Tămâie
În antichitate, cu 2500 de ani înainte de
Hristos, tămâia era căutată de egipteni pentru mumificarea faraonilor și pentru
ritualurile lor religioase, dar și pentru efectul terapeutic (antiseptic,
antibacterian, anestezic de putere medie)…
Mai apoi, cei trei Magi de la Răsărit au adus
ca ofrandă Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu: aur (ca simbol al regalității,
Iisus este Împăratul tuturor), tămâie (ca simbol al spiritualității,
recunoscând faptul că Iisus a venit să schimbe lumea din punct de vedere
spiritual) și smirnă ( ca simbol al sacrificiului, Aceluia care avea să
pătimească și să moară și apoi să învie pentru păcatele omenirii întregi…).
Tămâia a fost asociată aproape în toate
marile religii ale lumii cu divinitatea, fumul acesteia ridicând rugaciunea
spre cer. „ Să se indrepteze rugaciunea mea, ca tămâia înaintea ta” spune
psalmistul (Psalmul 140), iar preotul spune:” tămaie iți aducem Ție, Hristoase
Dumnezeule, ca miros de bună mireasmă duhovnicească pe care primind-o altarul
Tău cel mai de sus din ceruri, trimite-ne nouă darul preasfântului Tău Duh…”
Pentru creștini, tămâia este una dintre materiile fără de care nu se
poate înfăptui oficierea serviciilor divine ( pâinea, vinul, apa, untdelemnul,
Sfântul Mir, tămâia, lumina).
Cu 3000 de ani înainte de Hristos, unul
dintre marile și foarte profitabilele drumuri comerciale care legau pe uscat
Asia, Africa și Europa și utilizau trei întinderi de ape ( Oceanul Indian,
Marea Roșie și Marea Mediterană) a fost Drumul Tămâiei.
Gloria
acestuia a ținut timp de cinci secole, între sec. III î.H și sec. II d.H. Pe
atunci, tămâia era evaluată în aur, ca urmare a cererii (mai ales a
egiptenilor) niciodată acoperită de ofertă.
Așa încât micuța Insulă Socotra, aflată în
Oceanul Indian, la 380 km distanță către sud de Pensinula Arabică și la 240 km
distanță est față de Cornul Africii, situată pe acest traseu comercial, a
devenit unul dintre cei mai importanți furnizori de tămâie din lume, mai ales
datorită calității exceptionale a tămâiei recoltata de aici.
Pădurea de arbori de tămâie din Socotra
Pădurea de arbori de tămâie din Socotra poate
fi considerată relicva vie a gloriei vechiului Drum al Tămâiei din Antichitate.
Cea mai mare și mai veche pădure de arbori de tămâie din lume produce în
continuare această rășină ( cu miros diferit în funcție de specia și vechimea
fiecărui copac) , dar acum locuitorii din Socotra vând pe plan local și la
prețuri mici marfa lor, de cea mai buna calitate din lume.
Specia
Boswellia Sacra este un arbore foios, de dimensiuni medii ( 2 – 8 m înălțime),
cu unul sau mai multe trunchiuri. Copacul acesta crește abundent în Oman și
sudul Yemenului, în regiuni aride, în păduri rare sau individual pe pante
abrupte, până la o altitudine de 1200 m, mai ales pe sol calcaros. Copacul începe
să producă rășină la vârsta de 8 – 10 ani.
Rășina
se extrage o dată pe lună, intre lunile iunie și septembrie, printr-o incizie
mică, superficială, pe trunchi sau pe ramuri sau prin indepărtarea unei părți
din coaja arborelui ( care se exfoliază ușor). La momentul extragerii
(colectare manuală), rășina aceasta este o substanță lăptoasă ( uneori de
culoare roșie) , care se coagulează în contact cu aerul, astfel producându-se
ceea ce noi numim tămâie.
Pentru
a trăi, arborele de tămâie are nevoie de câteva condiții de mediu specifice:
temperaturi între 15 – 32 grade Celsius ( sub nici o forma sub limita de
îngheț), lumină de 7 – 8 ore pe zi ( dar ca să germineze, semințele au nevoie
de o oarecare umbră, dată de norii trecători, umbra protectoare a tufișurilor
din apropiere sau a stâncilor), umiditate suficientă pentru a menține solul
ușor umed, strat superficial de sol ușor alcalin, indiferent că este erodat sau
nu, strat calcaros… În Socotra, înmulțirea arborilor de tămâie se face
natural, prin semințe dispersate de vânt. Specia Boswellia Sacra Socotrana nu
s-a putut aclimatiza in alta zonă geografică.
