Un val călător
aleargă pe mare,
Înalt și
puternic, cu creasta verzuie,
Venit de departe
aduce scrisoare,
De-aceea pe mal
el vrea să se suie.
Plecat mai
demult, aleargă într-una,
Prin soare, prin
ploi și puternice vînturi,
Iar ghidul prin
noapte a fost numai luna,
Cînd el obosit
era dus pe gînduri.
Dar iată acum el
malul zărește,
Și
inim-albastră-n adîncuri vibrează,
Văzut-a din nou
pe cea ce-o iubește,
Și simte în el
puterea-i iar trează.
Se-arunca-nainte
cu foșnet ușor,
Și spuma din
creastă acum se mărește,
E falnic, e mare,
e plin de amor,
Cu ultima forță
uscatul izbește.
Iar creasta se
rupe în mii de suspine,
Pastel de culori
in mici curcubeie,
„Acum sunt aici,
acum sunt cu tine,
Iubită pe veci,
tu sfîntă Femeie!”