Creedence Clearwater Revival

Creedence Clearwater Revival, cunoscuti si sub numele CCR sau Creedence, a fost o trupa americana de rock (originari din El Cerrito, California) a carei muzica a fost influentata de ritmurile de swamp blues si rock ce se puteau auzi in sudul statului american Louisiana la sfarsitul anilor 1950.
Perioada de activitate: 1959 - 1972

Membrii trupei:

John Fogerty - voce, chitara, muzicuta, pian;

Tom Fogerty - chitara, voce, pian;

Stu Cook - chitara bass, voce;

Doug Clifford - tobe, percutie, voce.

Stiluri muzicale abordate:

Rock, Southern rock, Swamp rock, Roots rock.

Membrii trupei cantau initial sub numele The Blue Velvets, fiind compusa atunci din John Fogerty, Doug Clifford si Stu Cook, in El CErrito California la sfarsitul anilor 1950. The Blue Velvets era un trio instrumental, dar din 1959 au inceput sa colaboreze cu Tom Fogerty, fratele mai mare al lui John, cantand in concerte de mica amploare si mai tarziu inregistrand impreuna in studio. In 1964, grupul inregistreaza 2 piese pentru Fantasy Records din San Francisco. Patronul casei de discuri schimba numele trupei in The Vision, dar inainte de lansarea primului album (noiembrie 1964), tot el le schimba numele in The Golliwogs. In aceasta formula sunt lansate 7 piese single in zona San Francisco Bay insa nici una nu a atras atentia publicului la nivel national.

The Golliwogs

Anul 1967 a fost unul important pentru viitorul formatiei. Formatia a fost pe punctul de a se destrama datorita chemarilor in armata ale lui John Fogerty si Doug Clifford. Cei doi au fost inrolati temporar, scapand ulterior amandoi pe motive medicale. Al doilea mare eveniment al anului a fost schimbarea patronatului de la Fantasy Records. Noul patron, Saul Zaentz le propune celor 4 sa inregistreze un album cu conditia de a modifica numele trupei. Din moment ce vechiul nume, the Golliwogs, nu fusese agreat trupa renaste sub titulatura Creedence Clearwater Revival. Cei patru membri sunt constienti de noua oportunitate renunta la slujbele de zi cu zi si se dedica muzicii, repetand si concertand in cluburi mici tot mai mult. In momentul in care au intrat in studio pentru a inregistra primul album sub noul nume, cei 4 formau un grup muzical foarte unit si disciplinat.

Albumul este lansat in 1968, intitulat simplu - Creedence Clearwater Revival, si din pacate nu putea sa prinda topurile, acestea fiind sufocate de piese simple, care sa prinda la public. In schimb au atras atentia unei parti din presa culturala care i-a etichetat pe Creedence Clearwater Revival ca fiind interesanti dar si a posturilor de radio din america. Astfel, dupa 8 ani impreuna, Creedence Clearwater Revival incepe sa fie cunoscuta pe o scara mai larga. Piesa care a avut parte de cea mai larga emisie pe undele radio a fost Susiq Q. De altfel, a fost si singura care a reusit sa intre in topuri.

Creedence Clearwater Revival sustine o serie de concerte prin SUA pentru a-si promova albumul, in acelasi timp reusind sa compuna muzica pentru noul album, Bayou Country. Acesta este lansat la inceputul lui 1969 si este bine primit de public. Piesa Proud Mary a urcat pana pe locul 2 in topuri si a devenit cea mai preluata piesa a grupului, cu peste 100 de artisti care le-au reinterpretat piesa, incluzand aici si versiunea lui Ike si Tina Turner.

Creedence Clearwater Revival marcheaza lansarea unui nou album (Green River, 1969) prin single-ul Bad Moon Rising (locul 2 in topuri), album ce s-a vandut foarte bine. Alte piese care s-au remarcat in topuri sau pe frecventele radio: Green River, Commotion si Lodi. Trupa continua sa concerteze intens si ajunge chiar pe scena de la Woodstock. Recitalul lor insa nu a fost inclus nici in film si nici coloana sonora dedicata evenimentului din cauza ca Fogerty a simtit ca prestatia trupei a fost sub-mediocra. Grupul s-a plans de faptul ca a fost nevoit sa urce la ora 3.00 dimineata datorita recitalului the Grateful Dead prelungit peste programul stabilit initial, mare parte din public plecand la culcare. Mai multe piese Creedence Clearwater Revival cantate pe scena de la Woodstock au fost incluse insa intr-un setbox comemorativ lansat multi ani mai tarziu.

Trupa a continuat sa compuna piese noi pe durata turneelor, si nici la 3 luni de la lansarea ultimului album, apare pe piata si urmatorul album Creedence Clearwater Revival intitulat Willy and the Poor Boys. Piesele Down on the Corner si Fortunate Son au fost lansate ca un single dublu care a urcat pana pe locul 3 in topuri. In ianuarie, 1970, este lansat un nou single dublu continand piesele Travelin" Band si Who'll Stop the Rain (aceasta piesa a fost inspirata de recitalul sustinut de Creedence Clearwater Revival la Woodstock). In primavara acelui an, Creedence Clearwater Revival reintra in studio si inregistreaza albumul Cosmo's Factory, considerat de critici a fi cel mai bun al trupei. Piese ca Up Around the Bend si Lookin' Out My Back Door au urcat in topuri, dar au fost apreciate si piesele B-side: Run Through the Jungle, Long As I Can See the Light si versiune prelungita a coverului I Heard It Through the Grapevine.

