Fără aripi aşadar,
după cum îl descrie Anna Catherina care l-a distins mult mai clar decât Zaharia
în viziunea anunţui său:În timp ce ardeam tămâie, am văzut coborând în dreapta
altarului o lumină orbitoare în care se întrezărea o siluetă strălucitoare. (
Anna Catherina Emmerich, viziunea din
23-24 iunie, 1820).
Cele patru fetiţe care în datele de 8 şi 15 decembrie 1974 au beneficiat de
apariţiile Mariei, descriu cu multe detalii asemănătoare personajul celest care
se afla alături de Maria şi care se prezentase ca fiind arhanghelul Gabriel:
Arhanghelul era la o mică distanţă de Doamna, în dreapta ei. El era îmbrăcat
într-o robă albă şi avea aripi albe, mărginite cu auriu. Ţinea într-o mână un
crin alb şi pe cealaltă şi-o odihnea pe piept. Părul său era blond şi buclat.
Aripile Îngerului erau ca cele pe care misionarii ni le pun la Misiune.
Mechtild Thaller îl evocă având crinul în mână:
Sfântul Gabriel
poartă un veşmânt sacerdotal, o robă mărginită cu aur.În mâna sa dreaptă el
ţine un crin, iar mâna stângă o are pe piept
Într-o zi,
arhanghelul Gabriel s-a arătat lui Mechtild Thaller şi i-a spus:
Tu suferi alături de Maria, haide, bucură-te alături de mine! Tu nu ai studiat
încă capitolul despre cele şapte bucurii ale Mariei. Citeşte-l aşadar! Acest
capitol este o sursă de mare bucurie spirituală pentru toţi cei care îl citesc
şi aduce o mare bucurie Reginei noastre din Ceruri. Fă-l cunoscut şi
prietenilor tăi spirituali. Salută-i din partea lui Iisus şi spune-le că Regina
noastră îi iubeşte nespus şi că îi veghează fără încetare deoarece ei
răspândesc cultul meu şi pe cel al tuturor îngerilor iar acesta este un motiv
de mare bucurie pentru Regina Îngerilor..
La sfârşitul
secolului al XV-lea, fratele Giacomo, novice printre călugării din Borgo San
Sepolcro, traversează o criză spirituală. Poate nu e mare lucru, dar este
suficient ca să îl convingă să îşi îmbrăţişeze vocaţia spirituală. Ca tânăr
păstor, el avea obiceiul de a împodobi icoanele Fecioarei Maria cu flori de
câmp pe care le culegea atunci când păzea oile. Dar acum nu mai avea nici timp
şi nici ocazia să mai facă acest lucru, iar trandafirii din grădină erau toţi
consacraţi altarului din Capelă. Într-o zi, în timp ce se afla în faţa Icoanei
Fecioarei Maria, arhanghelul Gabriel i-a apărut şi l-a învăţat cum să o
onoreze, recitând de şapte ori câte un Pater şi zece Ave Maria, adică bucuriile
Mariei: aceasta este coroana de flori cea mai plăcută în faţa Mariei. Foarte
fericit, tânărul a început să îşi manifeste devoţiunea în acest nou fel zilnic
şi pacea a coborât în sufletul său. Puţin mai târziu, în timp ce se ruga
astfel, maestrul novicilor a intrat pe neaşteptate în camera lui şi l-a găsit
îngenuncheat şi a putut vedea un înger care tocmai îi punea pe cap o coroană de
crini şi de trandafiri ataşată cu un fir de aur. Fratele Giacomo este obligat
astfel să îşi reveleze secretul şi devoţiunea lui se propagă astfel în întreaga
comunitate, iar apoi şi în alte mânăstiri din zonă.
Câţiva ani mai
târziu, un alt novice s-a angajat să recite în biserică o rugăciune înainte de
fiecare masă – el a fost numit ulterior Fratele Giacomo della Corona. Într-o zi, el şi-a dat seama că uitase să o
recite aşa că l-a rugat pe părintele de gardă să îi permită să se ducă în
biserică şi să repare această scăpare. Superiorul a consimţit, dar, deoarece
absenţa novicelui se prelungea a mai trimis un novice să îl aducă la masă. Nici
acesta nu mai revenea, astfel că un al treilea a fost trimis. Deoarece comunitatea
manifesta o anumită nerăbdare şi mâncarea se răcea, părintele de gardă s-a
deplasat el însuşi pentru a vedea ce se petrece: cei trei călugări se aflau
îngenuncheaţi în extaz, contemplându-l pe Îngerul Gabriel care era ocupat să
facă o coroană din trandafiri şi din crini legaţi cu un fir de aur pentru a o
aşeza pe capul statuii Fecioarei Maria.
