Jules Verne (8
februarie 1828 - 24 martie 1905) a fost un scriitor francez şi un precursor al
literaturii ştiinţifico-fantastice. Verne a fost apreciat pentru scrierea
operelor legate de viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării.
Jules Verne s-a
născut la Nantes, fiu al unui procuror, Pierre Verne şi al soţiei sale, Sofia.
Fiind cel mai mare din cei cinci copii ai familiei, el şi-a petrecut copilăria
acasă cu părinţii săi, pe o insulă vecină cu Râul Loara. La vârsta de 9 ani, a
fost trimis la şcoală, la Liceul Nantes. Jules a studiat Latina, pe care a
folosit-o în povestirea sa scurtă, Le Mariage de Monsieur Anselme des Tilleuls
(mij. anilor 1850).
După ce a terminat
studiile de la liceu, Verne a plecat la Paris, pentru a-şi continua studiile.
In 1848, împreună cu Michel Carre, a început să lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Când tatăl lui Jules Verne a aflat că fiul său scria şi compunea mai mult decât învăţa pentru Drept, i-a întrerupt sprijinul financiar.
In 1848, împreună cu Michel Carre, a început să lucreze la operetele muzicale, din punct de vedere literar. Când tatăl lui Jules Verne a aflat că fiul său scria şi compunea mai mult decât învăţa pentru Drept, i-a întrerupt sprijinul financiar.
În perioada aceasta
s-a întâlnit cu autori de reputaţie, cum ar fi Alexandre Dumas şi Victor Hugo,
care i-au dat nişte sfaturi foarte bune. Însă cea mai mare realizare pe plan
personal a lui Jules Verne a fost căsătoria sa cu Honorine de Viane Morel, o
văduvă cu două fiice. S-au căsătorit la 10 ianuarie 1857. Ajutat de optimismul
şi încurajările ei, Jules Verne a continuat să scrie şi să caute activ un
editor ce ar fi putut să-i publice cartea.
Pe 4 august 1861 s-a
născut copilul lor, Michel Jean Pierre Verne. A fost descris de către tatăl său
ca un enfant terrible (un copil teribil). Trecând peste obiecţiile exprimate de
Jules Verne, el s-a căsătorit în secret cu o actriţă, cu care a avut doi copii.
Un moment semnificativ în viaţa literară a lui Jules Verne l-a constituit
apariţia lui Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanţi editori
francezi, care a mai publicat operele lui Victor Hugo, George Sand,
Erckmann-Chatrian şi mulţi alţii.
Când s-au întâlnit,
Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani, şi de
atunci până la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor şi
editor. Imediat după această întâlnire norocoasă Verne a publicat romanul
Călătorie spre centrul Pământului (1864). Au urmat:
De la terre à la lune - De la Pământ la Lună (1865)
Vingt Mille Lieues sous les mers - 20.000 de leghe sub mări (1869)
Le tour du monde en quatre-vingts jours - Ocolul Pământului în 80 de zile (1873).
De la terre à la lune - De la Pământ la Lună (1865)
Vingt Mille Lieues sous les mers - 20.000 de leghe sub mări (1869)
Le tour du monde en quatre-vingts jours - Ocolul Pământului în 80 de zile (1873).
Fratele său, Paul
Verne, a contribuit la Ediţia Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc,
unde a adăugat operele colecţiei de povestiri ale fratelui său, Doctor Ox, în
1874. Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit
statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse în 148 de limbi. Anul 2005 a
fost anul centenarului morţii scritorului marcat în Franţa şi în alte ţări
francofone, printre care şi România, prin reeditări ale volumelor sau ale unor
opere de exegeză despre Jules Verne.
Patru din romanele
sale evocă România:
Kéraban le têtu, 1882
Claudius Bombarnac, 1891
Le Château des Carpathes, 1892 (cel mai cunoscut, pentru că întreaga acţiune se petrece în Transilvania)
Le beau Danube jaune, 1901
Kéraban le têtu, 1882
Claudius Bombarnac, 1891
Le Château des Carpathes, 1892 (cel mai cunoscut, pentru că întreaga acţiune se petrece în Transilvania)
Le beau Danube jaune, 1901
În cartea Pe urmele
lui Jules Verne în România, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că
între 1882 şi 1884 Jules Verne ar fi fost în relaţii intime cu o anume Luiza
Müller, originară din România, mai precis din Homorod. La îndemnul ei, ar fi
făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul
la Bucureşti şi apoi la Braşov şi, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar
fi cutrierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, care
a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul "Castelul din Carpaţi".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu