Castelul Chenonceau

Castelul Chenonceau (în franceză Château de Chenonceau) este un castel situat în Franţa, în apropierea satului Chenonceaux din departamentul Indre-et-Loire. Chenonceau este unul dintre cele mai celebre castele de pe Valea Loarei. De asemenea, este singura cu Montsoreau care a fost construită direct în albia râului, a râului Cher pentru Chenonceau şi a râului Loara pentru Montsoreau.

Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima menţiune scrisă despre acesta datând din secolul XI. A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care şi-au lăsat amprenta asupra lui. Cele şase femei care au stăpânit castelul sunt :

În 1513, Thomas Bohier şi soţia sa Catherine Briçonnet îl renovează în stil italian renascentist.

Henric al II-lea al Franţei, soţul Caterinei de Medici, îl face cadou celebrei sale amante Diane de Poitiers, în 1547.

La moartea Caterinei şi a fiului său, văduva sa Louise de Lorraine-Vaudémont (ultima regina din casa de Valois) înveşmântează Chenonceau în negru până la moartea sa.

În secolul XVIII proprietara sa este Madame Dupin, strămoş al faimoasei George Sand (1804-1876), care reînvie fastuoasele zile de glorie de acum două secole prin deschiderea unor celebre saloane artistice la care vor participa personalităţi marcante ale vremii.

Începând cu 1864, Madame Pelouze restaurează clădirea, iar în 1972 familia de Menier deschide un Muzeu de ceară.

Istoric

Primii stăpâni ai castelului Chenonceau au fost familia de Marques, care a ridicat între secolele XII-XV o moară fortificată şi un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu iniţial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.Două decenii s-au luptat pentru a-şi păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care, prin funcţia sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi, a dispus de resursele necesare pentru a cumpăra, parcelă cu parcelă, domeniul.În 1512, Bohier a reuşit să preia întreaga proprietate, a demolat vechile clădiri, cu excepţia unui donjon, şi a construit între 1513-1521 un nou castel.Funcţia sa însa i-a răpit tot timpul, a fost plecat şi în campania italiană aşa că , practic, constructorul noului edificiu a fost soţia sa Catherine Briçonnet, a cărei influenţă şi-a pus amprenta asupra alegerii locului, distribuţiei spaţiilor şi primelor decoraţii interioare.Bohier a murit in 1524, soţia sa, doi ani mai târziu.Fiul lor a trebuit să cedeze castelul regelui Francisc I (1494-1547), marele patron al Renaşterii franceze.

Fiul său, Henric al II-lea al Franţei (1519-1559), soţul controversatei Caterina de Medici (1519-1589), atunci când s-a urcat pe tron a dăruit Chenonceau favoritei sale, Diane de Poitiers, văduva lui Louis de Brézé, strălucitor de frumoasă, chiar şi la o vârstă înaintată (era cu 20 de ani mai în vârstă decât regele). Ea este cea care va ordona construirea podului suspendat peste Cher din banii proveniţi din impozitul pe clopote, şi a magnificelor grădini ce-i poartă numele apelând la serviciile arhitectului Philibert Delorme.

În 1559 când Henric al II-lea al Franţei a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiers în preajma bolnavului, în pofida repetatelor chemări ale acestuia. După moartea lui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui, şi pentru prima oară a fost capabilă să exercite puterea conferită de statutul de regină.Aceasta s-a razbunat pe Diane de Poitiers, luandu-i castelul în schimbul celui de la Chaumont. Aceasta s-a retras la Anet, unde a murit în 1566.

Înaintea morţii sale, în 1589, Caterina de Medici dăruieşte castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, soţia regelui Henri al III-lea care după asasinarea acestuia, s-a izolat aici, impunând o atmosferă sumbră, dominată de culorile alb-negru ale doliului.Istoria i-a păstrat numele de Regina Albă , pentru că a respectat până la moartea sa în 1601, doliul alb, regal.

Castelul trece apoi în proprietatea nepoatei Louisei, Francoise de Lorraine-Mercoeur, căsătorită cu César de Bourbon, fiica lui Henri al IV-lea şi a Gabriellei d’Estrées.Apoi fiul lui César, Louis de Vendome intră în posesia castelului şi în sfârşit Louis-Joseph de Vendome câstigătorul lui Villaviciosa, bătălie care asigura lui Philippe al IV-lea, tronul Spaniei.

