Azi m-am întors cu ploaia de lumină,
Cu o pleiadă de şoptiri, să te alint,
Să te aşez pe tronul meu, senină,
În apogeul alb al viselor de-argint.
Azi m-am întors cu inima în mână,
Să ţi-o ofer,sfios, ca unui Dumnezeu!
De n-o doreşti arunc-o în ţărână,
Să fie hrană caldă
unui rău de zmeu.
Azi m-am întors, să nu îţi fiu străină,
Primeşte-mă divin şi mândru-n adăpost,
Să-ţi fiu cadâna ce îţi cată vină
Prin baldachinul serii, fără niciun cost.
Azi m-am întors...
Tu... ţine-mă de mână.
.jpg)
