luni, 19 februarie 2024

Marin Sorescu

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).

Poezia
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia
Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona,Paracliserul și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană. A fost un cautator de aur.

Proza
Deși rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii și, mai ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.

Distinctii

§  Premiul Academiei Române (1968, 1977)

§  Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970

§  Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970

§  "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978

§  Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983

§  Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate

§  Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)

Redactor sef
În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori

Către,

Șt. Aug. Doinaș, președinte de onoare al U.S.

Mircea Dinescu, președinte al U.S.

Având în vedere că activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă;

Având în vedere că Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice;

Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»);

Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni;

Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri».

Menționăm că laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră, fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin Roșca și de femeia de serviciu.

Ion Buzera

Valentin Bazaverde

Gabriel Chifu

Romulus Diaconescu

Marius Ghica

Sabin Gherman

Ion Lascu

George Popescu

Constantin Barbu.

Opera

1964 - Singur Printre Poeți

1965 - Poeme Sorescu

1966 - Moartea Ceasului

1966 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești

1967 - Poeme Sorescu

1968 - Iona

1968 - Tinerețea Lui Don Quijote

1969 - 80 Poezii - 80 Poesie

1969 - Lirice Pasternac

1969 - Teoria Sferelor De Influență

1970 - Paraclisierul

1970 - Tușiți

1970 - Unghi

1972 - Rame - Douăzeci Și Cinci De Poezii

1972 - Singur Printre Poeți

1972 - Suflete, Bun La Toate

1973 - 1980 - La Lilieci

1973 - Astfel

1973 - Ocolul Infinitului Mic Pornind De La Nimic

1974 - Setea Muntelui De Sare

1975 - Insomnii - Microeseuri

1975 - Norii

1976 - Descîntoteca

1976 - Matca - Piesă În Trei Acte

1976 - Poeme Sorescu

1976 - Starea De Destin

1977 - Trei Dinți Din Față

1978 - Sărbători Itinerante

1978 - Trei Dinți Din Față

1979 - Ceramică

1979 - Tinerețea Lui Don Quijote

1980 - Teatru Sorescu

1982 - Fîntîni În Mare

1982 - Viziunea Viziunii

1983 - La Muerte Del Reloj

1984 - Drumul Sorescu

1984 - Ieșirea Prin Cer

1985 - Tratat De Inspirație

1985 - Ușor Cu Pianul Pe Scări : Cronici Literare

1986 - La Lilieci

1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera Și Încă Ceva

1987 - Apă Vie, Apă Moartă

1987 - Micii Grădinari În Minunata Lume A Plantelor

1989 - Augustin Buzura Și - Drumul Cenușii

1989 - Ecuatorul Și Polii

1990 - 1993 - Poezii Sorescu

1991 - Poezii Alese De Cenzură

1992 - Vărul Shakespeare Și Alte Piese

1993 - Iona - A Treia Țeapă - Vărul Shakespeare

1993 - Trei Dinți Din Față

1994 - Traversarea

1995 - Iona

1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor

1995 - Poemele Tuturor Tainelor

1996 - Din Grădina Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV

1996 - Moment Poetic

1996 - Poezii Sorescu

1996 - Unde Fugim De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)

1997 - Puntea (Ultimele)

1998 - Diligența Cu Păpuși

1998 - Douăzeci Și Cinci De Poeme

1998 - Efectul De Piramidă

1999 - Japița - Inedit

1999 - Romanul Călătoriilor - Jurnal Inedit

2000 - Încoronare

2000 - Iona

2000 - Scrinteala Vremii

2002 - 2006 - Opere Sorescu

2003 - Iona

2003 - Parodii - Fabule - Epigrame

2003 - Unde Fugim De-Acasă?

2003 - Unde Fugim De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2

2004 - Bile Și Cercuri

2004 - Ceramică

2004 - Iona

2005 - Între Linii

2005 - Iona Și Alte Două Piese

2005 - Ocolul Infinitului Mic, Pornind De La Nimic

2006 - Poezii Sorescu

2006 - Poezii Alese Antologie Pentru Uz Școlar

2006 - Teatru Sorescu

2006 - Trei Dinți Din Față

2009 - Trei Dinți Din Față

2010 - La Lilieci

Este prezent în:
§  Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Boala

Doctore, simt ceva mortal

Aici, in regiunea fiintei mele

Ma dor toate organele,

Ziua ma doare soarele

Iar noaptea luna si stelele.

 

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer

Pe care pana atunci nici nu-l observasem

Si ma trezesc in fiecare dimineata

Cu o senzatie de iarna.

 

Degeaba am luat tot felul de medicamente

Am urat si am iubit, am invatat sa citesc

Si chiar am citit niste carti

Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,

Am fost bun si-am fost frumos...

 

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore

Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.

Cred ca m-am imbolnavit de moarte

Intr-o zi

Cand m-am nascut.

 

In groapa cu cuvinte 

Ma aflu-n groapa cu cuvinte,

În care nu te joci:

Nu-s numai lei, ca la Samson,

Ci tigri, lupi si foci.

 

Racnesc la ele, le lovesc

Cu pumnul peste falca,

Dar ele iarasi se reped

Si-mi smulg câte o halca.

 

Ca într-o apa ma scufund,

Cu cât mai mult ma-ncaier,

Ci sufletul eu vi-l trimit

Prin bulele de aer.

 

Iar daca într-o zi cu soare

Voi disparea de tot:

Catati-ma-n acele vorbe

Care se ling pe bot.

 

Trebuiau sa poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa

La o margine de mare

Unde valurile fac noduri albe.

Ca o barba nepieptanata de crai.

Si niste ape ca niste copaci curgatori

În care luna îsi avea cuibar rotit.

 

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli

Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,

Stefan cel Mare,

Sau mai simplu : ciobani si plugari,

Carora le placea sa spuna

Seara în jurul focului poezii -

"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

 

Dar fiindca auzeau mereu

Latrînd la stîna lor cîinii,

Plecau sa se bata cu tatarii

Si cu avarii si cu hunii si cu lesii

Si cu turcii.

 

În timpul care le ramînea liber

Între doua primejdii,

Acesti oameni faceau din fluierele lor

Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,

De curgeau doinele la vale

Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei

Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei

Si ai altor tari românesti.

 

Au mai existat si niste codri adînci

Si un tînar care vorbea cu ei,

Întrebîndu-i ce se tot leagana fara vînt ?

 

Acest tînar cu ochi mari,

Cît istoria noastra,

Trecea batut de gînduri

Din cartea cirilica în cartea vietii,

Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,

ai iubirii,

Care îi ieseau mereu fara sot.

 

Au mai existat si niste tei,

Si cei doi îndragostiti

Care stiau sa le troieneasca toata floarea

Într-un sarut.

 

Si niste pasari ori niste nouri

Care tot colindau pe deasupra lor

Ca lungi si miscatoare sesuri.

 

Si pentru ca toate acestea

Trebuiau sa poarte un nume,

Un singur nume,

Li s-a spus

Eminescu.