O femeie pioasă şi
foarte frumoasă era bănuită de adulter de către soţul ei, un comerciant bogat
din Ferrare, care manifesta o gelozie maladivă. Ea se adresează franciscanului
Francesco da Castromiglio, rugându-l să o ajute în această situaţie: numai el
ar fi putut convinge un om care vedea în toţi concetăţenii şi prietenii săi un
posibil amant al soţiei sale, mai ales de când în urmă cu câţiva ani Contele Nicolas
d’Este şi-a surprins a doua soţie, Parasina Malatesta, la braţul fiului său din
prima căsătorie. Exemplul venea de sus
şi risca astfel să devină contagios, de aceea Contele după ce i-a decapitat pe
cei doi amanţi a dat o lege conform căreia orice femeie care va fi descoperită
că a săvârşit adulter va fi pedepsită cu moartea. Fratele Francesco îi convoacă
pe soţul gelos şi pe frumoasa acuzată, străduindu-se să îl convingă pe bărbat
că aceasta din urmă este nevinovată. Dar cum omul nu vroia să asculte nimic,
fratele a început să se roage: atunci sub ochii uluiţi al soţului bănuitor,
Arhanghelul Gabriel a apărut aducând un trandafir alb, simbol al purităţii şi
al dragostei, pe care comerciantul, convins de acum de conduita curată a soţiei
sale, trebuia să i-l ofere acesteia în semn de armonie regăsită.
În secolul următor,
Gabriel este trimis de Dumnezeu la mănăstirea lui Pilar din Belalcazar, aproape
de Cordoba. El trebuia să se prezinte la Felipa de Sotomayor y Castro, fiica
seniorului locului, care intrase la mănăstire de la vârsta de 15 ani, în 1524,
renunţând la gloria mondenă pe care i-o aducea ilustrul ei nume: ea era chiar
fiica Marelui Duce al Spaniei. Îngerul s-a arătat novicei sub înfăţişarea unui
tânăr frumos şi, declinându-şi identitatea, a spus : "Sora mea, Regele
Cerului m-a trimis să vă spun că vrea să se logodească cu dumneavoastră şi că
el însuşi va fi logodnicul dumneavoastră."
Ambasadorul ceresc
i-a oferit apoi, din partea soţului divin, o cruce din trandafiri roşii,
galbeni şi albi, tot atâtea simboluri ale dragostei, care emanând un parfum
paradisiac înfloreau pe altarul Fecioarei. După această veste bună, Îngerul o
vizitează pe Felipa de mai multe ori şi o instruieşte cu privire la misiunea ei
de a îngriji bolnavii, o ajută în perioada de noviciat şi o încurajează în
penitenţele sale. Adesea, când apărea, el plutea deasupra solului într-o lumină
strălucitoare spre uluirea surorilor Felipei. Ea moare în anul 1531, la vârsta
de 22 ani, într-un ultim extaz iluminat de prezenţa Îngerului ei predilect,
Gabriel.
Tot la Cordoba,
carmelita Maria a lui Iisus de Sandoval, (1545-1604), discipolă a Sfintei
Tereza d’Avila este împărţită între îngerul ei păzitor, pe care îl iubeşte mult
şi Arhanghelul Gabriel, pentru care ea trăieşte o profundă devoţiune. Nu în
sensul că cei doi îngeri ar fi fost rivali, ci în sensul ca Sfânta carmelită
intra în extaz încontinuu, când datorită prezenţei sublime şi glorioase a
îngerului ei păzitor, când datorită strălucitoarei şi eclipsantei apariţii a
arhanghelului Gabriel. Ea nu mai ştia unde îi este capul până într-o zi când a
înţeles semnificaţia acestui joc de a va-ţi ascunselea: dacă îngerul ei păzitor
o ghida, o ajuta, o sfătuia sau alteori o dojenea, Arhanghelul Gabriel, care
stă înainte Domnului, era cel care ducea rugăciunile ei la Cel Preaînalt ca pe
nişte flori într-un buchet. Pentru a da mai multă greutate cuvintelor sale, el
chiar a lăsat-o odată să îşi pună mâinile pe o ghirlandă parfumată: trandafiri
ca simbol al iubirii, crini ca simbol al purităţii, violete ca simbol a
umilinţei şi margarete ca simbol al simplităţii. Sora Maria a lui Iisus s-a
grăbit să ducă pe Altarul Fecioarei Maria acest dar, pe cât de fermecător, pe
atât de insolit.
