Marin Sorescu (n. 19
februarie 1936, Bulzești, județul Dolj - d. 8 decembrie 1996, București) a fost
un scriitor din România. Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și
traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând
peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin
preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în
străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din
1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae
Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).
Poezia
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii
"Singur printre poeți". Până la moartea sa în 1996 mai publică încă
23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În
1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reușind să
repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre
volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete,
bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La
lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de
la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară
largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al
copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici
("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La
moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și
roman.
Dramaturgia
Dramaturgia
lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic
în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona,Paracliserul
și Matca. Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan în Există nervi sau
teatrul istoric în A treia țeapă, sau scrie o serie de comedii cum ar fi
Răceala sau Vărul Shakespeare, al căror mobil este chiar ironia mușcătoare, împrumutată
din lirica soresciană. A fost un cautator de aur.
Proza
Deși
rămasă în umbra capodoperelor lirice și dramatice, proza soresciană este una
dintre cele mai viguroase din literatura română. Viziunea vizuinii și, mai
ales, Trei dinți din față sunt două din romanele sale cele mai reprezentative.
Distinctii
§ Premiul Academiei Române (1968, 1977)
§ Medalia de aur pentru poezie "Napoli
ospite", Italia, 1970
§ Premiul Academiei Române pentru dramaturgie,
1970
§ "Le Muse", acordat de Accademie
delle Muse, Florența, 1978
§ Premiul Internațional de Poezie
"Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
§ Premiul Herder, acordat de Universitatea din
Viena în 1991 pentru întreaga activitate
§ Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de
șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)
Redactor sef
În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană
Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1991, în urma acestei scrisori
Către,
Șt. Aug. Doinaș,
președinte de onoare al U.S.
Mircea Dinescu,
președinte al U.S.
Având în vedere că
activitatea lui Marin Sorescu în cadrul revistei «Ramuri» este aproape nulă;
Având în vedere că
Marin Sorescu denigrează marii scriitori de azi (Șt. Aug. Doinaș, Mircea
Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice;
Având în vedere că
denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran («E. Cioran a
ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor
se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»);
Având în vedere că în
redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie
proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni;
Îl recuzăm pe Marin
Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri».
Menționăm că
laureatul Premiului Herder nici nu primește salariul de la revista noastră,
fiind salariat la edit. «Scrisul Românesc». Menționăm, de asemenea, că
prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografă, de tehnoredactorul Alin
Roșca și de femeia de serviciu.
Ion Buzera
Valentin Bazaverde
Gabriel Chifu
Romulus Diaconescu
Marius Ghica
Sabin Gherman
Ion Lascu
George Popescu
Constantin Barbu.
Opera
1964 - Singur Printre
Poeți
1965 - Poeme Sorescu
1966 - Moartea
Ceasului
1966 - Unde Fugim
De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești
1967 - Poeme Sorescu
1968 - Iona
1968 - Tinerețea Lui
Don Quijote
1969 - 80 Poezii - 80
Poesie
1969 - Lirice
Pasternac
1969 - Teoria
Sferelor De Influență
1970 - Paraclisierul
1970 - Tușiți
1970 - Unghi
1972 - Rame -
Douăzeci Și Cinci De Poezii
1972 - Singur Printre
Poeți
1972 - Suflete, Bun
La Toate
1973 - 1980 - La
Lilieci
1973 - Astfel
1973 - Ocolul
Infinitului Mic Pornind De La Nimic
1974 - Setea Muntelui
De Sare
1975 - Insomnii -
Microeseuri
1975 - Norii
1976 - Descîntoteca
1976 - Matca - Piesă
În Trei Acte
1976 - Poeme Sorescu
1976 - Starea De
Destin
1977 - Trei Dinți Din
Față
1978 - Sărbători
Itinerante
1978 - Trei Dinți Din
Față
1979 - Ceramică
1979 - Tinerețea Lui
Don Quijote
1980 - Teatru Sorescu
1982 - Fîntîni În
Mare
1982 - Viziunea
Viziunii
1983 - La Muerte Del
Reloj
1984 - Drumul Sorescu
1984 - Ieșirea Prin
Cer
1985 - Tratat De
Inspirație
1985 - Ușor Cu Pianul
Pe Scări : Cronici Literare
1986 - La Lilieci
1987 - Adam Puslojic,
Omul, Opera Și Încă Ceva
1987 - Apă Vie, Apă
Moartă
1987 - Micii
Grădinari În Minunata Lume A Plantelor
1989 - Augustin
Buzura Și - Drumul Cenușii
1989 - Ecuatorul Și
Polii
1990 - 1993 - Poezii
Sorescu
1991 - Poezii Alese
De Cenzură
1992 - Vărul
Shakespeare Și Alte Piese
1993 - Iona - A Treia
Țeapă - Vărul Shakespeare
1993 - Trei Dinți Din
Față
1994 - Traversarea
1995 - Iona
1995 - Lulu Și
Gulu-Gulu : Versuri Pentru Copii, Ilustrate De Autor
1995 - Poemele
Tuturor Tainelor
1996 - Din Grădina
Copilăriei - Culegere De Poezii Pentru Elevii Din Clasele I-IV
1996 - Moment Poetic
1996 - Poezii Sorescu
1996 - Unde Fugim
De-Acasă? : (Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești)
1997 - Puntea
(Ultimele)
1998 - Diligența Cu Păpuși
1998 - Douăzeci Și
Cinci De Poeme
1998 - Efectul De
Piramidă
1999 - Japița -
Inedit
1999 - Romanul
Călătoriilor - Jurnal Inedit
2000 - Încoronare
2000 - Iona
2000 - Scrinteala
Vremii
2002 - 2006 - Opere
Sorescu
2003 - Iona
2003 - Parodii -
Fabule - Epigrame
2003 - Unde Fugim
De-Acasă?