In aceasta perioada au aparut si tensiunile in cadrul grupului datorita unor serii lungi si obositoare de concerte, sedinte intense de inregistrare, precum si din cauza liderului formatiei, John Fogerty care a preluat in totalitate controlul atat pe plan muzical cat si pe plan managerial. Fratele sau mai mare, Tom Fogerty, a fost cel mai afectat de actiunile lui John. Acesta l-a "retrogradat" in sectiunea ritmica, renuntand la acompaniamentul vocal al lui Tom. Nemultumire in randul celorlalti membri a starnit si decizia lui John Fogerty de a mai canta iesi la bisuri, precum si unele decizii manageriale luate de unul singur in numele trupei.
Tensiunea acumulata in sesiunile de inregistrare a albumului Cosmo"s Factory a crescut si s-a agravat in cadrul grupului la inregistrarea albumului Pendulum, lansat de craciun, in 1970. In ciuda conflictelor, albumul a fost un succes, culminand cu hitul Have You Ever Seen the Rain?.

Tom Fogerty renunta si paraseste trupa in 1971, lansandu-se intr-o cariera solo, iar Creedence Clearwater Revival a continuat ca trio, fara sa aduca un inlocuitor pentru Tom. In 1971, Creedence Clearwater Revival nu lanseaza decat un single, Sweet Hitch-Hiker, care ajunge in top10; trupa concerteaza in SUA si in Europa si, in ciuda vanzarilor tot mai mari, relatiile dintre membrii trupei se strica si mai mult.

Faptul ca in trecut Tom Fogerty ii reprosa fratelui sau, John, ca nu permite celorlalti sa participe la procesul creativ, l-a determinat pe John Fogerty sa propuna celorlalti doi membri, Cook si Clifford, un aranjament: pentru noul album fiecare dintre cei 3 membri ai trupei sa compuna in mod egal cate o parte piese. Propunerea le-a cazut greu celor doi, ei manifestandu-si dorinta in trecut de a participa la deciziile manageriale nu si dorinta de a se implica mai mult pe plan creativ. Cei doi au fost siliti sa accepte propunerea. Au fost surprinsi mai tarziu de refuzul lui John de a-i ajuta cu piesele, acesta abandonandu-i in studio.
Albumul rezultat din acest aranjament - Mardi Gras - a fost lansat in 1972 si a fost foarte slab primit de critici si de public. Reactiile negative s-au concretizat in vanzari slabe, motivatiile fiind piesele foarte proaste compuse de Cook si Clifford. Nu doar relatiile cu ceilalti membri Creedence Clearwater Revival s-au stricat pentru John, dar si cele cu Fantasy Records. Ultimul concert (in Denver) al trupei a fost terminat in huiduielile publicului. Putin mai tarziu, Fantasy Records a anuntat in mod oficial destramarea trupei Creedence Clearwater Revival.

Dupa despartire, membrii trupei s-au implicat in proiecte solo. Carierea solo a lui John Fogert nu a fost una de succes. Cook si Clifford au colaborat in diverse proiecte dar fara prea mari reusite. Doar Tom Fogerty a atras putina atentie din partea publicului asupra sa cu albumul Zephyr National, la care au contribuit, in mod separat, si ceilalti 3 membri Creedence Clearwater Revival. Tom a murit de SIDA in 1990, pe care a contactat-o in urma unei transfuzii de sange.
In 1993, Creedence Clearwater Revival a fost primita in Rock and Roll Hall of Fame, iar concertul de dupa ceremonie a fost sustinut de John Fogerty insotit de alte celebritati, desi Stu Cook si Doug Clifford erau prezenti. In semn de protest, acestia au parasit sala de ceremonii in momentul inceperii recitalului.
La zeci de ani dupa inregistrarea ultimului album, muzica celor de la Creedence Clearwater Revival este difuzata cu regularitate pe posturile de radio specializate pe oldies si classic rock.

Discografie Creedence Clearwater Revival

Albume de studio

Creedence Clearwater Revival (1968)

Bayou Country (1969)

Green River (1969)

Willy and the Poor Boys (1969)

Cosmo"s Factory (1970)

Pendulum (1970)

Mardi Gras (1972)

Compilatii

Live in Europe (1973)

Creedence Gold (1973)

More Creedence Gold (1973)

Pre-Creedence (piese din perioada The Golliwogs; released 1975)

Chronicle, Vol. 1 (contine 20 dintre cele mai mari hituri; released 1976)

20 Golden Greats; released 1979 (Australia)

The Concert (Oakland Coliseum, California, on 31 Jan 1970; released 1980)

Chronicle, Vol. 2 (1986)

The Best of Creedence Clearwater Revival (1993)

Creedence Clearwater Revival: Box Set, 6 CDs (2001)

Bad Moon Rising: The Best of Creedence Clearwater Revival (2003)