Asemenea fapte nu
aparţin numai trecutului îndepărtat. Gabriel nu se abţine nici acum să
dăruiască flori prietenilor lui Dumnezeu. Astfel, pe 13 iulie 1923, la Palermo
aplecându-se asupra leagănului micuţei sale Maria Carmelina, doamna Leone a
remarcat ceva insolit:
"Foarte mirată, ea a descoperit în leagănul fetiţei
o sumă de bani şi un mic buchet de trandafiri. Evenimentul a surprins pe toată
lumea, deoarece nimeni din familie nu ştia să explice provenienţa acestor
monede şi a florilor: a fost un cadou delicat din partea unui apropiat al
familiei sau un dar de la Dumnezeu, care s-a manifestat ca să anunţe viitoarea
sfinţenie a copilului?
Acelaşi eveniment s-a petrecut apoi în fiecare zi şi deşi
eram foarte atentă, supraveghindu-i pe toţi cei care veneau, povestea se
repeta. Proprietara apartamentului în care locuia familia Leone, domnişoara
Maria Ragusa, profesoară la o şcoală elementară, a constatat un fapt straniu.
Trandafirii emanau un parfum neobişnuit de puternic, era acesta un semn
supranatural?
În ceea ce priveşte monedele, ele ne ajungeau exact ca să
ne îngrijim de existenţa noastră zilnică – spune mama, în continuare - şi
astfel situaţia noastră financiară care iniţial era foarte proastă, ceea ce ne
angoasa, a devenit încet mult mai bună."
Mai multe persoane
consideră în acest caz că a fost vorba de o intervenţie angelică. Totul pare
făcut în maniera specifică arhanghelului Gabriel pentru care Maria Carmelina
Leone (1923-1940), care a murit doar la vârsta de 17 ani în parfum de
sfinţenie, manifesta o devoţiune deosebită.
Aceasta nu ar fi
prima dată când îngerii s-au manifestat în acest mod. În cursul unuia dintre
turneele sale pentru propovăduirea religiei, Antonio Vela (+1616) a fost
adăpostit într-o noapte de un preot de ţară foarte curajos. Dimineaţa, când
pelerinul a părăsit casa, preotul a descoperit cu uimire că patul în care
dormise acesta era plin de trandafiri albi şi roşii. Prin acest miracol,
Dumnezeu a vrut să semnaleze sfinţenia şi spiritul de sacrificiu al fratelui
Antonio, iar acesta a atribuit acest gest delicat îngerului Gabriel căruia îi
era foarte devotat. Confesor al sfinţilor Pasqual Baylon şi Andres Hibernon, prieten în sfinţenie al Terezei
d’Avila, fratele Antonio era faimos pentru extazurile sale şi intimitatea sa cu
lumea angelică.
În cazul misticei
franceze Symphorose Chopin, arhanghelul Gabriel îşi făcuse o datorie din a
schimba florile din vaza aflată în faţa statuii Maicii Domnului de la Lourdes,
flori care aduceau foarte mulţi vizitatori. Câteodată, îngerul Mihail realiza
acest oficiu, pentru a aduce un omagiu Reginei îngerilor. Incomparabil mai
frumoase şi mai parfumate decât florile noastre, "florile din cer" –
trandafiri şi crini – se păstrează şi mai mult timp, dar nu se conservă: un
anumit enoriaş indiscret a luat câteva petale uscate ca amintire, dar acestea
s-au descompus foarte repede. Ca şi cum îngerii ar veghea şi ar întrerupe brusc
orice devoţiune prost înţeleasă.
Stigmatizata Maria Concetta Pantusa (1894 – 1953) a
beneficiat de daruri cereşti
extraordinare. Pe 24 martie 1939, în ziua sărbătorii sale, Sfântul Gabriel a presărat
deasupra ei trandafiri albi şi apoi a atins-o cu mâna: "Florile cădeau pe
ea în cocioaba sa din Via S. Caterina. Semănau cu fulgi mari de zăpadă care
cădeau din tavanul de altfel complet închis, aşternându-se pe ea şi pe pliurile
veşmintelor ei. Martorii acestei prime manifestări angelice au fost sora
Speranza şi copiii orfelinatului, care băteau din palme la vederea acestui
spectacol insolit. Florile erau presărate pe ea mai întâi de către îngerul ei
păzitor, apoi de Sfânta Gemma Galgani, de Sfântul Paul al Crucii, de Sfânta
Maria Goretti şi de Iisus însuşi."
