Auguste
Rodin (născut François-Auguste-René Rodin) (* 12 noiembrie 1840, Paris - †17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt) a
fost un sculptor,grafician și pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul
secolului XX. Rodin a revoluționat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să
exprime adevărul uman, pornind de la experiența directă. Prin atelierul lui au
trecut mulți sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau,Aristide Maillol.
În 1907, aici a lucrat
și Constantin
Brâncuși, care, părăsind atelierul
după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: "Nimic nu se poate înălța la
umbra marilor arbori!"
Biografie
Auguste
Rodin s-a născut într-o familie modestă din Paris, tatăl lui
era funcționar la poliție. În 1853, la vârsta de
14 ani, este admis la École
Spéciale de Dessin et de Mathématiques ("Școala
specială de desen și matematică"), urmând cursurile desenatorului Horace Lecoq de Boisbaudran și ale pictoruluiStéphane Belloc.
Între anii 1854-1857 studiază
la Școala de Arte decorative (École des Arts décoratifs), dar este
respins de trei ori în cursul acestor ani în încercarea de a fi admis la École des Beaux-Arts. Urmează
în acest timp cursuri de literatură și istorie la Collège
de France. În 1862 intră
în ordinul monahal "Pères
du Saint-Sacrement", este însă încurajat de superiorul ordinului șă-și
continuie cariera artistică. Debutează cu portrete și desene, realizate sub
îndrumarea lui Jean-Baptiste Carpeaux, după care, în anul 1864, începe să
lucreze în atelierul sculptorului Albert Carrier-Belleuse, reprezentant al stilului denumit "seconde
Empire", realizând decorații murale, modele de ornamente și vase la
manufacturile de porțelan din Sèvres. În acest an o întâlnește pe Rose Beuret, o
lucrătoare croitoreasă în vârstă de 20 de ani, care îi va servi ca model și
devine tovarășa lui de viață. În 1866 se
naște primul lor copil, Auguste-Eugène Beuret. Împreună cu Carrier-Belleuse,
pleacă în 1870 la Bruxelles, cu care va colabora până în 1872, după care se
despart și Rodin se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice
din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare.
Pictează singur o serie de peisaje din
pădurea Soignes și trimite litografii destinate jurnalului satiric Le
Petit Comique. Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876),
la Florența și
la Roma,
pentru a "descoperi secretele lui Michelangelo"
și un turneu al catedralelor gotice din centrulFranței (1877).
Expune în acest an, la "Cercul artistic și literar" din Bruxelles și
apoi la "Salonul artiștilor francezi" din Paris,
sculptura Âge d'arain("Vârsta
de bronz"), care provoacă scandal, fiind acuzat de a fi făcut un mulaj
după natură. Între anii 1879-1882 lucrează la manufacturile din Sèvres,
iar în 1880 își deschide un atelier propriu la
depozitul de marmoră din Paris, 182,
rue de l'Université, pe care îl va păstra până la sfârșitul vieții.
Statul francez îi cumpără sculptura
"Vârsta de bronz" și îi comandă (1880)
un portal pentru viitorul muzeu de Arte Decorative. Rodin alege tema infernului
din opera lui Dante, opera, La Porte d'Enfer - un ansamblu de figuri dispuse
aparent haotic, ca analogie vizuală a decăderii morale la sfârșit de secol -
rămâne însă neterminată. Reușește să vândă statului proiectul de statuie a
"Sfântului Ioan Botezătorul" și pleacă la Londra pentru
a învăța tehnica gravurii în
atelierul lui Alphonse
Legros. În 1883 o întâlnește pe viitoarea sculptoriță Camille
Claudel, atunci în vârstă de 19 ani, care devine elava și amanta lui.
Municipalitatea din Calais îi
comandă un monument pentru comemorarea lui Eustache
de Saint Pierre (1287-1371),
cetățean al orașului Calais, celebru prin devotamentul arătat concetățenilor
săi cu ocazia predării orașului regelui englez Eduard III (1347).
Acest grup statuar, Les
Bourgeois de Calais("Burghezii din Calais") este inaugurat în 1895 în prezența lui Rodin. O replică a
monumentului se găsește în curtea Muzeului Rodin din Paris. Între timp execută
figurile lui "Adam", a "Evei" și a "Gânditorului"
(Le Penseur). Anul 1886 este marcat de executarea comenzilor
pentru monumentele lui Vicuna Mackenna și al generalului Lynch în Santiago de Chile și de primirea comenzii pentru
compoziția "Sărutul" (Le baiser), destinată Expoziției
Universale din Paris (1889). În 1887 ilustrează voumul de poezii Les
Fleurs du Mal ale
lui Charles Beaudelaire pentru editura Gallimard.
Devenit membru fondator al
"Societății naționale de Arte Frumoase" (Société nationale des
Beaux-Arts), Rodin obține în 1889 comanda executării unei statui a lu Victor Hugo pentru Panthéon-ul din Paris, dar
pentru că sculptorul se decide să-l înfățișeze pe poet gol și înconjurat de
muze, proiectul îi este respins. O statuie a pictorului Claude Lorrain (1600-1682)
va fi inaugurată în 1892 la Nancy.
