuni foarte bine calculate magia, mitologia și alchimia, reciclând monștrii din mitologia britanică (pe care i-a utilizat și Tolkien în Stăpânul Inelelor) și aducând ființe mitologice din alte zone culturale (Pasărea Phoenix/Feonix sau centaurii, spre exemplu).

Romanele nu sunt lipsite de complexitate și au un univers ficțional minunat cu locuri magice cum ar fi peronul numărul 9 și 3/4, Colegiul de vrăjitorie și arte magice Hogwarts, quidditch (vâjhaț), un joc în care concurenții zboară pe măturile unor vrăjitoare, mașini care zboară, tablouri vivante ai căror ocupanți se plictisesc și pleacă la plimbare, etc.
Cei trei eroi care luptă de partea forțelor binelui sunt Harry Potter, și prietenii săi Ron Weasley și Hermione Granger, aceasta din urmă având un mare talent în artele magiei. 

La multi ani, Mick Jagger! Happy Birthday, Mick Jagger!

Alexandre Dumas - tatal

Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut și ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl, (n. 24 iulie 1802,Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime)) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.

Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca Général commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare.

În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru.

In 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata Franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluționară, ajungând la gradul de General înaintea împlinirii vârstei de 31 ani.

Thomas-Alexandre s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret, iar în iulie 1802, în Villers-Cotterêts, Aisne, lângă Paris, s-a născut fiul lor, Alexandre Dumas. Tatăl său, Thomas Alexandre Davy de La Pailleterie, general al Revoluției franceze a murit în 1806, când fiul său avea trei ani și jumătate. Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărți, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia. Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi. Deși săracă, familia tânărului de douăzeci și doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputația distinsă a tatălui său cât și legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei.

În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans. După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri. Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric.

A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei muschetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844.

Corpul său a fost mutat în Panteonul din Paris în 2002, nerespectându-se ultima sa dorință de „a reintra în noaptea viitorului în același loc în care am în viața trecutului”, „în acest fermecător cimitir (din Villers-Cotterêts) care are mai degrabă aerul unui țarc de flori, unde să lași copiii să se joace, decât al unui câmp funebru unde să calci cadavre” (1870). Fiul său, numit tot Alexandre Dumas, a fost și el scriitor, autor al cunoscutului roman Dama cu camelii.

Opera

Turnul din Nesles, 1832

Kean, 1836

Domnișoara de Belle-Isle, 1839

Cavalerul d'Harmental, 1842

Cei trei muschetari, 1844

După douăzeci de ani, 1845

Regina Margot, 1845

Contele de Monte-Cristo, 1845

Doamna de Monsoreau, 1846

Joseph Balsamo, 1846, inspirat din viața lui Giuseppe Balsamo

Vicontele de Bragelonne, 1848

Colierul reginei, inspirat din afacerea colierului reginei 1849

Laleaua neagră, 1850

O mie și una de fantome, culegere de povestiri fantastice, conținând:

O zi la Fontenay-aux-Roses: cele o mie și una de fantome

Femeia cu colierul de catifea, 1850, poveste a peregrinărilor unei tinere nemțoaice prin Parisul Terorii

Căsătoriile părintelui Olifus

Testamentul domnului de Chauvelin

O cină la Rossini, sau cei doi studenți din Bolonia

Gentilomii din Sierra-Morena și Minunata poveste a lui Don Bernardo din Zuniga

Iepurele bunicului meu, povestire sub formă de explicație

Georges

Ocnașul de la Operă (carte nu prea populară)

Cei patruzeci și cinci

Robin Hood

Fiica regentului

Cavalerul de Mauleon

Conjurații

Ascanio

Signora San Felice

Cele doua Diane

Gemenele

Aventurile Capitanului Georges

Amaury

Venus in intimitate

Albii și Albaștrii

Tovarășii lui Jéhu

Cavalerul de Sainte-Hermine. Acest ultim roman, publicat inițial sub formă de foileton în 1869, a fost dezgropat din fondurile Bibliotecii naționale a Franței și a fost publicat pentru prima dată în 2005

Calaul din Paris

Capitanul Richard

Stapanul muntelui

Pajul ducelui de Savoia

Doctorul Misterios

Fiica marchizului

Povestea adevarata a Traviatei
Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (nascuta în satul Nonant, nu departe de orasul Bayeux din Franța), a fugit de acasă la vârsta de 13 ani. Ajunsa la Paris, fara bani, a inceput sa practice prostitutia. La 18 ani devenise deja o cunoscuta și scumpa curtezana („curtezană” in limba italiană se numește „traviata”). Spre a scăpa de urmarirea familiei, și-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis. În această perioadă l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas (1824-1895), care s-a îndrăgostit de ea și cu care a întreținut strânse legături amoroase. Legăturile lor au continuat chiar și dupa căsătoria ei, pâna la prematura ei moarte, în urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o mulțime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre. În anul 1848, Alexandre Dumas a publicat „Dama cu camelii”, roman autobiografic, care a servit apoi ca sursă.