Blog Archive

duminică, 16 septembrie 2012

Semne... de Nicoara Nicolae-Horia

Sunt semne acestea, la început
O să te doară bezmetic o mână,
Aripa aceea dinspre ţărână
Sub care să zbori ai fi vrut!

Apoi trupul tău tot mai greu îţi apasă
Sufletul prins între coastele lui,
Durerea aceea nu ai cui să o spui,
Ferice de cel care zice:"nu-mi pasă!"

Privirea se-ntreabă tot mai departe:
Ce-i dincolo mâine de ceea ce văd,
E linişte oare, ori e prăpăd?
Şi vârsta o simţi cum te-mparte

Cât eşti în sus şi cât vei fi în jos,
Cuvântul faptelor tale e gata,
Pentru toate la urmă îţi vine răsplata-
Trăit-ai, omule, aici cu folos!?

Acestea sunt semnele trecerii tale
Şi altele-asemenea nescrise-n cuvânt
În Poemul acesta cu miros de migdale,
Frate-al meu de durere şi de ce sunt!