Iar dacă în cazul
Maicii Yvonne – Aimée a lui Iisus, spectaculoasele ploi de flori nu erau cumva
din partea îngerului Gabriel, atunci cu siguranţă ele erau semnele tangibile
ale iubirii Domnului revărsate asupra credincioasei: "Pe 19 ianuarie 1928, la ora 20, Maica
Magdalena şi Maica Îngerului Păzitor au deschis uşa chiliei surorii Yvonne –
Aimée, care, obosită fiind, tocmai se aşezase în pat şi se afla întinsă, cu
mâinile încrucişate pe piept şi adâncită în somn. Chilia era decorată într-un
mod mirific cu flori proaspete: tufe de violete, jerbe de trandafiri, garoafe
de toate culorile, părăluţe şi flori de câmp. Un parfum de tămâie îmbătător
plutea pe deasupra tuturor acestor flori."
În mijlocul
războiului, în februarie 1943, "florile de rodul pământului, lalelele şi
liliacul alb"împodobeau din belşug patul Maicii Yvonne – Aimée. Ar fi fost
interesant să ştim dacă unele dintre aceste flori ar fi putut fi conservate sau
s-ar fi dezintegrat asemenea celor primite de Symphorose Chopin.
Îngerul care face
totul
Orice creştin
adevărat onorează îngerii şi se roagă la îngeri, mai ales la îngerul lor
păzitor, dar şi la cei trei arhangheli: Mihail , Gabriel şi Rafael .
Preafericita Anna Maria Taigi (1769-1837), o mamă umilă dintr-o familie romană,
a fost favorizată de Dumnezeu cu daruri uluitoare. Îngerul ei păzitor o
instruia în permanenţă într-un mod sensibil şi extraordinar şi chiar o ajuta
uneori în treburile casnice, ca să meargă bine gospodăria. Este adevărat ca ea avea mult de furcă cu
soţul ei care era un om bun dar cam nepriceput şi totodată foarte exigent. Ea
întreţinea relaţii foarte familiare cu cei trei arhangheli. Avea chiar o
slăbiciune pentru Gabriel care este îngerul Bunei Vestiri. Când se afla pe
punctul de a muri, cu trei sau patru zile înainte, El s-a manifestat pentru ea
cu solicitudine după cum povesteşte confesorul preafericitei: "În oratoriul privat al casei sale, celebrasem mesa
pentru ea deoarece era bolnavă. Îndată ce aceasta s-a sfârşit, ea a fost
cuprinsă de o convulsie violentă urmată de o sincopă mortală. Ea văzut apoi
apărând alături de pat o persoană de o frumuseţe remarcabilă care i-a pus mâna
pe gură pentru a-i reţine suflul acolo ca şi cum ar fi vrut să îi împiedice moartea.
Apoi el i-a indicat ziua precisă a morţii sale, care s-a verificat perfect,
pentru a o susţine să îşi depăşească angoasele provocate de trecerea ei în
eternitate. Niciodată, de când o cunoşteam, nu o mai văzusem aşa fericită şi
alertă ca în momentul în care mi-a comunicat data morţii ei. Personajul celest
era Gabriel, spiritul plin de forţă, care se rugase pentru ea cu scopul de a-i
da forţă şi curaj în timpul bolii sale".
Aceeaşi veste bună a
fost adusă de înger din partea Fecioarei Maria şi stigmatizatei spaniole Maria
Amparo del Sagrado Corazon (1889-1941).
Ea l-a văzut într-o zi când traversa biserica: i-a observat ochii
strălucitori. Cuprinsă de bucurie, ea
s-a simţit transportată într-o stare intensă de fericire şi apoi a aflat că în
curând îl va întâlni pe Soţul ei divin. Atunci, de foarte multă încântare, ea a scăpat
ceea ce ţinea în mâini.