Un timp castelul a fost abandonat în secolul 18, după care a intrat în proprietatea perceptorului regal Claude Dupin pe 9 iunie 1733. Soţia sa, Madame Dupin, bunica lui George Sand, mare iubitoare de literatură, a întreţinut la Chenonceau un salon frecventat de artişti şi literaţi: Georges de Buffon (1707-1788), Jean-Jaques Rousseau (1712-1778), Voltaire (1694-1778) care este, începând din 1747, preceptorul fiului lui Madame Dupin. Revoluţionarii îl cruţă de la distrugere, graţie popularităţii de care se bucura proprietara sa, care câştigase de-a lungul vieţii sale afecţiunea tuturor.

Începand cu 1864 atunci când castelul a intrat în proprietatea lui Eugène Pelouze, încep restaurările castelului. În 1913 este răscumpărat de Henri Menier, castelul rămânând de atunci în proprietatea descendenţilor săi. Astăzi, castelul este încă proprietate privată şi poate fi vizitat doar parţial.

Arhitectura

Interiorul castelului

Pentru a pătrunde în edificiu se parcurge o alee de platani, lăsând în dreapta Musée de Cires (Muzeul Figurilor de Ceară) în care 15 scene evocă istoria castelului şi principalele sale personaje.La intrare, doi sfincşi deschid drumul peste un pod basculant care traversează râul Cher şi conduce spre terasa înconjurată de şanţuri cu suprafeţe smălţuite.

În stânga, splendid parcul Dianei de Poitiers, străjuit de imobilul administraţiei. Desfăşurată simetric, în partea dreaptă, este grădina magnifică a Caterinei de Medici.Pe terasă se ridica donjonul vechiului castel Marques, remaniat de Bohier.Pe el sunt înscrise iniţialele TBK (Thomas Bohier şi Katerine) care se regăsesc şi în alte locuri din castel, ca şi deviza „S’il vient à point, me souviendra” („Dacă se va împlini – construcţia castelului, vă va aminti de mine”).Alăturată, o fântană cu emblema familiei Marques, un vultur şi o himeră.

Castelul de forma rectangulară, cu turnuri rotunde în colţuri, are la bază în albia râului, doi din stâlpii masivi de fundaţie ai morii iniţiale.

Cele patru săli ale parterului sunt deservite de un vestibul cu bolţi în ogivă.La stânga, Camera Gărzilor este decorată cu tapiserii flamande din secolul al XVI-lea, cu reprezentări din viaţa de curte şi scene de vânătoare.În încăpere se mai află cuferele care serveau la transportul argintăriei, vaselor etc, atunci când curtea işi schimba reşedinţa.

Capela alaturată conţine, deasupra uşii de la intrare, o statuie a Fecioarei, apoi o altă statuie Fecioara cu Pruncul din secolul al XVI-lea, din marmură de Carrara, de Mino de Fiesole, şi picturi religioase de Sassoferato, Alonso Cano, Jouvenet etc.

Biblioteca , redusă ca mărime, are un plafon (1525) cu o decoraţie considerată ca noutate în epocă şi tablouri de Andreea del Sarto, Bassano, Jouvenel.

În Dormitorul Dianei de Poitiers se remarcă şemineul executat de sculptorul Jean Goujon, două mari tapiserii: Triumful Forţei şi Triumful Carităţii, şi tabloul Fecioara cu copilul, de Murillo.

În Camera Verde a Caterinei de Medici, care a servit drept cabinet de lucru în timpul regenţei sale, se găsesc tablouri de Tintoretto, Jordaens, Jouvenel, Van Dyck, Veronese etc şi o tapiserie cu un colorit de excepţie, inspirată din decoperirea Americii.

Peste podul cu cinci arcade, arcuit deasupra râului, se afla Galeria Caterinei de Medici cu două etaje având 18 ferestre; este decorată cu efigiile Sfântului Ioan, patronul castelului Chenonceau, şi Fecioarei (în maniera lui Lucca della Robia ) precum şi cu medalioane ale unor oameni celebri.La extremităţi are două şemineuri, din care cel sudic este pur decorativ, în el fiind uşa de ieşire pe malul stâng al râului.În primul Război Mondial galeria a fost folosită ca infirmerie.

În Camera lui Francisc I pot fi admirate „Cele Trei Graţii”, tablou de Van Loo, un autoportret de Van Dick, „Arhimede” de Zurbaran, şi „Diane de Poitiers ca Zeiţă a Vânătorii”, de Primace.

Salonul Ludovic al XIV-lea, vecin, are căminul renascentist marcat cu emblemele lui Francisc I şi Claude de France;este ornat cu lucrări de Rubens, Nattier, Van Loo şi cu un portret al lui Ludovic al XIV-lea, de Netscher.

