Mănăstirea Corbii de
Piatră este o mănăstire din România situată în satul Jgheaburi, comuna Corbi,
(județul Argeș). Mănăstirea este un ansamblu rupestru din secolul XIV,
reînființat în anul 1512, în perioada domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521).
Începuturile vieții
monahale la Corbii de Piatră sunt mai puțin cunoscute. Cele mai multe așezări
monahale au apărut în locul altora mai vechi coborând pe firul istoriei până în
vremuri imemoriale. Așa vor fi stat lucrurile și cu mănăstirea de la Corbi,
așezată în inima unei misterioase și extrem de timpurii vetre ascetice
românești. Cu siguranță prima atestare documentară, 23 Iunie 1512, nu este și data
înființării mănăstirii existând informații certe conform cărora sfântul locaș
ar fi existat și înainte de această dată. Biserica rupestră de la Corbi derivă
tipologic din bisericile sală, cu două altare dedicate unui hram dublu și
caracteristice lumii bizantine din sec. X. Ea se înrudește tipologic cu grupul
de biserici rupestre din Capadocia, dar particularitatea altarului dublu
racordat la o singură navă este unică la noi in țară. Ea poate fi regăsită
numai în Bulgaria la Saborenata Tarcva și Tarcvata. Această soluție apare
probabil în cazul unor mici comunități de călugări care se pot lipsi de
diaconicon. Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, însoțite în
exclusivitate de inscripții grecești, coroborate cu știrile documentare, permit
datarea cu certitudine a ansamblului la începutul sec. XIV. Ansamblul rupestru
de la Corbii de Piatră constitue dovada concretă a existenței unor nuclee
monastice de tip anahoretic în Þara Românească încă înainte de organizarea
bisericii muntene din sec. XIV.
Biserica mănăstirii
este săpată în stâncă (gresie). Lângă biserică, săpat tot în stâncă, se află
trapeza mănăstirii, sala de mese a mănăstirii, un spațiu dăltuit la rându-i în
stâncă, despre care tradiția afirmă că a fost folosit de Neagoe Basarab ca
tribunal în aer liber, pentru a face judecăți publice. Este situată la 400 m de
centrul comunei Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei (județul Argeș).
Această localitate este atestată ca fiind locul de baștină al Corvineștilor. În
prezent încă se mai pot observa în zonă ruinele castelului lui Voicu, tatăl lui
Ioan Corvin. Biserica rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată în peretele
masiv de stâncă, înalt de circa 30 m și lung de 14,5 m.
La 23 Iunie 1512,
monahia Magdalina (în mirenie Musa, fiică și soție de boier, proprietara
ereditară a moșiei de la Corbi) (re)înființează mănăstirea de la Corbii de
Piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care o închina domnitorului
Neagoe Basarab, mănăstirea căpătând astfel încă de la (re)înființarea ei
statutul de mănăstire domnească. Este și prima mănăstire de calugărițe atestată
documentar la noi în țară. Cum s-a redeschis mănăstirea ne spune diaconul Paul
de Alep, care în 1658, însoțindu-l pe patriarhul Macarie al Antiohiei în Þara
Românească, vizitează și biserica din piatră de la Corbi despre care spune că
este "o biserică mică dar foarte frumoasă în care se mai pot încă vedea pe
pereți urmele vechii zugraveli și care a fost redeschisă în urma viziunii pe
care a avut-o un eremit sfânt". După doar trei ani, probabil din cauza
condițiilor vitrege de viețuire, la Corbi sunt aduși calugări, maicile fiind
mutate la mănăstirea Cornetu, unde după moartea domnitorului se va calugări și
doamna Despina, sub numele de Platonida monahia.
În prima jumătate a
sec. XVIII mănăstirea devine biserică de mir, ca urmare a așezării în jurul ei
a unei puternice colonii de români veniți din motive de prigoană religioasă din
Jina Sibiului, iar la începutul secolului următor, biserica este modificată,
luând înfățișarea pe care o are și astăzi. Atunci, arhiereul Iosif de Sevasta,
ia hotărârea de a mări sfântul locaș, dăltuind în stâncă un pronaos de
5.5m/4.5m cu intrare spre nord în naos. Tot atunci se sparge zidul despărțitor
dintre cele două altare, din care ia naștere noua sfântă masă, și se
construiește o nouă catapeteasmă, care va fi pictată de un oarecare Ștefan
zugravul. În anul 1882 în timpul slujbei de Înviere peretele vestic al naosului
s-a surpat, nerănind pe nimeni, iar credincioșii, în vara aceluiași an, au adus
niște meșteri italieni cioplitori în piatră de la Albeștii de Argeș, care au
cioplit din stânca surpată niște cărămizi imense, ca de cetate, cu care au
reconstruit peretele surpat. În imediata vecinătate a pronaosului în partea sudică
se află trapeza mănăstirii dălțuită la rându-i în piatră și care în vechime
slujea și de divan, când domnitorul țării lua parte la hramul mănăstirii cu
care ocazie judeca cele mai grele procese și stingea anumite neîntelegeri.
Deasupra bisericii, încastrată în stancă, se află crucea de piatră de la 1700,
iar în fața bisericii este paraclisul de lemn cu clopotnița construit în 1890.
În ultimul timp, în
bisercă se slujea rar, o dată pe an, de Sf. Ap. Petru și Pavel, praznic care a
fost preluat în mod eronat de evlavia localnicilor ca hram al bisericii. Hramul
mănăstirii de la întemeierea ei a fost Adormirea Maicii Domnului, așa cum apare
și în toate documentele ulterioare. Cum se explică mutarea lui de la 15 August
la 29 Iunie? După trecerea la cele veșnice a noului ctitor, voevodul Neagoe
Basarab, s-a preluat și s-a perpetuat tradiția ca de 29 Iunie să se facă
parastasul ctitorului așa cum el însuși a cerut în actul de la 17 Iunie 1517,
ca după moartea lui să i se facă parastas o data în an, în orice zi. Și pentru
că de 29 Iunie mergeau călugării să ia dania anuală a domnitorului, s-a
menținut această zi și ca pomenire după moartea lui. Și, cu timpul,
nemaislujindu-se în biserică decât la 29 Iunie, pentru tradiția parastasului,
s-a adoptat acest praznic și ca hram al bisericii.
Deasupra peretelui
vestic al bisericii rupestre este amplasată o cruce de tip latin cu capitel
piramidal detașabil de la anul 1761. La aproximativ 280 m de biserică se află
piatra și stânca haiducului corbean Zdrelea.
Astăzi, la Corbii de
Piatră, prin purtarea de grijă a Prea Sfinției Sale P.S. Calinic Argeșanul, de
la 23 martie 2003 s-a reînnodat firul vieții monahale întrerupt acum mai bine
de 200 de ani, scopul acestui demers fiind acela de a demara lucrările pentru
construirea unui complex chinovial alcătuit din corp de chilii, paraclis și
clădiri anexe, precum și pentru începerea operei de restaurare a picturii, lucrari
prin care vestitul locaș de cult să-și recapete, pe cât va fi cu putință,
strălucirea de odinioară.Sursa - Crestin Ortodox
.jpg)