Arhanghelul Gabriel
şi alţi îngeri au făcut astfel de anunţuri prevenitoare şi în cazul
stigmatizatei canadiene Marie Brault (1856-1910). Apropiaţii săi au remarcat
ajutorul uluitor pe care ea îl primea şi de care beneficia din plin. O prietenă
credincioasă a acesteia a depus mărturie în legătură cu decorarea bisericii
parohiale înaintea unei sărbători:
"Ajunse pe seară, nu am înţeles cum am putut să
facem atâta treabă într-o singură zi: lucrasem cât într-o săptămână. Acest
lucru mi se părea cu adevărat extraordinar. Cred că îngerii făcuseră trei
sferturi din ceea ce era de făcut."
Doamna Brault era de
o extremă discreţie privind viaţa ei interioară şi nu se deschidea decât în
faţa confesorului ei. Dar înainte să sufere o operaţie aparent nevinovată şi
destul de uşoară, ea şi-a anunţat una dintre fiice că nu va supravieţui,
deoarece îngerul Gabriel, faţă de care nutrea o devoţiune foarte profundă, o
anunţase să se pregătească pentru părăsirea planului fizic.
Protejatul
arhanghelului Gabriel
Părintele Lamy îl
asigura pe contele Paul Biver, confidentul său şi viitorul său biograf:"Sfânta Fecioară a avut bunătatea să mă pună sub
protecţia sfântului arhanghel Gabriel şi să mă încredinţeze lui."
Ea i-a recomandat
îngerului:"Ai grijă de el, va
avea nevoie de tine!"
Şi aşa întreaga viaţă
a preotului Lamy s-a aflat sub protecţia îngerului care a devenit adesea
vizibil pentru el:"Arhanghelul Gabriel are părul ondulat şi frumos
tăiat. Gabriel este mai înalt cu un cap decât ceilalţi îngeri. Astfel eu
recunosc un înger dintr-o categorie superioară."
În seara de 19
noiembrie 1924, contele Biver, care se afla împreună cu părintele Lamy la sora
şi la cumnatul lui, care locuiau în Pailly, este martorul unei eveniment cu
totul extraordinar. La ora 22, când toată lumea era culcată, bătrânul preot
doarme în camera vecină cu cea a naratorului:
"La zece şi un sfert, eram în pat şi stinsesem
lumina. Au trecut poate două sau trei minute, şi prin cele două uşi care erau
uşor deschise, am auzit o conversaţie animată în camera bătrânului preot. Trei
voci de bărbaţi luau parte la acea discuţie, clare şi distincte în liniştea
absolută a nopţii. Acest fenomen m-a intrigat la cel mai înalt grad şi am
urmărit toată conversaţia. În pofida temperaturii glaciare, m-am aşezat sub pat
ca să aud mai bine. Nu se auzea nici un zgomot din camera soţilor Vauthelin. Pe
de altă parte, nimeni nu urcase scara de când trecusem eu pe hol. Aceasta casă
era atât de sonoră încât aş fi putut auzi şi paşii unui şoarece. Pe de cealaltă
parte, ştiam că în urmă cu 20 de minute îl lăsasem pe bătrân singur în camera
sa."
Intrigat, contele
Biver nu a îndrăznit să intervină:
Părintele Lamy a vorbit la un moment dat răspunzând
interlocutorului său care avea voce
caldă, clară şi puternică, cu un timbru viril, foarte agreabil şi care se
exprima fără urmă de accent, pe un ton pozitiv. Auzeam anumite silabe dar nu
înţelegeam nici un cuvânt din cele rostite. Al treilea interlocutor avea o voce
puţin mai slabă dar foarte plăcută şi perfect normală; el vorbea mult mai
reţinut, cuvintele lui erau rare şi rostite pe un ton foarte hotărât. Gazda
noastră se exprima pe un ton mai înalt: diapazonul vocii sale era unul
intermediar între vocile primului şi celui de-al doilea interlocutor. Am o
foarte bună memorie a vocilor: cea mai puternică şi mai armonioasă m-a făcut să
mă gândesc la un tânăr pe care îl cunoscusem vag o altă dată, unul dintre fiii
Lordului N. Cealaltă voce mi se părea absolut banală. Nu distingeam cuvintele,
dar auzeam perfect accentul celor trei interlocutori. Ei se exprimau toţi în
franceză: o singură voce avea o tentă teribilă, cea a părintelui Lamy care
lungea litera A a anumitor silabe. La capătul a aproximativ şapte minute, casa
a recăzut în tăcerea absolută a nopţii."