Urcând pe scara cu rampă dreaptă, gândită de Catherine Briçonnet (înlocuind cu succes scările „în şurub”, uzitate până atunci), după ce se admiră sculpturile „Legea Veche” şi „Legea Nouă” se ajunge în Vestibulul Catherine Briçonnet de la etaj, ornat cu tapiserii de Oudenaarde (oraş flamand celebru pentru tapiseriile de aici), cu scene de vânătoare şi efigii în marmura de Carrara ale împăraţilor romani, aduse de Caterina de Medici de la Roma.

Vestibulul corespunde în camera Gabriellei d’Estrées împodobit cu tapiserii din aşa-zisa serie a „Lunilor lui Lucas” şi o tapiserie ce o reprezintă pe Sfânta Cecilia (secolul XVII) patroana muzicienilor.

Tot la etaj este şi dormitorul Caterinei de Medici împodobit cu tapiserii flamande.În stânga patului, „Învăţătura Dragostei”, de Correggio, pictată pe lemn (spre deosebire de tabloul omonim de la Londra, executat pe pânză).

În anexe pot fi vizitate bucătăriile (mobilier, ustensile şi vase de aramă) aflate în pilonii enormi ai fundaţiei din albia râului; de fapt, sunt cămara, sala de mese, măcelăria, magazia.Între cei doi piloni, o terasă aflată pe malul apei servea la descărcarea navelor de aprovizionare; potrivit legendei, se numeşte însă „Scăldătoarea Dianei”.

Grădinile

Grădinile castelului Chenonceau sunt o mărturie remarcabilă a talentului şi rafinamentului celor două doamne care l-au decorat: Diane de Poitiers şi Caterine de Medici. Chiar de la realizarea lor, grădinile au reprezentat o parte esenţială a castelului. Când Diane de Poitiers a primit în proprietate domeniul Chenonceau, în 1547, în jurul castelului nu exista decât o simplă grădină de legume. Cum locul nu era deloc potrivit pentru necesităţile curţii, timp de 5 ani au fost făcute modificări, rezultatul fiind grădina care a primit numele creatoarei ei.În grădini sunt plantate mii de tufe ornamentale şi sute de trandafiri căţărători sau obişnuiţi.Pe domeniu sunt cultivate în jur de 40.000 de flori, plantate de două ori pe an, primăvara şi vara. Mai mult, cele peste 70 de hectare de pădure creează fără dubiu decorul perfect pentru plimbări relaxante.

De-a lungul tufelor de trandafiri căţărători şi a aleii maiestoase flancată de 16 portocali, vizitatorul descoperă bastimentul, turnul care în vremuri demult trecute adăpostea grajdurile regale; tot aici erau crescuţi viermi de mătase aduşi în Franţa de Caterina de Medici. După aceasta, vizitatorul intră în curtea unei ferme din secolul al XVI-lea.În cele din urmă paşii îl duc în Grădina Florilor, unde sunt produse numeroase flori cu care se înfrumuseţează glastrele din castel, turn şi seră.Curtea fermei, construită în secolul al XVI-lea introduce vizitatorul în atmosfera filmelor istorice înainte de a pătrunde în Grădina Florilor.În fermă se gaseşte Atelierul Florilor, de unde vizitatorii pot cumpăra o mare varietate de flori sau alegem dintr-o gamă largă de aranjamente florale realizate de floriştii castelului.Magazinul este deschis de pe 1 martie până în prima săptămână a lunii noiembrie.

De curând a fost reconstruit un labirint de grădină, după planurile Caterinei de Medici, în care rolul principal îl joacă arbuştii de Taxus baccatta. Locurile libere din labirint sunt umplute cu vaze decorative de metal.În centru se află un chioşc de grădină înălţat, construit de Arnaud de Saint Jouan, arhitectul şef al clădirilor istorice, care oferă o privelişte completă asupra întregii zone ale labirintului.Labirintul oferă şi ocazia de a descoperi cariatidele adăugate de Caterina de Medici pe faţada castelului; la 300 de ani după ce au fost plasate pe castel, cariatidele au fost date jos şi plasate în grădină, dar acum ele se află la locul lor iniţial, graţie arhitecţilor.

Aflată în partea de sus a castelului (din punctul de vedere al curgerii râului), grădina e protejată de eventualele inundaţii pentru că a fost construită pe o terasă ridicată.Considerată a fi un autentic "teatru" verde de peste 12.000 m², grădina lui Diane de Poitiers a fost construită conform unui plan foarte simplu: două alei diagonale se întalnesc pentru a forma patru triunghiuri; fiecare triunghi este împărţit în două, de alte alei. Farmecul grădinii vine atât din design-ul său cât şi din plantele alese: pomi fructiferi, tufe rustice, căpşuni, violete şi multe altele.

