Palma ta, locul în
care
Mi-am dorit să dorm
tăcut,
Ghemuit, în asteptare
Precum pruncul
nenăscut.
Pântecu-ți, un foc ce
coace
Și trecut și viitor,
Lumea-n care Mercur
tace
Și conduce doar Amor.
Inima-ți, o văgăună
În care scufunzi un
vis,
Ca pe-o plută ce
furtuna
O condamnă la abis.
Ochii tăi, două
crampeie
Dintr-un vis pictat
discret,
Undeva-n Calea Lactee
Într-o noapte violet.
Vocea ta, lavă
pierdută
Undeva prin trupul
meu,
Clipoceste
nestiută...
Un desăvârșit ecou.
Gustul tău, o
desfătare
Ce ma bântuie mereu,
Într-un miez de
noapte-n care
Conversez cu
Dumnezeu.
Dac-ar fi să pot
alege
Să te... recompun
cumva,
Ce-aș păstra oare din
tine
Și la ce aș
renunta...?