Anticorpii
Din copilarie am fost
un neadaptat. Toți pârau, eu nu. Eu îmi rezolavam
conflictele de unul singur. De cele mai multe ori victorios, dar erau și situații în care o încasam, dar
dădeam și eu. Pâra mi s-a părut mereu ca o lașitate, ori a fi laș e pentru mine
este cea mai mare rușine. Cu alte cuvinte, așa cum spun eu mereu, sunt sănătos
într-o lume bolnavă. Sunt un anticorp, sunt un nimeni adică. Anticorpul e un
nimeni, el luptă cu boala, o învinge sau nu, și se sacrifică. Așa mă simt și
eu. Inadaptabil acestei lumi bolnave. M-am născut în socialism, am fost pionier
și utecist. Ce-i drept mi-a plăcut școala și să învăț, ăsta a fost defectul
meu... Ce n-am reușit, a fost să fiu membru de partid. În naivitatea mea
credeam că partidul te cere pe tine ca membru, pentru rezultatele tale bune la
învățătură sau în muncă. Așa că în facultate am aflat eu, prin anul IV, ca
trebuie de fapt să faci cerere de intrare în partid. Așa că am făcut și eu,
naiv fiind încă și crezând că socialismul e cea mai bună soluție. Numai că, în
acel an s-au schimbat criteriile si condiția să fii membru s-a mutat de la
media 8,50 anuală, la 9. Așa că....pas! Am terminat facultatea, am început să
lucrez și stagiar fiind și mai documentat acum, am făcut cerere de intrare în
partid, cu alți colegi, ca să luptăm din interior, împotriva
nedreptății...hilar, nu? Nu s-a mai ținut ședința și asta a fost...Am zis atunci că f...l p-ăla care mai face cerere
pentru partidul lor.
Azi,
fiind în libere, și gustînd ceva licori, mai mult sau mai puțin bahice, îmi
amintii toate cele enumerate mai înainte și mă gîndeam, așa, în prostia mea,
fara a mă compara cu astfel de Oameni, că și dacii cu ai lor regi Decebal,
Burebista si ceilalți, precum și Basarab, Dragoș, Bogdan, Mircea, Vlad, Ștefan,
Mihai și, mai ales, Domnul Brâncoveanu, au fost Mari Anticorpi, printre toți
ceilalți din lume, care luptă pentru o lume normala și bună. Să mă ierte
ceilalți martiri ai neamului meu și ai celorlalte neamuri, pe care nu i-am
pomenit! Parafrazând pe un înaintaș al meu...asta e soarta noastră, a
anticorpilor!
La
fel ca în medicină, și în lume, anticorpii luptă ca să însănătoșească ceva
bolnav! Dumnezeu veghează ca lupta lor să nu fie în zadar!