Centimetru cu centimetru, te-am tăcut,
Cântărindu-ți lacrima și plansul
Am scormonit huma, la sânge, până m-a
durut,
La ceasul când ziua-și îneacă apusul.
Cu mâinile goale, am cautat un singur cuvânt,
Cenușa suflată peste neanturi de
vreme,
Ruptă de timpul adormit într-un avid
mormant
Mai am doar puterea să-mi strâng
timpul ce-mi geme.
`mi înec răsăriturile în palma stangă
Strânsă căuș; râurile vieții adunate
de veacuri, iubind,
Îmi scapă printre degete și stau să mă
plângă
Sorbind visele scrijelite pe-n colț de
curcubeu, murind…
În nopti râncezite și reci, tu mă
iartă,
Iubitule, știi, că îți tac sau că-ți
mor,
Doar veacul din noi am să las să
despartă,
Secunda ce-mi trece `ntre speranță și
dor…
.jpg)
