sâmbătă, 21 noiembrie 2026

ACOLO SUS… de Patricia Serbanescu

Când sunt departe-mi eşti în gând

Şi cat fântâna să m-adăp în noapte,

Tăcerile din tine framăntând

Ţin strânsă toamna, venită de departe.

 

Îmi întăresc voinţa, având un ultim dor

Să pot zbura sub paşii de cocor…

Şi încercând s-ating Sus… veşnicia

Voi stinge tot umblatul, agonia.

 

Acolo sus, nu vom avea nevoi

Timpul şi spaţiul, vor fi făr’de habar,

Vom alerga copii desculţi şi goi

Stingând de pe pământ orice coşmar.

 

Ţinta-i déjà-i aleasă şi cunoscând menirea

Vom fi un TOT, precum am fost clădiţi,

Demult am început noi primenirea

Fiind de Creator…prea mult iubiţi.