În literatura

Castelul Chenonceau este locul de desfăşurare a primei părţi a romanului Caterina de Medici (1841) al lui Honoré de Balzac, în care este menţionat, în special, schimbul de castele care a avut loc între Diane de Poitiers, care a primit castelul Chaumont-sur-Loire şi Caterina de Medici căreia Diane i-a oferit Chenonceau.

Galerie imagini

 Camera lui Cesar de Vendome

 Camera Luizei de Larraine

 Camera celor cinci regine

 Camera figurilor de ceara

 Camera figurilor de ceara

 Camera figurilor de ceara

 Ferma

 Galerie

 Bucatariile

 Bucatariile

 Bucataria din pod

 Sala garzilor

 Camera de mancat

Camera de mancat

Castelul Degenfeld – Schomburg din Balc

Castelul Degenfeld – Schomburg din Balc este unul dintre cele mai frumoase edificii din judeţul Bihor. Castelul este străbătut de râul Barcău şi se spune că apa de sondă care curge chiar în ştrandul din curtea castelului are efecte terapeutice. În anul 1967, a fost declarat monument istoric protejat prin lege. Castelul a fost construit de către episcopul Pruisz Janos din Oradea, în anul 1484. Este un castel impunător, al cărui domeniu se întinde pe 19 hectare. Nu se cunosc foarte multe informaţii despre procesul construirii lui sau scopul pe care l-a avut iniţial, însă se ştie că, în anul 1896, a fost reconstruit de contesa Emma Degenfeld Schombuy, de la care i-a rămas şi numele.

În anul 1920, Castelul Degenfeld – Schomburg a fost cumpărat de bancherul Iosif Pincas, cumnatul prinţului Gheorghe Ghica. Acesta îşi avea originile într-o familie de evrei din Spania şi a fost fratele celebrului artist plastic Jules Pascin sau Jules Pincas. Iosif Pincas a cumpărat castelul şi domeniul de la Karoly Imre, care i l-a cedat pentru un simplu pumn de aur, deoarece avea probleme cu banii şi nu mai putea să aibă grijă cum se cuvine de proprietate. Mai mult, cei doi au căzut de acord că, dacă ungurii se întorc în zonă, vor putea răscumpăra proprietatea pe aceeaşi sumă de bani.

Cu toate acestea, ungurii nu s-au mai întors aici, aşa că Iosif Pincas a putut să păstreze castelul. Venea rar cu soţia sa Diana aici, pentru că prefera să vină în timpul iernii, la vânătoare. A avut parte de un sfârşit nefericit, oamenii locului auzind că s-ar fi sinucis la Paris, după ce Diana l-a părăsit. În schimb, prinţul Gheorghe Ghica venea mai des, pentru că aici se află mormântul soţiei sale, Natalia, care a murit chiar în castel. Aceasta, care se trăgea din familia țarului Romanov, a avut parte de o moarte cumplită. În timp ce se afla în baie şi îşi curăța mănuşile cu benzină fină, şi-a aprins o ţigară, care a aprins, mai întâi, una din mănuşi şi, apoi, întreaga încăpere. Deşi a fost dusă la spital, inima ei nu a rezistat.

Legendele locale spun că Natalia a bântuit mult timp după acest eveniment Castelul Degenfeld – Schomburg. Soţul ei a construit o troiţă lângă mormântul ei şi a adus şi o biserică de lemn tocmai din Maramureş, în memoria ei. A fost atât de afectat, încât nu s-a recăsătorit niciodată. Din păcate, în anul 1940, bisericuţa a luat foc, iar mormântul Nataliei a fost devastat după câţiva ani. În anul 1944, castelul de la Balc a fost luat de către Ministerul Industriei Forestiere, iar în anul 1958 a fost preluat de Ministerul Sănătăţii. Iniţial, domeniul aflat la aproximativ 70 de kilometri de oraşul Oradea cuprindea castelul cu ştrandul şi bază sportivă, un parc dendrologic, un fond de vânătoare care acum îi aparţine lui Ion Țiriac, fosta herghelie şi mii de hectare de teren forestier şi agricol. În anul 1996, a fost luat de Petrom, în urma unui proces în care i-a fost cedat.

