FURTUNĂ de Stefan Oana Valentin

Scrășnesc norii 
de dor de cădere-n uscat
un fulger se-nchină la stele 
să poată ucide întuneric 
vâscos și luminat 
se rup zăbrele 
ascunse prin geam 
lăsând să se vadă
cum ploaia plânge pe ram
cum pomii 
se roagă-n pământ 
cum lutul meu 
e avid 
de cuvânt 
cum tu nu mai vii
cum visul se ineacă 
și-i slut
cum cărarea e plină 
de apă 
și vorba-mi 
e strigăt de mut !