În ziua următoare
l-am interogat pe bătrânul meu prieten în legătură cu ce auzisem. La început,
el mi-a răspuns evaziv dar apoi a recunoscut ca erau vocile arhanghelului
Gabriel şi a îngerului său păzitor:
"Eu îi aud la fel de puternic pe amândoi. Dar tu
i-ai auzit în funcţie de modul în care au dorit să se lase ascultaţi, dar şi în
funcţie de distanţa la care se aflau. Când Sfântul Arhanghel vrea să vorbească
confidenţial, el vorbeşte foarte încet. Să nu mai zici nici un cuvânt despre
aceste lucruri."
Părintele Lamy
discuta astfel în fiecare seară cu arhanghelul Gabriel şi cu îngerul lui
păzitor. Mai multe persoane au afirmat că au auzit voci de îngeri - fără să
înţeleagă cu adevărat ceea ce ziceau -
până când l-au întâlnit pe bătrânul preot. Credincios recomandărilor
Fecioarei, sfântul Gabriel a vegheat
neîncetat asupra protejatului său pe care l-a ferit şi de explozia din La
Corneuve, din 15 martie 1918. Bătrânul preot fusese deja avertizat de îngeri
dar chiar în acea zi el a fost alertat din nou:
"Am găsit geamurile bisericii mele foarte murdare şi
am vrut să le spăl când i-am auzit pe îngerul Gabriel şi pe îngerul meu păzitor
vorbind între ei astfel: Este inutil! Atunci am renunţat la spălat. Adesea când
vroiau să îmi dea o lecţie vorbeau între ei şi mă lăsau să îi ascult. După
câteva ore , catastrofa s-a produs şi geamurile respective au zburat în
bucăţele. Eu, care de obicei stăteam foarte mult în biserică, am fost inspirat
în acea zi. Fără îndoială, inspiraţia mi-a venit de la îngeri. Nu am rămas să
mă rog nici o oră, nici o jumătate de oră şi nici măcar zece minute: am plecat
la Paris ca să cumpăr daruri pentru enoriaşii fruntaşi. Puţin după plecarea
mea, totul a sărit în aer, acoperişul a căzut în interiorul bisericii pline de
olane.
Când explozia a avut loc, eram la Aubervilliers, la o
sută de metri de biserică, în tramvai. M-am precipitat spre uzine. M-am întors
la Courneuve pe jos, în mijlocul molozului."
Explozia a produs
peste 900 de răniţi, dar aşa după cum o ştim, sfântul părinte a scăpat neatins.
Conform asigurărilor primite de la Fecioară nu a fost, de asemenea, niciun
mort.
Mai este un incident
care poate fi povestit şi care demonstrează modul spectacular în care
arhanghelul Gabriel îşi manifesta grija faţă de protejatul său. Era în
1923-1924 , aproape în aceeaşi perioadă cu episodul albinelor. Bătrânul preot
era deja aproape orb: "Părăseam biserica Notre-Dame des Bois, la apusul
soarelui şi lumina mă jena. Mergeam aplecat înainte ca să evit razele soarelui
care îmi cădeau direct în ochi şi nu vedeam nimic. Deodată a apărut în faţa
mea, nu mai departe decât la distanţa aceasta un biciclist. Era să mă răstorn
câmd iată, sfântul arhanghel Gabriel a apărut, a apucat bicicleta şi a aşezat-o
cu blândeţe ceva mai departe. El a ridicat şi bicicleta şi omul de pe ea şi i-a
pus pe iarbă la marginea drumului. Greutatea nu contează pentru un înger. Totul
le este atât de uşor."
Acest lucru nu l-a
mirat pe părintele Lamy , dar ciclistul a rămas siderat: "Mă uitam la săracul om care rămăsese cu gura
căscată privind la îngeri şi la mine. Îmi venea o poftă nebună să râd
uitându-mă la faţa săracului băiat. Mi-am reprimat râsul prostesc. M-am
îndepărtat încet de ei salutându-l politicos pe sfântul arhanghel, când un alt
biciclist a apărut în viteză. Primul biciclist a început să strige ca un nebun:
«Sunt doi, sunt doi!» bănuiesc că se referea la mine şi la sfântul arhanghel.
Dar celălalt nu înţelegea nimic: «Nu-i adevărat!», a spus al doilea. Mărturiile
angajatului de la calea ferată şi a prietenului său despre apariţia îngerului
au condus la circulaţia mai multor versiuni. S-a vorbit drespre acest subiect
în mai multe locuri din ţară. Când oamenii mă întrebau despre aceste lucruri,
mă prefăceam că nu ştiu despre ce este vorba."
