Cred că dintre toţi oamenii pe care îi întâlnim în voiajul acesta numit viaţă, ne ataşăm mai mult şi uneori definitiv de acei cu care simţim o anumită conexiune emoţională. Că este bărbat sau femeie, acei care ştiu cum să răspundă emoţiilor noastre sunt cei care, în cele din urmă, ni se vor lipi de suflet. Nu ţi s-a întâmplat să cunoşti un om de zece ani de zile şi să nu simţi nici cea mai mică legatură emoțională? Îl cunoşti, îl placi, vorbeşti cu el, dar nu simţi nevoia să creezi o punte între suflete. Punte care permite trecerea dintr-unul în altul fără "am voie?"
Suntem conectaţi emoţional mai mult decât credem. Dar, de multe ori confundăm aceasta conexiune emoţională cu legătura sentimentală care se instalează uneori între oamenii care îşi conectează involuntar emoţiile.
Şi, ca în faţa oricărui lucru periculos, pe care nu-l înţelegem prea bine iniţial, dăm înapoi. Am întâlnit câţiva oameni cu care am avut o legătură emoţională intensă. Au trecut ani şi ani în unele cazuri. Intensitatea emoţiei este aceeaşi.Sunt zile când te simţi mai intens decât de obicei. De parcă ai avea nişte extra senzori şi recepţia îţi este mult mai clară. Zile când vrei să îţi afirmi emoţia în cuvinte sau în gesturi. Gesturi şi cuvinte care uneori cad în latura sentimentală. Pentru că, graniţa dintre conexiunea emoţională şi cea sentimentală în cazul sexelor opuse este foarte fragilă. Şi uşor de confundat.Se pot naşte din acestă confuzie cele mai frumoase relaţii de dragoste sau cele mai frumoase prietenii.
Sau... de frica implicațiilor nedorite, unele dintre cele mai frumoase amintiri.
Spui de multe ori în viaţă "Te iubesc". De câte ori spui însă, "Te simt"?:)
Ne iubim ca oameni, ne respectăm,trăim sub același cer și respectăm aceleasi valori, dar numai cu foarte puţini vom avea într-adevăr legături emoţionale intense. Legături care nu au nimic de-a face cu dragostea.
Sau poate au.
Cu un altfel de dragoste.
.jpg)