În
Insula Socotra cresc opt specii diferite de arbori de tămâie, fiecare cu
arealul său specific, ca și cu caracteristicile sale de aspect, botanice sau de
aromă a rășinei. Întrucât, datorită poziționării sale geografice, Insula
Socotra a rămas „departe de lumea dezlanțuită” timp de 18 secole, putem spune
că „descoperitorul” european al arborelui de tămâie din Socotra este Sir
Isaac Bayley Balfour (1853 – 1922), botanistul european care a studiat această
insulă în care a descoperit și alte sute de plante endemice (care traiesc numai
aici): arborele Sângele Dragonului ( a cărui rășină, insularii o folosesc
împotriva hemoragiilor și a bolilor de sânge), Arborele Sticlă (butelcuță),
arborele cu castraveți și multe altele…
Abdullah ghidul
Abdullah ghidul
Revenind la istorie și legendă, fenicienii,
cei care au organizat în antichitate rutele maritime din zonă, susțineau
că cuibul legendarei Păsări Phoenix, cea care renaște din propria ei cenușă,
era făcut din lemnul arborilor de tămâie și mir și era situat pe vârful
Muntelui Haggeher, cel mai înalt munte al Insulei Socotra.
Chiar dacă nu am urcat pe Muntele Haggeher în
căutarea cuibului Păsării Phoenix, plimbarea la apusul soarelui în pădurea
seculara de arbori de tămâie rămâne una dintre cele mai plăcute experiențe de
pelerin, descoperitor al diversității uimitoare a creației Domnului pe Pământ.
Cu siguranță nu ați știut că…
… Yemenul (sudul Peninsulei
Arabiei) este patria legendarei Regine din Saba, cea care a mers la
înțeleptul și puternicul rege Solomon pentru a învața regulile conducerii
statale, ducându-i în dar 4,5 tone de aur, pietre prețioase și aromate, toate
provenite din regatul său! Istoria ei este reținută atât de Vechiul Testament,
cât și de Coran și de legendele etiopiene…
… Sf Ap Toma a încreștinat, în anii
50 ai secolului întâi, în drumul său spre India, insulele Socotra (
la sud de Yemen), Maldive și Sri Lanka… Insula Socotra a fost crestină pănă
în secolul al zecelea, când a îmbrățișat ( vrând – nevrând ) islamul.
… În Sana’a, capitala statului Yemen,
a fost construită în secolul al șaselea, cea mai mare catedrală
creștină la sud de Marea Mediterana. Împăratul bizantin Iustinian a trimis
doi arhiecți pentru ridicarea acestui edificiu, Sana’a devenind locul de
pelerinaj creștin al lumii arabe timp de un secol, pana la apariția profetului
Mohamed ( care a ordonat ca, din materialele rezultate în urma demolării
acestei catedrale, să se ridice o moschee!). Astăzi mai exista, în Old Sana’a
(patrimoniu UNESCO) un Martirium creștin și ruinele măreței catedrale.
… datorită izolării sale și condițiilor
climatice specifice, Insula Socotra este astăzi un paradis terestru
ramas intact de milioane de ani, cu sute de specii de plante și
animale endemice (care trăiesc numai aici), cu peisaje superbe și uneori
stranii, ca de pe altă planetă – această bio-diversitate de excepție
determinând oamenii de știință sa o includă în patrimoniul UNESCO ca site
natural protejat la nivel mondial (80% din suprafața insulei are această
caracteristică).
… pe Insula Socotra se află cea mai mare și
mai veche pădure de arbori de tămâie din lume, tămâia
fabricată de localnici fiind vândută în aur încă de pe vremea faraonilor
egipteni ( care o foloseau în ritualurile religioase și pentru mumificări…) Și
astăzi puteți cumpăra de aici cea mai bună, cea mai autentică tămâie din lume,
cu arome diferite, în funcție de specia și vechimea arborelui din care este
extrasă rășina.
Maria Chirculescu
Miriam Turism
Reportaj publicat in revista Lumea Credintei nr 119, iunie 2013.
.jpg)