Până la moartea sa,
părintele Lamy a beneficiat de asistenţa arhanghelului Gabriel, care nu numai că l-a protejat, dar l-a şi
instruit:
"Sfântul arhanghel Gabriel venea adesea la biserica
unde lucram eu (Notre-Dame des Bois). A venit şi pe 29 iunie 1925. Eram singur
şi-mi rosteam breviarul. L-am trimis acasă pe copilul din cor care mă însoţea.
Arhanghelul mi-a vorbit de lucruri cereşti. El este un mesager divin. Îl
încărcam cu mesajele mele pentru Preasfânta Fecioară. Îi spuneam: «Transmite-i
te rog cutare sau cutare lucru!» el nu răspundea, dar surâdea."
Arhanghelul, atât de
promt în a se supune voinţei Fecioarei Maria, şi- a îndeplinit cu bine misiunea
încredinţată lui de Regină, aceea de a-l proteja pe părintele Lamy .
Economistul Maicii
Domnului
Teresa Musco, moartă
la 1976, la emblematica vârstă de 33 de ani a fost şi ea protejata arhanghelului
Gabriel. La începutul vieţii ei, Gabriel a avut mult de muncă ca s-o protejeze,
în special de brutalităţile tatălui ei, care de multe ori erau declanşate
indirect chiar de apariţia îngerului. Dar în primul rând el s-a angajat să o
ghideze şi să o instruiască pe fetiţă cu scopul de a o ajuta să progreseze pe
căile sfinţeniei. Părinţii Teresei erau foarte săraci şi de la vârsta de 7 ani
fetiţa a trebuit să ia parte la muncile casei şi să se ocupe de frăţiorii ei
mai mici. Tatăl lor s-a îmbolnăvit şi astfel situaţia familiei a devenit
critică: cele câteva lire pe care mama ei le câştiga efectuând diferite slujbe
mici nu erau suficiente pentru a hrăni întreaga casă. Într-o zi, în timp ce
toţi ai casei sufereau de o epidemie de gripă, fetiţa şi-a descărcat sufletul
Fecioarei Maria. Deodată, ea a văzut într-o lumină strălucitoare "un înger
foarte, foarte frumos, atât de splendid încât nu se putea uita la el". El
i-a vorbit:"Dragă Teresa, Mama din cer m-a însărcinat să-ţi dau
aceşti bani. Veţi putea astfel să cump790 ăraţi provizii pentru întreaga
săptămână. Dar tu nu trebuie să spui cum i-ai primit, acesta va fi secretul
tău. Eu voi reveni şi îţi recomand să te rogi şi să-i consacrii lui Dumnezeu
tot ce ţi se petrece. La revedere. Eu sunt îngerul Gabriel."
Foarte bucuroasă,
Teresa i-a înmânat mamei sale banii primiţi de la îngeri din partea Madonei,
spunându-i că i-a primit de la un necunoscut. Dar tatăl nu a crezut-o şi şi-a
tratat fiica ca pe o mincinoasă şi-o hoaţă. Ca să o pedepsească, el a trimis-o
la piaţă să vândă ierburi şi plante medicinale, pe care trebuia să le
recoltezede pe câmpurile vecine: oregano, fenicul, cicoare şi păpădie. Fiind
doar o fetiţă, nehrănită şi slăbuţă, ei îi era foarte greu să care coşul greu
pe care-l ducea în spate. Deodată, povara a devenit mult mai uşoară: Gabriel
venise în ajutorul ei.
Pe 28 februarie 1951,
familia se afla iarăşi într-o stare de sărăcie şi nevoie extreme, datorită
zăpezilor abundente care-i împiedicau să iasă din casă. Teresa îşi întoarce din
nou faţa plină de credinţă către Madona şi îngerul Gabriel îi apare: "Teresa, iată ce-ţi transmite Iisus: el vrea ca tu
să fii în pace. Este dezgustat de atâtea păcate şi caută suflete care să se
sacrifice pentru păcătoşi şi pentru sufletele din Purgatoriu. Vei suferi mult,
dar nu te teme, căci Mama din cer este tot timpul cu tine, ea nu te va lăsa
singură niciodată. Mereu va fi alături de tine pentru a te ghida şi te va
încuraja în cele mai dificile momente."
