Blog Archive

vineri, 31 octombrie 2014

Despre toamnă de Zavoianu Vali

Cu mâneci suflecate şi chipuri de cenuşă
Pe-ntinsele covoare ce vara le-a lăsat
Pictează norii astăzi ferestre mari şi-o uşă
Pe care intră toamna, cu mersu-i apăsat.

Când trece peste dealuri, copacii i se-nchină
Şi braţele lor lasă covor de frunze-n drum
Să nu îşi murdărească pantofii noi cu tină
Nestăvilita toamnă, cu ploile-i duium.

Solii de brumă rece vestesc de dimineaţă
Că toamna e regină peste pământul tot
Rugina se întinde, hapsână şi-ndrăzneaţă
Şi razele de soare sa ardă nu mai pot.

Miroase a cerneală şi până-n cer răsuna
Cum poartă vântul glasuri de ploi făra sfârşit
E-atâta toamna-n aer şi-n norii ce se-adună
Că mă-nfior. O toamnă! -ce repede-ai venit!