În 1891, La Société des Gens de Lettres îi comandă executarea unui monument al
lui Honoré de Balzac.
Rodin devine în 1893 președinte al secției de sculptură la Société Nationale des Beaux-Arts,
ca succesor al lui Jules
Dalou. Își schimbă domiciliul la Meudon-la-Fôret,
unde va fi vizitat de tineri literați și artiști, printre care Antoine
Bourdelle, care îi devine elev. La Giverny, reședința lui Claude Monet din apropierea Parisului,
îl întâlnește pe Paul Cézanne. În 1898 intervine ruptura cu Camille
Claudel, fapt care va avea repercusiuni negative în dezvoltarea
ulterioară a talentatei artiste. Anul 1899 este marcat de organizarea primelor
mari expoziții retrospective la Bruxelles, apoi la Rotterdam, Amsterdam și
la Haga.
Cu ocazia Expoziției Universale din 1900,
se inaugurează "Pavilionul Rodin", în place de l'Alma din Paris, unde se expun 171 opere ale
artistului, printre care pentru prima dată și "Poarta Infernului",
deși nedesăvârșită. Pavilonul va fi demontat și reconstruit la Meudon în anul
următor.
În anii 1905-1906,
poetul austriac Rainer Maria Rilke lucrează ca secretar particular al lui
Rodin. În 1904 devine amantul ducesei de Choiseul,
legătură care va dura până în 1912.
Pictorița și femeia de litere britanică Gwendolen
Mary John va fi
deasemenea amanta artistului în 1904 și îi va servi ca model pentru
sculptura Muse Whistler.
În anul 1907,
Rodin se instalează în Hôtel
Biron din Paris, care în anul
următor va deveni "Muzeul Rodin". În 1911,
participă la "Expoziția Regală de Arte" din Berlin. Primește din partea statului francez comanda
pentru executatea unui bust al lui Puvis
de Chavanne pentruPanthéon.
Compoziția "Burghezii din Calais" este cumpărată de statul englez și
va fi instalată în grădinile Westminster din Londra, în fața Parlamentului. În Metropolitan Museum din New York se
inaugurează (1912) o sală consacrată lui Auguste Rodin.
În 1914 îi apare monografia Les Cathédrales de France, care
cuprinde studiile sale asupra stilului gotic în arhitectură.
Auguste Rodin se îmbolnăvește grav în
anul 1916.
Donează o mare parte din colecțiile sale statului francez. La 29 ianuarie 1917 se căsătorește la Meudon cu Rose
Beuret. Rose decedează pe 14 februarie; Auguste Rodin se stinge din viață
pe 17 noiembrie. Amândoi sunt înmormântați în
cimitirul din Meudon.
Caracterizarea operei
Într-o epocă în care interesul pentru mișcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzațiilor de spectacolul realități a dus la apariția picturii impresioniste, Rodin și-a propus să revoluționeze limbajul sculpturii, făcându-l capabil să expună adevărul uman dincolo de clișeele academiste. Există o filiație directă între Rodin și Michelangelo, a cărui operă o studiase la Florențași Roma, și cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce el a numit "iluzia vieții", adică verosimilitatea creației ("Omul care merge", 1877; "Gânditorul", 1880; "Eva după păcat", 1881).
De la lucrări în care prim-planul reprezentării este consacrat tinereții senine ("Primăvara eternă", 1884; "Danaidă", 1885; "Sărutul", 1886), artistul trece la compoziții dominate de dramatism, de tensiuni interioare ("Durere", 1885; "Cele trei umbre", 1881-86; "Fiul risipitor", 1888). O sinteză a sculpturilor sale o reprezintă "Poarta Infernului", amplă compoziție la care, începând din 1880, va reveni în tot cursul vieții.
Într-o epocă în care interesul pentru mișcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzațiilor de spectacolul realități a dus la apariția picturii impresioniste, Rodin și-a propus să revoluționeze limbajul sculpturii, făcându-l capabil să expună adevărul uman dincolo de clișeele academiste. Există o filiație directă între Rodin și Michelangelo, a cărui operă o studiase la Florențași Roma, și cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce el a numit "iluzia vieții", adică verosimilitatea creației ("Omul care merge", 1877; "Gânditorul", 1880; "Eva după păcat", 1881).
De la lucrări în care prim-planul reprezentării este consacrat tinereții senine ("Primăvara eternă", 1884; "Danaidă", 1885; "Sărutul", 1886), artistul trece la compoziții dominate de dramatism, de tensiuni interioare ("Durere", 1885; "Cele trei umbre", 1881-86; "Fiul risipitor", 1888). O sinteză a sculpturilor sale o reprezintă "Poarta Infernului", amplă compoziție la care, începând din 1880, va reveni în tot cursul vieții.
Grupul statuar
"Burghezii din Calais" (1884-1886) este un
instantaneu surprinzător prin forța cu care ne comunică starea de spirit a
personajelor. Dirijate parcă de un subtil regizor, privirile lor sunt îndreptate divergent, încorporând
spațiul din jur și izolându-se în același timp în propriul destin.