Apoi, el i-a dat o sticlă
de ulei şi multe feluri de fructe pe care le-a scos din roba lui albă lungă şi
i-a pus lângă poarta de la intrare un coş plin cu bunătăţi: cartofi, făină,
paste, trei kilograme de carne. Acest serviciu l-a enervat din nou pe tatăl
fetiţei! În conformitate cu ceea ce-i spusese îngerul, ea a învăţat astfel să
sufere în tăcere şi să-i ofere lui Dumnezeu toate acţiunile sale.
Pe 31 mai 1951,
Gabriel i-a apărut din nou fetiţei şi a învăţat-o cuvânt cu cuvânt o rugăciune
de consacrare pe care ea a rostit-o în fiecare zi până la moarte:"O, Doamne! Peminte-mi să fiu mereu în mâinile Tale
şi inima mea, corpul meu şi sufletul meu să se afle mereu între Inimile lui
Iisus şi a Mariei.
Doamne, Iisuse Hristoase, îţi ofer sufletul meu ca o liturghie şi corpul meu ca
pe o anaforă. Fie ca toate suspinele mele să fie sublimă tămâie pe care Ţi-o
ofer, fie ca toate gândurile mele să Te adore, fie ca toate sentimentele mele
să ardă ca nişte lumânări în faţa Ta, fie ca sufletul meu să se înalţe mereu
spre Inima Ta Sacră!
Dragul meu Iisus, Te iubesc, Te rog dublează-mi iubirea! Cred în Tine, fă să
crească în fiecare zi credinţa mea! În Tine mi-e toată nădejdea, Dumnezeul meu:
confirmă-mi această speranţă! Fă acest lucru în numele drumului dureros pe care
ai mers pentru mine până la calvar, în numele tuturor paşilor pe care i-ai
parcurs pentru mine, fă acest lucru în numele tuturor bătăilor Inimii Tale,
atât de iubitoare, în numele tuturor suferinţelor pe care le-ai îndurat şi-n
numele lacrimilor Mariei, sfânta Ta Mamă!
O, Iisuse, fără Tine zilele nu mai curg la fel, orele nu sunt decât tenebre:
vino, Iisuse şi râmâi în inima mea, nu mă mai părăsi niciodată! Fără Tine sunt
incapabilă să lupt şi nu pot să trăiesc, pentru că numai speranţa de a Te
revedea mă lasă să întrezăresc Paradisul."
Această rugăciune a
susţinut-o pe calea ispăşirii de sine şi arhanghelul Gabriel a revenit să o
încurajeze de mai multe ori.
Pe 20 septembrie anul
următor, în timp ce se afla la spital, el se prezintă în faţa ei "ca un
înger mic cu aripi argintii şi cu ochii luminoşi ca stelele" şi o
consolează. Pentru a nu o impresiona pe micuţa bolnavă cu splendoarea sa, el
îşi luase cea mai blândă formă posibilă. Ar fi foarte dificil să enumerăm
intervenţiile sale multiple realizate pentru Teresa, dar unele dintre ele sunt
chiar determinante.
La 5 noiembrie 1960,
când ea împlineşte 17 ani, el îi porunceşte în numele Maicii Domnului să
părăsească casa părintească şi să se lase cu totul în grija lui.
Pe 20 septembrie
1964, el îi arată o cruce ornată cu smaralde şi apoi o cruce simplă şi îi
spune:"Iisus vrea ca tu să împodobeşti cu smaraldele şi
pietrele preţiose ale sacrificiului tău această cruce. Dacă vei dori să faci
aceasta, vei putea, pentru că El îţi va da forţă, curaj şi voinţă."
Pe 30 septembrie 1971
el a împărtăşit-o, deoarece bolnavă fiind nu a putut să participe la mesă. Pe 1
decembrie al aceluiaşi an el a pregătit-o pentru stigmatizare, arătându-i o
cupă ornată cu perle:"Am venit să culeg picăturile sângelui tău pentru a
le oferi Tatălui Ceresc."
Adesea serios, atent
şi debordând de solicitudine, el a însoţit-o pe Teresa până la moartea care i-a
survenit pe 19 august 1976, în urma unui ultim extaz. Acest ultim extaz pusese capăt
la şase luni de suferinţă atroce, fizică şi spirituală - într-o noapte a
spiritului – care apoi i-a deschis Paradisul către care aspira cu toată fiinţa
sa.
Sursa -
http://angelinspir.ro/ingeri/minunile-arhanghelului-gabriel.html
.jpg)
