Blog Archive

luni, 21 decembrie 2015

BOLNAV de Emil Marian

Photobucket
De cand te-am zarit m-am contaminat
Si de atunci sunt bolnav, cazut la pat.
Bolnav de tine si de privirea ta albastra
Bolnav de viata si de moarte, de napasta,
De-aceasta meschina soarta,
Care mi te-a scos in cale prea tarziu.
Incerc sa ma tratez cu versuri,
Am o reteta pe care au incercat-o
Si altii, mostenire de la Badia,
El a fost maestrul. Noi ceilalti
Invatacei mai buni sau mai slabi,
Dar toti bolnavi de cate o femeie.
Unii chiar de mai multe.
Si in perseverenta mea de a ma trata,
Scriu,scriu ce-mi trece prin idee,
Scriu si ziua si noaptea pe alee.
La lumina lunii, scriu precum nebunii.
Privesc in gol si visez ca m-ai iubi.
C-ar fi posibil sa te indragostesti
De mine, un anonim fara viitor,
Cu trecut prea lung si tern.
Dar ma trezesc si ma simt rau,
Caci virusul iubirii nu-mi da pace,
Se pare ca e epidemie de dragoste
Si n-am scapat de ea, m-am contaminat.
Sper sa nu se afle si sa nu se vada,
Ca altfel ajung in izolator, unde ma usuc de dor,
Acolo unde e tratata inima cu zeama acra de uitare,
Sa nu mai iubeasca, sa uite tandretea.
Si eu nu vreau sa uit, vreau sa fiu bolnav,
Sa raman asa contaminat de tine, de iubirea ta,
Sperand ca epidemia nu te va ocoli
Si te voi intalni,bolnava de sufletul meu iubitor!