Deşi cei de la Petrom au scos Castelul Degenfeld – Schomburg la vânzare în anul 2009, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional nu şi-a arătat interesul pentru a-l cumpăra şi transforma într-un muzeu. Consiliul Judeţean Bihor ar fi vrut să îl ia şi să obţină fonduri europene pentru transformarea lui în obiectiv turistic, însă nu a avut banii  necesari. Se pare că cei care au cumpărat castelul vor să facă pe acest domeniu un aquapark, cel mai modern din întreaga Europă.

Castelul Amboise

Numele trebuie cautat alaturi de cele ale "ambarienilor' si galilor "ambatius", care ocupau acest teritoriu in secolul al VI-lea. Numarul de locuitori este de 11968.

Castelul

Cele doua corpuri de cladire in unghi drept marcheaza bine tranzitia intre stilul gotic francez tarziu al aripii Carol al VIII-lea (situata in prelungirea crenelurilor) si cel al Renasterii al aripii Ludovic al XII-lea si Francisc I ( etajul al 3-lea al aripii perpendiculare).

Interiorul castelului

Casa gotica

Sala garzilor

Acest pasaj permitea controlul accesului la etajul ocupat de Rege.

Sala tobosarilor

Aceasta sala corespunde ca amplasament unei camere de pregatire a Regelui. Sala tobosarilor evoca numeroasele serbari si baluri date la castel in epoca Regilor de Valois.

Sala de Consiliu

In aceasta sala, cea mai importanta a castelului, Regele tinea Consiliul sau, care era prefigurarea moderna a notiunii de Guvern.

Apartamentele Renasterii

Sala paharnicului

Aceasta piesa permite evocarea obiceiurilor la masa regala, unde paharnicul servea bauturile. Etapele medievale vor face ca aceasta sa se intample la masa.

Camera Henric al II-lea

Acest decor de camera este caracterizat de scaune care constituie un exemplu perfect al introducerii perspectivei in artele decorative ale sec. al XVI-lea.

Anticamera

Mantaua semineului-intretesere de corzi, simbolizeaza ordinul franciscan; clirul-Ordinul sf. Mihai. Panoul de lemn de dedesubt: salamandra-emblema lui Francisc I.

Apartamentele Ludovic Filip. 

Ludovic Filip a primit apartamentele de la mama sa Maria Luiza Adelaida de Bourbon Penthievre.

Cabinetul Louis Filip

Salonul de muzica

Accesul in parc si turnurile cavalerilor

Turnul minimelor

Din inaltimea Turnului minimelor dominam Valea Loarei de la o inaltime de 40 m. O scara ne permite sa ajungem pe rampa Turnului cavalerului, edificat in timpul domniei lui Carol al VIII-lea.Atelajele sau caii ajungeau astfel mai usor pe terasele castelului.

Gradina Neapolului

Turnul permite astazi accesul in parcul refacut in spiritul gradinilor italiene. Esentele mediteraneene ( chiparos, cimisir, stejar) sunt astfel replantate progresiv pe partea inalta a gradinii. Gradina Neapolului (multi tei plantati pe partea nordica a crenelurilor) este situata pe acelasi amplasament pe care era o gradina realizata de Dom Pacello de Mercoglino la sfarsitul sec. al XV-lea.

Un monument in memoria lui Abd El Kader a fost ridicat in partea mai inalta a parcului.

Capela Sf. Hubert

Construita in 1491, ca o consola la perete, ea ramane singurul vestigiu din cladirile care se aliniau crenelurilor. In transept se gaseste mormantul cu presupusele ramasite ale lui Leonardo da Vinci. In exterior frunze in stil gotic inflacarat si pragul de sus al usii fin sculptat.

Clos-Lucé

Este un conac din sec. al XV-lea, donat de Francisc I lui Leonardo da Vinci. Pictorul, inginerul si inventatorul se instala aici in 1516 pentru a lucra la proiectul reconstrucctiei castelului d'Amboise si poate a celui de la Chambord. Ultimul sau proiect a fost de a sapa o retea de canale conectand diferitele castele de pe Valea Loarei, instaland baraje si ecluze pe fluviu. La 2 mai 1519 el decedeaza la varsta de 67 de ani si este ingropat in cimitirul regal Sf. Florentin. Ulterior, resturile sale au fost transferate in capela Sf. Hubert a castelului.

Alte vederi din Amboise

Panorama

Turnul orologiului (sec. al XV-lea)

Piata M. Debré

Acces

Amboise este situat in Touraine, intre Blois (37 km) si Tours (26 km, pe Loara, la 226 km de Paris.