2003 - Unde Fugim
De-Acasă? - Aproape Teatru, Aproape Poeme, Aproape Povești 2
2004 - Bile Și
Cercuri
2004 - Ceramică
2004 - Iona
2005 - Între Linii
2005 - Iona Și Alte
Două Piese
2005 - Ocolul
Infinitului Mic, Pornind De La Nimic
2006 - Poezii Sorescu
2006 - Poezii Alese
Antologie Pentru Uz Școlar
2006 - Teatru Sorescu
2006 - Trei Dinți Din
Față
2009 - Trei Dinți Din
Față
2010 - La Lilieci
Este prezent în:
§ Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer
rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă",
antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian
W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Boala
Doctore, simt ceva
mortal
Aici, in regiunea
fiintei mele
Ma dor toate
organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si
stelele.
Mi s-a pus un junghi
in norul de pe cer
Pe care pana atunci
nici nu-l observasem
Si ma trezesc in
fiecare dimineata
Cu o senzatie de
iarna.
Degeaba am luat tot
felul de medicamente
Am urat si am iubit,
am invatat sa citesc
Si chiar am citit
niste carti
Am vorbit cu oamenii
si m-am gandit,
Am fost bun si-am
fost frumos...
Toate acestea n-au
avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele
o groaza de ani.
Cred ca m-am
imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
In groapa cu cuvinte
Ma aflu-n groapa cu
cuvinte,
În care nu te joci:
Nu-s numai lei, ca la
Samson,
Ci tigri, lupi si
foci.
Racnesc la ele, le
lovesc
Cu pumnul peste
falca,
Dar ele iarasi se
reped
Si-mi smulg câte o
halca.
Ca într-o apa ma
scufund,
Cu cât mai mult
ma-ncaier,
Ci sufletul eu vi-l
trimit
Prin bulele de aer.
Iar daca într-o zi cu
soare
Voi disparea de tot:
Catati-ma-n acele
vorbe
Care se ling pe bot.
Trebuiau sa poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o
tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac
noduri albe.
Ca o barba
nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste
copaci curgatori
În care luna îsi avea
cuibar rotit.
Si, mai ales, au
existat niste oameni simpli
Pe care-i chema :
Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu :
ciobani si plugari,
Carora le placea sa
spuna
Seara în jurul
focului poezii -
"Miorita"
si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".
Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor
cîinii,
Plecau sa se bata cu
tatarii
Si cu avarii si cu
hunii si cu lesii
Si cu turcii.
În timpul care le
ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau
din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile
pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la
vale
Pe toti muntii
Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si
ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari
românesti.
Au mai existat si
niste codri adînci
Si un tînar care
vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se
tot leagana fara vînt ?
Acest tînar cu ochi
mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de
gînduri
Din cartea cirilica
în cartea vietii,
Tot numarînd plopii
luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu
fara sot.
Au mai existat si
niste tei,
Si cei doi
îndragostiti
Care stiau sa le
troieneasca toata floarea
Într-un sarut.
Si niste pasari ori
niste nouri
Care tot colindau pe
deasupra lor
Ca lungi si
miscatoare sesuri.
Si pentru ca toate
acestea
Trebuiau sa poarte un
nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
.jpg)
