Édouard Manet s-a
născut la 23 ianuarie 1832 în Paris. Tatăl său, Auguste Manet, fost diplomat,
era funcționar ministerial de rang înalt, iar mama, Eugenie Fournier, provenea,
de asemenea, dintr-o familie selectă. Manet își începe studiile în 1842 la gimnaziul
Rollin. Tatăl său îl consacră carierei juridice, însă unchiul său, Edmond
Fournier, îi descoperă talentul artistic și îl sfătuiește să urmeze cursuri
speciale de desen în cadrul gimnaziului. În 1848 își încheie studiile, se
gândește să se dedice picturii, dar își descoperă și altă vocație: vrea să
devină marinar. Nu este însă admis în "Școala Superioară de Marină",
de aceea, în decembrie 1848, se îmbarcă la bordul vasului "Havre et
Guadeloupe", pe post de cârmaci.Pe vasul care se îndrepta spre Rio de Janeiro
desenează mult, pe membrii echipajului și peisaje marine.
Concert in parcul Tuilleries 1862
În iunie 1849, după
revenirea la Paris, tatăl său îi recunoaște talentul și îl sfătuiește să se
înscrie la "École des Beaux-Arts". Manet însă, în locul metodelor
rigide de învățământ ale Academiei, alege școala lui Thomas Couture. În ciuda
metodelor liberale de predare ale școlii, Manet are deja ideile sale despre
artă, se împotrivește tiparelor obișnuite acceptate până la el, solicită
modelelor sale să se îmbrace, le așază în poziții naturale în locul ținutei
alese și aranjate. Își desăvârșește tehnica picturală, copiind lucrările
maeștrilor în muzeul Louvre. Un interes deosebit îi trezește Tiziano, Rubens,
precum și Velázquez. Din pictura franceză, doi artiști sunt considerați
înaintașii direcți ai picturii sale: Eugène Delacroix și Gustave Courbet.
În1856, părăsește școala lui Couture. Călătorește mult, vizitează de mai multe
ori muzeele olandeze, unde admiră în special picturile lui Franz Hals. În
Italia, descoperă Veneția și Florența. Copiază tabloul lui Tiziano "Venus
din Urbino". Acum se naște în el vestita temă a Olympiei, care va fi
pictată zece ani mai târziu. Se întoarce în Franța, trecând prin Germania și
Europa Centrală, vizitând muzeele din Praga, Viena, Dresda și München.
Dejunul pe iarba 1863
În 1859, se prezintă
pentru prima dată la "Salonul Oficial" - expoziție organizată anual
la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un juriu select - cu tabloul
"Băutorul de absint", o lucrare departe de tradițiile epocii ca temă și
tehnică picturală. Cu excepția lui Delacroix, care făcea parte din juriu,
trezește sentimente ostile și este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861,
tabloul său "Cântărețul spaniol" este selecționat. Vestit pentru
eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste
locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața
pariziană. Unei astfel de seri i se datorează tabloul pictat în 1862,
"Concert în parcul Tuilleries", în care putem recunoaște prietenii
pictorului, printre care și pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost
surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau
considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și
reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: "Pictura lui Manet supără
ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea", scria
unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele
fiind "Dejunul pe iarbă", sunt și acestea respinse. Le expune atunci
în "Salonul independenților", stârnind indignarea criticilor, care îl
acuză de prost gust. Manet a acordat la alcătuirea operei "Dejunul pe
iarbă" o mare importanță principiilor sale estetice. În primul rând, redă
lumina de zi naturală. înfățișează nudul feminin într-o ambianță obișnuită, în
contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la
evocarea temelor din mitologie. Publicul n-a înțeles esența operei, au găsit-o
nerușinată și provocatoare. În 1865, se prezintă din nou la Salon, de data
aceasta cu "Olympia". Și acest tablou primește o critică aspră și
produce un scandal enorm, comentariile răutăcioase îl intitulează "femeie
de harem cu burta galbenă". În această operă Manet dorește să-și arate mai
expresiv stilul personal. Pictează o femeie concretă, din care vrea să creeze o
Venus modernă, senzuală. Talentul pictorului este provocator, se oferă cu o
forță care impune respect, de aceea nu este surprinzător că a șocat publicul.
Totuși, asupra câtorva pictori tineri tabloul a avut un efect deosebit de mare,
Cézanne își exprimă fără rezerve încântarea.
Olympia 1863
De acum încolo,
Manet, care a fost atât de frecvent refuzat de Salon, se apropie de o altă
grupare de pictori, care vor fi mai târziu impresioniștii. Claude Monet, Edgar
Degas și Auguste Renoir admiră sincer talentul creatorului Olympiei. În 1867,
pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului
"Expoziției Mondiale din Paris", Manet închiriază un pavilion, unde
prezintă cincizeci de tablouri. Deși admirator al noilor creații, Manet n-a
participat niciodată la expozițiile impresioniștilor. A preferat să se lupte cu
juriul Salonului, și în anii următori se impune și este din ce în ce mai des
admis la vernisajele Salonului Oficial, dar își organizează expoziții și în
atelierul propriu.
Pe balcon 1868-1869
În septembrie, Manet
suferă de reumatism și are durei foarte mari, ceea ce îl împiedică tot mai mult
să lucreze. În această epocă realizează naturi statice și acuarele. În 1881 i
se acordă Ordinul Legiunii de Onoare. Luptându-se permanent cu boala, Manet mai
realizează un tablou de mari dimensiuni, "Bar la Folies-Bergère",
primit de data aceasta cu mult entuziasm la Salonul Oficial. După opinia lui
Manet, lumina este atât de unitară, încât este suficientă o nuanță, pentru a
putea fi pictată. În tabloul "Bar la Folies-Bergère" lămpile
electrice au fost pictate cu alb viu. Pictorul are o predilecție deosebită,
aproape o brutalitate, de a trece de la culori foarte deschise la cele foarte
închise. În opoziție cu impresioniștii, Manet nu folosește întrepătrunderile
fine dintre nuanțe care nu pot fi văzute de aproape. După opinia lui, o
asemenea elaborare migăloasă a culorilor slăbește caracterul decis al acestora.
O bună ilustrare a acestei tehnici este faptul că pictorul a realizat marele
candelambru printr-o suprapunere de culori.
Bar la Folies-Bergère, 1881-1882
La 30 aprilie 1883 se
stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru
ca Olympia să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat
printre vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror
tradiții le-a urmat, înscriindu-și pentru totdeauna numele în istoria artei.
"Sinceritatea, datorită căreia apar operele de artă, dă impresia de revoltă, deși pictorul ar fi vrut doar să-și exprime sentimentele" (Édouard Manet)
"Sinceritatea, datorită căreia apar operele de artă, dă impresia de revoltă, deși pictorul ar fi vrut doar să-și exprime sentimentele" (Édouard Manet)
Galerie de picturi