Când
sunt departe-mi eşti în gând
Şi
cat fântâna să m-adăp în noapte,
Tăcerile
din tine framăntând
Ţin
strânsă toamna, venită de departe.
Îmi
întăresc voinţa, având un ultim dor
Să
pot zbura sub paşii de cocor…
Şi
încercând s-ating Sus… veşnicia
Voi
stinge tot umblatul, agonia.
Acolo
sus, nu vom avea nevoi
Timpul
şi spaţiul, vor fi făr’de habar,
Vom
alerga copii desculţi şi goi
Stingând
de pe pământ orice coşmar.
Ţinta-i
déjà-i aleasă şi cunoscând menirea
Vom
fi un TOT, precum am fost clădiţi,
Demult
am început noi primenirea
Fiind
de Creator…prea mult iubiţi.


