Andrei (d. 30
noiembrie 60, Patras, Grecia) a fost un apostol, frate cu Simon Petru.
Conform Bibliei cei
doi frați, Petru și Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situată pe
malul Lacului Genezaret. Aveau o casă în Capernaum (Mc 1,29) și erau de
profesie pescari.
Numele Andrei derivă
din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume
grecesc, deși Sfântul Apostol Andrei era iudeu.
Evanghelia lui Ioan
spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar
fi recomandat să-l urmeze pe Isus din Nazaret. Conform evangheliei lui Ioan,
Andrei l-ar fi dus pe fratele său Petru la Isus, spunându-i că l-a găsit pe
Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi
chemat”. În enumerările apostolilor (Mt 10,2, Mc 3,18, Lc 6,14, F. Ap. 1,13)
Andrei este menționat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu se numără
printre cei trei pe care Isus i-a tratat în anumite situații ca cei mai
apropiați ai săi (Petru, Iacob și Ioan).
Andrei a fost ucenic
al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Iisus, auzindu-l pe
Ioan Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36)
i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Iisus și
coborârea Duhului Sfânt (la Rusalii), Apostolii au mai rămas câțiva ani la
Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc in
jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit și au tras la
sorți pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune că Apostolului
Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele
său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin
teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar
fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea,
s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul
Pavel și de alți Apostoli, ajungând pâna în Peloponezul grecesc, în orasul
Patras. Acolo a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. După
moartea sa moaștele s-au păstrat la Patras.
Pe la anul 350
împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele
sfântului Andrei la Constantinopol si le așază în Biserica Apostolilor. Acestea
se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I
Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul
sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns
la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462
au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea Papa
Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în catedrala Sfântul Petru de
la Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din
Patras.
Este patron al
Scoției (steagul scoțian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al
Spaniei, al Siciliei, al Greciei și al Rusiei. De asemenea, este patronul
orașelor Napoli, Ravenna,Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.
Sfântul Andrei este
considerat de Biserica Ortodoxă Română patronul spiritual al României.
în calendarul
ortodox: 30 noiembrie și 20 iunie (aducerea moaștelor)
în calendarul
romano-catolic: 30 noiembrie și 9 mai (această din urmă dată se sărbătorește
doar în Scoția, ca amintire a datei primirii unor relicve ale sfântului Andrei)
în calendarul
lutheran: 30 noiembrie
în calendarul
anglican: 30 noiembrie
.jpg)
