ÎMBATĂ-MĂ IUBITE de Patricia Serbanescu

Îmbată-mă iubite cu-al tău sărut fugar
Şi spune-mi c-aşteptarea nu-i piatră de hotar!
Mai spune-mi că revii când vinul e şampanie
Şi cu a ta iubire, alungi a mea jelanie...

O lacrimă se scurge prelinsă dintr-o geană
Când vei veni la mine? trece şi-această iarnă...
Tristeţea mă inundă când flacăra trosneşte,
Promisiuni deşarte ard, în focul ce mocneşte.

Îmbată-mă iubite, cu zâmbet de zenit!
Acum, când vine iarna, visul mi-a’ncremenit
Amurgul fuge-n stele la ochii albăstrii,
Ce par două mărgele, sub norii plumburii...

Te-aştept cu dor iubite, pun geană lângă geană
Vom stinge multe doruri, de-om bea... o damigeană.