Am ales povestirea despe Paharul lui
Pitagora, datorita unicitatii sale, atat ca si realizare cat si ca mesaj.
O legenda spune ca acesta a fost inventat de
insusi Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos in
jurul anului 530 iC. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului
catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe
santier e milenar J).
Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si
largi de gat… isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede…
spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si
paguba… si se odihneau si mai mult decat ceilalti… lucrand evident mai putin.
Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform (fair
cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul
maxim pana la care se poate umple cupa.
Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat
interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea
inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei desi aceasta e
umpluta… pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o
picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se
goleste intreaga cupa.
De aceea cupa lui Pitagora a cunoscut diverse
denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa
lacomiei.
Pentru ingineri sau curiosi am postat o
sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare
(bazat pe principiul vaselor comunicante):
Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba
de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite
cupa e urmatorul:
Multumeste-te cu ceea ce ai in prezent
(sanatate, prieteni, familie, iubire), pentru ca daca incerci sa adaugi de la
tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu
… vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.